Pana cand zabovesti sa judeci?Apocalipsa 6:10

De Donna Keith

Viziunea primita de Ioan si atestata pentru noi in cartea Apocalipsa avea rostul de a aduce mangaiere si sa incurajeze sfintii din primul secol care sufereau pentru credinta lor. Aceasta mangaiere venea din certitudinea ca Dumnezeu sta pe tronul Lui de domnie si are control asupra lumii noastre. Dumnezeu si Mielul vor castiga batalia pe care Satana si fortele lui o poarta impotriva lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Datorita acestei victorii garantate, crestinii persecutati in timpul lui Ioan puteau avea speranta ca, intr-o zi, toate persecutarile si suferinta vor inceta, ca toti oamenii lui Dumnezeu vor fi cu El in vesnicie, iar Satana si fortele raului vor primi razbunarea finala a lui Dumnezeu. Si noi putem obtine aceeasi speranta si siguranta din aceasta carte pentru ca Ioan ne-a prezentat deja sfarsitul evenimentelor.

Pe masura ce viziunea se desfasoara, dupa ce Ioan primeste scrisorile catre cele sapte biserici, El descrie o scena in care Dumnezeu sta pe scaunul Lui de domnie in ceruri de unde domneste si este in control asupra tuturor lucrurilor. In mana Lui dreapta este o carte pecetluita cu sapte peceti. Isus, Mielul lui Dumnezeu, ia cartea si incepe sa ii rupa pecetile. Primele patru peceti descopera calareti calarind pe cai de diferite culori si diferite urgii care vor fi dezlantuite pe pamant.

A cincea pecete descopera un altar inaintea tronului lui Dumnezeu. Sub altar sunt “sufletele celor ce fusesera junghiati din pricina cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera” (Apocalipsa 6:9). Aceste victime ale persecutiilor, care au murit pentru cauza lui Hristos, striga, “Pana cand, Stapane, Tu, care esti sfant si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor pamantului?”. Rugaciunea lor pentru razbunare impotriva celor care ii torturau si omorau pe sfinti, ne aminteste de rugaminti similare gasite in Vechiul Testament, scrise de unii profeti si psalmisti (spre exemplu, Psalmul 58:3-11). Aceste persoane, atat in Vechiul Testament cat si Apocalipsa, nu cer razbunarea lor personala impotriva dusmanilor. Ei se roaga lui Dumnezeu sa implineasca razbunarea promisa asupra raului care le-a fost provocat.

In aceste viziuni oferite apostolului Ioan, Dumnezeu a declarat ca El va invinge in lupta impotriva dusmanilor Lui. O zi a judecatii, a rasplatii, a razbunarii va veni pentru cei care s-au alaturat Satanei, au participat in nelegiuire si au refuzat sa se pocaiasca. Dumnezeu Isi va aminti toate sacrificiile sfintilor Lui si va pedepsi in vesnicie pe prigonitorii care nu se pocaiesc. Totusi, crestinii care doresc judecata dreapta impotriva acestor prigonitori nelegiuti, vor trebui sa astepte cu rabdare.

Similar, in ziua de astazi, rugaminti sunt aduse lui Dumnezeu. Ne putem ruga pentru o intoarcere rapida a Domnului. Ne putem ruga ca Dumnezeu sa distruga raul din lumea noastra. Ne putem ruga cu fervoare in timpul unei incercari la care suntem supusi sau pentru vindecarea noastra fizica sau a unei persoane preaiubite. Cand nu primim raspunsul asteptat in timpul dorit, incepem noi sa ne gandim, “Pana cand, O Doamne?”

Raspunsul primit de sufletele de sub altar, ne este oferit si noua. Noi trebuie sa asteptam cu rabdare. Daca pastram in mintile noastre niste invataturi fundamentale din cuvantul lui Dumnezeu, ne va ajuta sa induram, sa perseveram si sa asteptam cu rabdare raspunsul Domnului. Iata cateva din aceste principii fundamentale:

El isi va tine promisiunile, dreptatea Lui va triumfa si planul Lui va fi implinit. Noi stim ca Dumnezeu nu se schimba (Maleahi 3:6) si este imposibil ca Dumnezeu sa minta (Evrei 6:8; Tit 1:2). Datorita acestor invataminte fundamentale, noi putem avem certitudinea ca El va fi credincios promisiunilor Lui (2 Timotei 2:13, Evrei 10:23). Pe parcursul Bibliei gasim multe exemple de promisiuni implinite, inclusiv 300 in Vechiul Testament legate de venirea Mesiei. Intelegand certitudinea promisiunilor Lui ne da mangaiere atunci cand citim despre planul Lui de a-Si trimite Fiul a doua oara (Fapte 3:18-20; Ioan 14:2-3) si de a-I invia pe cei morti (Ioan 5:28-29). Noi putem fi siguri ca El va judeca intreaga omenire prin Fiul Sau (Ioan 5:22, 27), rezultand in viata vesnica pentru ce care I-au fost credinciosi (1 Ioan 2:25; Tit 1:2) si condamnare eterna pentru cei care nu I s-au supus (2 Tesaloniceni 1:6-9). Voia lui Dumnezeu va fi implinita. Planul lui etern (care a existat inainte de a crea lumea) va fi implinit in totalitate, atunci cand Domnul va veni din nou.

El va avea grija de noi si ne va proteja. Pentru ca Dumnezeu Isi tine promisiunile, noi putem fi siguri ca El va avea grija de sfintii Lui atunci cand ei cauta neprihanirea Lui (Matei 6:33) si isi arunca asupra Lui toate ingrijorarile (1 Petru 5:7). Noi putem crede ca El va pregati si mijlocul de a scapa din ispita (1 Corinteni 10:13). Noi putem evita ingrijorarile despre nevoile zilnice de viata prin rugaciuni si cereri cu multumiri (Filipeni 4:6). Noi putem sti ca, chiar daca nu ne va tine departe de dificultati, El ne va ajuta sa avem taria de a le indura. El ne va ajuta sa intelegem incredintarea oferita de apostolul Pavel in Romani 8:18 precum ca “suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi”. Orice s-ar intampla pe pamant, daca ramanem credinciosi, El ne va tine in siguranta spirituala si ne va garanta intrarea in viata eterna in ceruri. Daca implinim poruncile Lui si continuam fervent in rugaciune (cerand in credinta, cu motive adecvate si in concordanta cu voia Lui). El va auzi si va raspunde. “Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata” (Plangerile 3:22-23).

El va implini toate aceste lucruri la vremea decisa de El. Este, intr-adevar adevarat, ca noi trebuie sa asteptam cu nerabdare si sa dorim cu tot sufletul venirea zilei Domnului (2 Petru 3:12-14) si a Mantuitorului (Filipeni 3:20), cu toate astea trebuie sa intelegem ca ziua pentru judecata rautatii si rasplatirea dreptatii va avea loc in timpul ales de Dumnezeu. Iacov a spus crestinilor care au primit scrisoare lui sa indure toate incercarile si sa astepte cu rabdare venirea Domnului (Iacov 5:7). Aparitia lui Hristos va fi la un moment stiut numai de Tatal si va avea loc “la vremea ei” (1 Timotei 6:14-15). Chiar inainte de inaltarea Lui, Isus le-a spus ucenicilor care au intrebat daca acum este timpul ca El sa instituie imparatia, “Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat supt stapanirea Sa” (Fapte 1:7).

Iacov i-a invatat pe cititorii sai sa combine asteptarea lor rabdatoare (indurarea lor in suferinta si greutati) cu rugaciune. Noi stim ca rugaciunea este o parte importanta a vietii de crestin. O pilda a lui Isus ne invata ca noi trebuie sa ne rugam necurmat si sa nu ne pierdem curajul (Luca 18:1). Apostolul Pavel ne incurajeaza sa staruim in rugaciune (Romani 12:12) si sa ne rugam fara incetare (1 Tesaloniceni 5:17). Cand venim la Dumnezeu cu o rugaminte care Ii este pe placere, El poate raspunde imediat cu “da” sau cu un “nu”. El poate, deasemenea, decide sa ne implineasca rugaciunea la un timp mai potrivit, care se incadreaza in planul Lui pentru intreaga viata pe pamant, plan pe care noi nu il vedem sau intelegem. In acest caz trebuie sa invatam (precum sufletele de sub altar) sa-L asteptam pe Domnul. Pentru orice ne-am ruga, fie vindecare fizica, ajutor in suferinta sau eliminarea vreunei nelegiuri, Scriptura ne invata sa asteptam cu rabdare ca Dumnezeu sa actioneze. El va raspunde acestor rugaciuni intr-un fel si la un timp care vor servi unui scop mai larg in planul Sau.

Noi vom fi victoriosi. Viziunile din Apocalipsa ii asigura pe cititorii lui Ioan ca Domnul ii va invinge pe dusmanii Lui si sfintii vor fi razbunati si rasplatiti. Ei vor lua parte la victoria impotriva dusmanilor lui Dumnezeu si se vor bucura in triumful binelui asupra raului. Acest mesaj era important pentru crestinii din primul secol care indurau persecutii extreme, dar cartea este plina de incurajare si mangaiere pentru copiii lui Dumnezeu din fiecare generatie care indura suferinta si incercari. Stiind ca victoria este asigurata pentru sfintii credinciosi, noi putem persevera pana cand primim rasplata promisa.

Dumnezeu este in control in universul Sau. Prin providenta Lui, El ne asigura ca planul Lui va fi implinit. Chiar daca nu intelegem cum Dumnezeu lucreaza in lume, noi trebuie sa avem increderea ca El lucreaza. Dupa cum Pavel a spus crestinilor romani, “O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui, si cat de neintelese sunt caile Lui!” (Romani 11:33).

Toata atentia noastra trebuie sa fie concentrata asupra credintei in Dumnezeu, depinzand de El si profitand din plin de privilegiul rugaciunii. In acest fel, noi putem astepta atat cu nerabdare cat si cu rabdare venirea Domnului si sa fim multumiti chiar si atunci cand rugaciunile noastre nu primesc un raspuns imediat. Noi trebuie sa ne amintim cu recunostinta si umilinta ca Dumnezeu “ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi!” (1 Petru 1:3-5). Din cauza acestei sperante, Petru a spus ca ne putem bucura cu “o bucurie negraita si stralucita” (1 Petru 1:8).

Vor fi timpuri in vietile noastre cand am vrea sa-L intrebam pe Dumnezeu, “Pana cand, O Doamne?” Fie ca noi sa nu ne pierdem curajul, dar sa urmam sfatul lui David din Psalmii 27:14 atunci cand spune,

“Nadajduieste in Domnul! Fii tare, imbarbateaza-ti inima, si nadejduieste in Domnul!”