Cine este vrednic?

De Stacy Rogers

Cand ma gandesc la situatia acestei lumi, este usor sa devi ingrijorat si coplesit de tot raul si suferinta care are loc in jurul meu. Daca imi permit sa ma gandesc prea indelungat la aceste lucruri, incep sa ma intreb “Chiar este Dumnezeu activ in aceasta lume? Pentru ca realitatea pare ca nu suporta aceasta idee!” Este usor sa fii cotropit de griji atunci cand traiesti ura, mania, gelozia si egoismul zilnic, ca sa nu mai mentionez chiar suferinta mai intensa  adusa de numeroasele razboaie care continua sa se desfasoare pe tot globul acesta. Daca imi las mintea sa fie preocupata de aceste ganduri, incep sa ma indoiesc ca as putea influenta in vreo masura aceste situatii sumbre.

Subiectul cartii Apocalipsa este frica. Vedem din Apocalipsa 5:4 ca apostolul Ioan avea aceleasi simtiri. O mica frantura a viziunii data de Dumnezeu lui Ioan ne este oferita si noua. Il vedem pe Dumnezeu stand pe tron, si in mana Lui El tine o carte, scrisa pe dinlauntru si pe dinafara, pecetluita cu sapte peceti. Concluzia la care au ajuns toti cercetatorii pare sa fie ca acea carte contine planul lui Dumnezeu pentru istoria omenirii-planul Lui de a face dreptate in lume.

Aceasta descoperire ar fi fost interesanta, in special pentru Ioan, stiind ca el a suferit multa durere. Crucificarea Mantuitorului sau, distrugerea Ierusalimului, moartea fratilor lui crestini si chiar si exilarea lui pe insula Patmos. Martor fiind al acestui eveniment, este coplesit de tristete. El isi da seama ca nu este nimeni present care sa fie vrednic sa deschida cartea pentru ca planul lui Dumnezeu sa poata fi infaptuit. Totusi, atunci cand plangea, un batran din ceruri vine si ii spune, “Nu plange: Iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea, si cele sapte peceti ale ei.”

Cand Ioan isi intoarce privire ca sa vada Leul lui Iuda, ce vede el de fapt? Un Miel. Si nu orice miel, ci un miel jungheat acoperit de propriul lui sange. Suprapunerea acestei imagini este discordanta si isi are originea in falsa imagine a lui Mesia pe care credinta iudaica o crease si descoperirea neasteptata a adevaratului Mesia. Leul este intruparea puterii si fortei; el poseda dinti ascutiti si ghiare feroce si isi impune dorinta prin forta. Mielul, pe de alta parte, apare slab si fara aparare. Daca am avea de ales care dintre cele doua creaturi ar putea repara aceasta lume, logica ne-ar spune ca leul ar fi alegerea cea mai buna. Cu toatea astea, Ioan vede o alta realitate. Mielul este cel vrednic. Mielul este cel care deschide cartea. Mielul este cel care implineste planul lui Dumnezeu de a-Si rascumpara creatia. Imaginea pe care iudeii o aveau despre Mesia nu a fost potrivit asteptarilor atunci cand El a venit pe pamant ca un lucrator sarac intr-un oras mic din Galilea.

Partea cea mai surprinzatoare a acestui capitol este ca Mesia nu este ori una ori alta dintre cele doua creaturi, El este amandoua. Aceasta este implinirea absoluta a invataturii din 2 Corinteni 12:9, conform careia puterea lui Dumnezeu este facuta desavarsita in slabiciune. Isus este Leul victorios care imparateste peste tot pamantul DEOARECE El este Mielul sacrificat pentru rascumpararea creatiei lui Dumnezeu pentru El Insusi. Acesta este motivul pentru care Isus, Mesia, este vrednic sa deschida cartea si sa primeasca toata slava si preamarirea in ceruri.

Pe masura ce continuam in studiul acestui capitol, noi vedem cele patru fapturi vii si pe cei douazeci si patru de batrani aruncandu-se la pamant si inchinandu-se Mielului. Fiecare dintre ei are o alauta si potire de aur pline de tamaie, despre care ni se spune ca sunt rugaciunile noastre. Si noi suntem invitati in aceasta povestire. Rugaciunile noastre si inchinarea noastra sunt o mireasma frumos mirositoare in ceruri, aduse ca oferte lui Mesia, Rascumparatorul nostru. Apoi, in versetul 9, un nou cantec este cantat. Un cantec care descria cum sacrificiul lui Isus nu numai ca ne-a rascumparat pe fiecare dintre noi, dintre toate neamurile si toate limbile si toate natiunile, dar ne-a si stramutat intr-o imparatie de preoti ai Dumnezeului nostru, iar noua ni s-a dat domnie peste pamant!

Acum pe masura ce ne implinim rolurile noastre de lucratori in imparatie, noi ne alegem calea de a participa in planul lui Dumnezeu pentru rascumparare. Sunt multe cai in care crestinii din trecut au ales sa slujeasca, dar este clar ca modul in care ne implinim scopurile noastre ca ucenici este la fel de important ca avea scopurile adecvate. O cale care ar parea cea mai usoara pentru implinirea voii lui Dumnezeu ar putea sa dauneze reputatiei noastre de popor al lui Dumnezeu. Daca ne gandim mai in profunzime la aceasta idee, vor fi momente cand credinciosia noastra lui Dumnezeu va parea sa esueze tot asa cum mortea lui Isus pe cruce a parut ca un esec la inceput.

Dumnezeu a ales sa rascumpere creatia prin cel mai important act de dragoste, manifestata prin sacrificiu de sine. Isus singurul era vrednic de a deschide cartea pentru ca viata lui a fost traita in supunere absoluta. Pentru noi, sarcina noastra este ca prin puterea si autoritatea Lui sa aducem dragostea Lui lumii in suferinta. Infruntarea incercarilor acestei lumi si dragostea lui Isus, incercari mari sau mici, este singurul mod de a oferi creatiei vindecarea de care are atata nevoie.

Cand incepem sa avem acele ganduri pline de ingrijorare si cand ne este teama ca raul va invinge, este important sa ne amintim de Acela care a fost vrednic. Aminti-va ca Mielul l-a invins pe Satana, Mielul a deschis cartea si Mielul domneste peste creatie.