Persoane pe care mi-ar placea sa le intalnescSutasul din Capernaum

Mi-ar fi placut sa pot intalni pe fiecare sutas roman care apare in Noul Testament; cu totii sunt un grup remarcabil. R.C.Foster ne spune in cartea sa “Studii in viata lui Hristos”, ca “ei sunt reprezentatii unui nivel ridicat de valoare, de judecata dreapta, de cinste, ca parte dintr-un cadru secundar de ofiteri in armata romana”. Cel mai cunoscut sutas din Noul Testament este, cu siguranta, Cornelius din Cesarea, primul barbat dintre neamuri care a fost botezat si care a facut parte din imparatie; nu am nici o indoiala ca mi-ar fi placut sa il intalnesc. Ne aducem aminte si de sutasul care a supravegheat crucificarea lui Isus si care, la sfarsitul acelei zile infernale, a acceptat ca toate afirmatiile lui Isus erau reale, dovada fiind afirmatia lui: “Cu adevarat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”. Si Apostolul Pavel era familial cu cativa sutasi: capitanul Lisias care l-a scapat pe Pavel din mainile norodului in Ierusalim si l-a trimis in siguranta la guvernatorul din Cesarea, si sutasul care era responsabil de viata lui Pavel in calatoria lui spre Roma-acestia au demonstrat un caracter puternic si au fost judecati drept de apostolul Pavel. Este demn de remarcat ca printre paginile de istorie romana, unde gasim multi soldati care au condus cu lacomie si asuprire, traindu-si viata in destrabalare, erau si acei oameni cinstiti si fara prihana care au vazut lumina si au judecat cu inimi sincere ceea ce le-a fost prezentat in evanghelia lui Hristos. 

Sutasul din Capernaum ocupa un loc de proeminenta, aproape de statura lui Cornelius. Acesta este sutasul pomenit de Matei si Luca. El este un om influent, placut si bun la suflet, parte din armata romana care ocupa Galilea la acea vreme, si totusi un prieten al iudeilor. De aceea mi-ar fi placut sa il intalnesc.

Daca ne amintim de cat de vast era imperiul roman, putem cu usurinta sa intelegem ca Roma nu avea suficienti soldati care sa ocupe teritoriile vaste ale tarilor care au fost ocupate si care devenisera provincii ale acestui imperiu. Astfel, Roma a decis sa recruteze si sa inroleze barbati calificati din tarile care au fost cucerite de armata romana; obicei care se continua si astazi. Acest tip de recrutare a ajutat Roma sa obtina fortele armate necesare ca sa mentina ordinea si sa apere imperiul lor vast. Iudeii, totusi, prezentau o problema pentru Roma; barbatii iudei refuzau sa serveasca in armata romana, si astfel, pastrarea ordinii in provinciile in care traiau iudeii era dificila. Dupa multi ani de incercare, Roma a renuntat sa mai incerce, si nu a impus recrutarea fortata in Palestina. Solutia a fost ca barbati din Grecia si Samaria sa asigure ordinea in Palestina, dar romanii au garantat ca provinciile vor fi supravegheate de ofiteri ai armatei romane. 

Din Evanghelia dupa Luca aflam despre relatia pe care au avut-o iudeii cu unul dintre sutasii care era postati in Capernaum, orasul in care se gaseau casele lui Matei, Zebedei, Iacov, Ioan, Petru, Andrei, si familiile lor. Luca, si el un pagan, este cel care ne povesteste in capitolul 7:1-10 despre ziua cand acest soldat bland L-a intalnit pe Domnul nostru. El ne spune, printre altele, ca: “un sutas avea un rob la care tinea foarte mult, si care era bolnav pe moarte. Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrani ai iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul Lui. Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, si au zis: ‘Face sa ii faci acest bine; caci iubeste neamul nostru, si el ne-a zidit sinagoga.’” Ma intreb daca Petru s-a gandit la acest sutas care a construit sinagoga unde el se inchina in mod regulat, atunci cand a intrat in casa lui Cornelius in Cesarea multi ani mai tarziu.

Noi nu avem detalii de cum a fost platita toata lucrarea de constructie a sinagogii. Poate din avutia lui proprie sau poate a folosit bani obtinuti din taxe, dar oricare ar fi fost situatia, iudeii l-au considerat a fi un om bun si generos pentru ca s-a dedicat constructiei sinagogii din Capernaum. Ei l-au considerat un prieten si le-a pasat de durerea lui. 

Sinagoga din Capernaum a fost dezgropata, si desi mult cladiri in Capernaum au fost construite cu bazalt negru, aceasta a fost construita din calcar alb si avea o arhitectura grandioasa. Stalpii care sprijineau acoperisul erau sculptati cu forme de inima. Se crede ca piatra folosita la constructia sinagogii era importata de la o distanta mare, lucrare supravegheata de acest sutas roman. Ce barbat interesant acest sutas a fost!

Sutasii romani, dupa cum este cazul si cu ofiterii militari din zilele noastre, era loiali in serviciul lor. Acesti soldati aveau rolul de a asigura ordinea in aceste provincii indepartate si, cateodata, problematice. Uneori munca lor era rasplatita prin promovarea in rangul militar sau prin a fi onorati in Roma. 

Pe de alta parte, Foster mentioneaza, ca de-alungul istoriei acesti soldati aveau ocazia de “a-si risipi viata in dezmat”: “O armata care ocupa un teritoriu strain este foarte vulnerabila la diverse tentatii, agresiune si traire in dezmat. Acest lucru este adevarat si in ziua de astazi. Generalul MacArthur i-a avertizat in modul cel mai serios pe soldatii americani stationati in Japonia la sfarsitul celui de al doilea Razboi Mondial. Le-a amintit care sunt tentatiile la care sunt supusi soldatii unei armate de ocupatie.”

Este clar din textul biblic, ca acest sutas nu era printre cei care traiau in destrabalare si nechibzuinta.  Pasajul din evaghelia dupa Luca continua: “Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, cand sutasul a trimes la El pe niste prieteni sa-I spuna: ‘Doamne, nu te mai osteni atata, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci, zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit. Caci si eu, care sunt supt stapanirea altuia, am supt mine ostasi. Si zic unuia: ‘Du-te!’ si se duce; altuia ‘Vino!’ si vine; si robului meu: ‘Fa cutare lucru!’ si-L face.’ Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul care mergea dupa El, si-a zis: ‘Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare.’ Cand s-au intors acasa, trimesii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.” (Luca 7:6-10)

Ca peste tot in viata, gasim unii oameni a caror inima este deasupra tuturor. Acest sutas care locuia in Capernaum cauta ceva mai mult decat aceasta lume oferea. Tragem concluzia citind textul nostru, ca el a condus aceasta garnizoana o perioada lunga de timp, si aceasta ar fi fost amplasata intr-o pozitie importanta luand in consideratie influenta comerciala pe care acest oras l-ar fi avut. Prin contactul constant cu barbatii care mergeau la aceasta sinagoga, el a inceput sa accepte ideea ca exista un singur Dumnezeu. Traind in Capernaum, este evident ca el a fost expus mesajului evangheliei si miracolelor lui Isus, astfel ca propria lui credinta a fost intarita (asa cum ne confirma chiar Isus).

Intr-o forma sau alta, acest sutas a fost convins, desi nu cred ca a ales sa devina un prozelit, pentru ca textul nu ne indica ca ar s-ar fi alaturat comunitatii iudaice. Dar, nu as fi surprinsa deloc, daca ar fi devenit unul dintre credinciosii dintre neamuri care a ales sa fie botezat, poate dupa convertirea lui Corneliu. 

Toti acesti sutasi ne invata sa nu judecam pripit pe nimeni si sa nu ii desconsideram adevarata fire. De multe ori desconsideram pe cei care par ca sunt independenti, deconectati sau neinteresati de lucrurile spirituale, datorita familiei in care s-au nascut sau a pozitiei sociale. Cu cat inaintez in varsta mai mult, cu atat apreciez mai mult ca nu exista o personalitate anumita, circumstante speciale de nastere, o anumita pozitie sociala care sa conduca pe cineva la Dumnezeu. Le datorez mult acestor sutasi care au fost afectati de cunostinta Domnului nostru; ei au fost sinceri in recunoasterea caracteristicilor culturii din care proveneau si a adevarului demonstrat inaintea ochilor lor. Cred ca mi-ar fi placut de acest sutas in special, pentru ca intelegea cu o inima cinstita si sincera ca nimic din ceea ce Roma oferea nu se putea compara cu puterea si autoritatea lui Hristos; nu exista nici un doctor, tratament sau zeu in Roma care sa fi avut acelasi succes pe care l-a avut Isus in acel oras. Cred ca mi-ar fi placut acest sutas pentru ca a abordat conducatorii sinagogii, care L-au desconsiderat pe Isus, ca sa le spuna ca el are credinta ca Isus poate vindeca. Cred ca mi-ar fi placut acest sutas care a recunoscut ca exista o putere mai presus de a lui, venind la Isus cu ezitare si simtindu-se nevrednic sa fie in prezenta Sa. Cred ca mi-ar fi placut acest sutas care cu bunatate si insistenta a cautat un mod de vindecare pentru slujitorul sau, de la singurul care putea sa ofere speranta de vindecare. Nu este interesant cum credinta sa a depasit cu mult credinta conducatorilor religiosi care i-au sustinut cererea?

Si astfel, gandurile mele ma poarta spre viata acestor barbati; acesti sutasi pe care avem onoarea sa ii cunoastem, si ma intreb ce fel de ocazii le-au fost oferite in anii ce au urmat acestor intamplari. Ar fi auzit ei evanghelia predicata de apostoli? Ar fi auzit ei de Cornelius si de toata familia lui? Vor face ei parte din imparatia pe care iudeii au inteles-o numai partial timp de atat de multi ani? Sper ca da, pentru ca mi-ar place sa ii cunosc pe fiecare dintre ei.