Reflectie asupra caracterului lui Dumnezeu, cu privire la judecata

de Lori Asher

In ultimii ani cand am citit Biblia, un text interesant mi-a atras atentia si a devenit unul dintre pasajele mele favorite la care sa meditez. In cartea 2 Cronici capitolul 12, Imparatul Roboam este invadat de Sisac, Imparatul Egiptului. Un profet numit Semaia este trimis la Roboam si la capeteniile din Iuda ca sa le spuna ca aceasta este judecata Domnului. In versetul 5, Semaia le spune: “Asa vorbeste Domnul, ‘Voi m-ati parasit; va parasesc si eu, si va dau in mainile lui Sisac.’”

Din fericire, imparatul si capeteniile s-au smerit la auzirea acestei vesti si s-au intors la Domnul. Cand Domnul a vazut acest lucru, s-a induplecat de a ii lasa sa fie distrusi de egipteni. In 2 Cronici 12:7-8, Domnul trimite aceste mesaj prin Semaia: “S-au smerit, nu ii voi nimici, nu voi zabovi sa le vin in ajutor, si mania mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Sisac; dar ii vor fi supusi, si vor sti ce inseamna sa-Mi slujeasca mie sau sa slujeasca imparatilor altor tari.”

Chiar daca scopul initial al judecatii Domnului era de a inmana o natiune care deja Il parasise, scopul final – “de a nu zabovi sa le vina in ajutor” a fost de a-I face sa realizeze ca a servi Domnului este o alternativa cu mult mai profitabila decat a servi altor natiuni.  De prea multe ori, noi credem ca judecata Domnului este aspra pentru ca ni se pare ca vine din partea cuiva care doreste sa ne controleze vietile pentru propriul lui interes. Parerea mea este ca noi confundam judecata Domnului asupra creatiei Sale, cu reactiile meschine ale zeilor grecesti impotriva oamenilor, care erau perceputi ca amuzanti sau neplacuti. In antichitatea greceasca, zei si zeite ca Zeus si Atena erau cunoscuti ca gelosi, capriciosi si neprevazuti in comportamentul lor fata de oameni. 

Domnul, pe de alta parte, dupa cum ii spune lui Moise in Exodul 34:6-7, este “plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor pana la al treilea si al patrulea neam.” Domnul zice ca EL este incet la manie, dar asta nu inseamna ca nu este niciodata manios!

Domnul care ne-a creat stie mai bine decat oricine, chiar noi insine, scopul pentru care ne-a creat. El stie ca daca ne traim vietile in concordanta cu legile Lui, noi vom prospera, vom iubi si vom simti o bucurie adanca si o pace profunda. De asemenea, El stie ce se intampla cand Il ignoram pe El si caile Lui. 

De multe ori, chiar “judecata” in sine este mai degraba o permitere a oamenilor de a urma propria lor cale, decat o implementare a unei pedepse divine. De fapt, una dintre cartile cele mai intunecate din Biblie, cartea Judecatori, este cunoscuta dupa versetul faimos “In acele zile…fiecare facea ce-i placea.” (Judecatori 21:25)

Daca nu stiti deja care a fost sfarsitul acelor oameni, va incurajez sa cititi cartea Judecatori si sa aflati voi insiva. Oamenii lasati sa traiasca conform ideii lor de ce reprezinta “o viata buna”, intotdeauna vor sfarsi in necaz.

Si Apostolul Pavel descrie judecata in acest fel, in cartea Romani capitolul 1. In Romani 1:18, Pavel vorbeste despre “mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor, care inadusa adevarul in nelegiurea lor.” Apoi el continua in versetul 21 al aceluiasi capitol: “Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu L-au multamit; ci s-au dedat la ganduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.” Pavel continua sa foloseasca acelasi limbaj precum ca Dumnezeu “i-a lasat in voia mintii lor” in versetele 24, 26 si 28. Ei au fost lasati in voia dorintelor inimii lor, patimilor scarboase si, intr-un final, in versetul 28, in voia mintii lor blestemate. Ca rezultat, ei sunt “plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate, plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase.” O societate descrisa de aceste vici, cu siguranta ca nu este o societate sanatoasa, prosperitoare. Toate acestea sunt rezultatul neglijarii intelepciunii lui Dumnezeu in vietile noastre. 

Cartea Proverbe este in totalitate dedicata comparatiei intelepciunii lui Dumnezeu cu intelepciunea omului. De asemenea, prezice consecinta inevitabila a oricarei decizii luate. Proverbe 1:29-31 spune: “Pentru ca au urat stiinta si nu au ales frica Domnului, pentru ca nu au iubit sfaturile mele si au nesocotit toate mustrarile mele. De aceea, se vor hrani cu roada umbletelor lor, si se vor satura cu sfaturile lor.” Restul cartii Proverbe continua, verset dupa verset, prin a oferi sfaturi practice despre cum sa ne traim vietile in concordanta cu domnia lui Dumnezeu si sa evitam calea nesabuintei.

Bineinteles, in viata mea, am luat multe decizii neintelepte si am umblat pe multe cai distructive. Multumita harului nelimitat al lui Dumnezeu, El nu a permis sa fiu distrusa de consecintele alegerilor mele, ci mi-a “venit in ajutor” ca sa recunosc calea mai buna. In Matei 11:28-29, Hristos ii cheama pe toti cei care sunt truditi si impovarati la El si le promite odihna: “caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara.” Aceasta nu este o promisiune a unei vieti fara nici o problema, dar este o viata fara tirania si incatusarea pacatului.