Judecata lui Dumnezeu
De Sonja Winburn
Starea lumii in zilele lui Noe era atat de diferita de ceea ce Dumnezeu a intentionat sa creeze in Gradina Edenului, incat Dumnezeu a decis sa distruga lumea si sa o ia de la capat cu doar 8 suflete. Atunci cand Dumnezeu le-a dat porunca de a construi o arca, a protejat aceste 4 cupluri datorita credintei lor, de furtuna catastrofica pe care Dumnezeu a initiat-o. Aceeasi apa care i-a distrus pe cei netrebnici, a fost folosita ca sa ii salveze pe cei credinciosi. Dupa aceea, Dumnezeu a promis ca nu va distruge acest pamant prin potop si a dat un semn ca sa confirme aceasta promisiune. Acum stim ca atunci cand incepe sa ploua, intr-un final se va opri.
Este interesant ca termenul “judecata” nu este folosit in nici unul din textele referitoare la potop. In schimb, potopul este deschis simplu ca o “distrugere”. Cuvantul “judecata” nu este folosit in textul biblic inainte de Geneza 15:12-14, cand Dumnezeu instituie legamantul cu Avraam.
Introducerea si explicarea acestui legamant ne prezinta pe Dumnezeu ca judecator din acest moment inainte. Dumnezeu foloseste acest termen ca sa ii spuna lui Avraam ca El va judeca tara Egiptului. In Exodul 6:5-7, Dumnezeu foloseste acelasi cuvant ca sa descrie urgiile care vor fi trimise impotriva acestei tari. El continua sa spuna ca prin aceste urgii poporul va sti ca Dumnezeu este cel care ii scoate din Egipt.
Apoi, Dumnezeu face aluzie la conceptul de judecata atunci cand mentioneaza “drept” si “bine” in acelasi verset, cu un inteles un pic diferit, in Geneza 18:19. El vorbeste de cum Avraam va porunci casei lui sa faca ce este drept si bine, pentru ca Domnul sa implineasca tot ce a fagaduit. Textul poate fi tradus prin dorinta lui Avraam de a face tot ceea ce Dumnezeu a poruncit si de a urma calea pe care El a indicat-o, mai degraba decat calea lui proprie. Intr-adevar, Avraam demonstreaza aceste caracteristici mai tarziu in acelasi capitol cand mijloceste pentru oamenii neprihaniti din Sodoma. In Genesa 18:25, el spune: “Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate?”
Avraam a avut multi descendenti care au devenit poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat responsabilitati natiunii in forma de legi si porunci care erau urmate de binecuvantari si blesteme (Leviticul 26). El a promis sa binecuvanteze copiii lui Israel atunci cand ei vor implini aceste porunci si sa ii corecteze atunci cand nu le vor implini. Dusmanii lor erau aceeia care impiedicau relatia de legamant pe care o aveau cu Dumnezeu.
Urmatorul indiciu in intelegerea judecatii lui Dumnezeu vine atunci cand examinam imparatiile, imparatii si sfera lor de autoritatea. Toti imparatii din vechime pronuntau judecati si era inteles de catre supusii lor ca ei aveau autoritatea de a da legi si judecati in toate aspectele vietii. Imparatii, in mod regulat, stateau la portile orasului si ascultau cazurile civile prezentate de indivizi care aveau nevoie de o solutie. Exemplul Imparatului David poate fi gasit in 2 Samuel 8:15. In plus de asta, orice imparat avea puterea si dreptul suprem de a judeca intreaga populatie din teritoriul sau. 2 Cronici 9:8 descrie aceasta putere cand vorbeste despre Solomon. Imparateasa Seba binecuvanteaza pe Domnul pentru ca a adus la putere asa imparat peste poporul Sau, care sa faca “dreptate” si “judecata”. Prin aceasta lauda, ea face legatura dintre promisiunile lui Dumnezeu date lui Avraam si recunoaste ca Dumnezeu l-a pus pe Solomon pe tron.
Dar aceasta putere era data TUTUROR imparatilor, nu doar imparatilor lui Israel. Cand Babilon a cucerit Iuda, imparatul i-a ucis pe fiii lui Zedechia si apoi i-a scos lui ochiii. Totusi, chiar si in aceasta situatie, desi imparatul Babilonului era cel care a dat comanda, Dumnezeu este acela care a permis aceasta judecata, ca pedeapsa pentru ca Iuda nu si-a tinut partea de legamant. Dar aceasta judecata nu a fost data fara multiple avertizari si multe ocazii de pocainta. Dumnezeu a trimis profet dupa profet la poporul Lui ca sa ii indemne la pocainta. Numai dupa sute de ani, El a permis ca judecata sa aiba loc.
Dumnezeu avertizeaza, Dumnezeu roaga si Dumnezeu ii indreapta pe oameni cu o masura indreptatita. Nu numai ca il judeca pe Israel, dar ofera justificarea pentru judecatile Lui asupra tuturor natiunilor acelei zile. Toata aceasta informatie este oferita pentru intelegerea noastra ca sa putem invata cum sa ne caim in timpul nostru.
Acest context ar trebui sa ne ajute sa intelegem discutia despre “judecatile lui Dumnezeu” din Noul Legamant. Apostolul Pavel foloseste aceasta fraza in cartea Romani cu referire la judecata finala. Pavel demonstreaza in cartea Romani ca atat iudeii cat si grecii sunt demni de judecata ca pacatosi si ca judecata lui Dumnezeu este dreapta si rasplateste fiecaruia dupa faptele lui (Romani 2:5-10). Pavel vrea ca cititorii lui sa vada ca atunci cand Dumnezeu si invataturile Lui sunt neglijate, consecinta este savarsirea tuturor tipurilor de rautate. Dumnezeu nu are de ales decat sa permita ca consecintele alegerilor noastre sa se desfasoare. De asemenea, El vrea ca noi sa intelegem ca nu avem nici o scuza, nici o scapare si nici un mod de a continua fara pocainta de pacat.
Daca luam Biblia in serios, precum si este Cuvantul plin de autoritate al lui Dumnezeu, trebuie sa acceptam ca El va fi judecatorul suprem. Mare parte din lumea occidentala a inceput sa redefineasca adevarul ca fiind o intelegere individuala, asa ca aceste versete sunt privite ca invechite sau poate chiar “pline de ura”. In aceasta categorie pot fi incluse chiar si persoanele care pretind ca sunt crestini sau au o forma de credinta in Isus. Satana foloseste lumea ca sa redefineasca viziunea asupra judecatii.
Invatam din istorie ca acestea sunt exact conditiile in care Dumnezeu intervine cu ceea ce unii numesc “judecati la vreme”, insemnand judecati incluse intr-o anumita perioada (egipteana, babiloniana, romana). Aceste judecati nu trebuiesc confundate cu judecata de la sfarsitul timpului, care va avea loc dupa inviere, in ultima zi. Ambele tipuri de judecati sunt discutate in 2 Tesaloniceni 1:5-12. Dumnezeu va da intristare celor ce produc intristare crestinilor (judecata la vreme), dar lor li se reaminteste sa ramana in credinta stiind ca judecata finala va veni si ei vor fi rasplatiti.
Judecatile la vreme pot avea loc pe o scara larga afectand natiuni intregi sau pe o scara mai mica, cu scopul de a ajuta persoanele individuale. Inimi impietrite trebuiesc sa fie atinse, de obicei prin mijloace catastrofice, pentru ca ochii si urechile care au interes, sa poata sa recunoasca adevarul evangheliei. Cred ca asta este scopul Psalmilor de imprecatie. Cei ce se intorc catre Dumnezeu invata voia Lui si cei care se indeparteaza de El simt devastarea. Consecintele neascultarii sunt ultima incercare pe care Dumnezeu o utilizeaza ca sa ii intoarca pe oameni inapoi la El. O persoana poate fi salvata din foc in acest stagiu, daca mai este o urma de adevar ramasa in sufletul ei. O minte influentata de Dumnezeu nu percepe acest ultim effort ca fiind crud sau rautacios, dar mai degraba ca o incercare plina de dragoste prin care Dumnezeu le strapunge inima.
In aceste zile, oamenii numesc raul bine si binele rau. Cand aceast lucru se intampla in orice societate, acea societate trebuie sa se astepte la o corectie. Multi doresc sa se preamareasca pe ei insisi si sa se faca “dumnezei”, astfel abuzand, negand, utilizand in mod gresit si incalcand adevarul lui Dumnezeu referitor la casatorie, familie, biserica, sexualitate, etc. Nimeni nu poate spune cu siguranta cand Dumnezeu intervine sau prin cine sau cum intervine, dar noi putem citi semnele timpurilor si sa raspundem prin pocainta.
Profetii, cu totii vorbesc de soarta popoarelor din antichitate. Noi citim despre judecata lui Dumnezeu asupra natiunilor lipsite de credinta, nu numai asupra lui Israel si Iuda, dar si asupra altora ca Asiria, Babilon, Egipt, Edom, Filistia. Aceste popoare nu credeau ca Dumnezeu lucra cu ei in vremea lor, dar El conducea natiunile atunci ca si acum, fie ca cineva crede sau nu.
Inca mai exista o lege si promisiuni care trebuiesc tinute. Si Dumnezeu inca mai lucreaza in vietile oamenilor. El nu a incetat sa lucreze cu oamenii la un nivel individual sau la un nivel de societate. Asa s-a comportat de la inceputul timpului. In 2 Petru 2:4-11, Petru descrie cum Dumnezeu nu a crutat nici pe ingerii care au pacatuit si povesteste cum Noe a fost scapat si cum Sodoma si Gomora au fost distruse. El foloseste aceste exemple de judecata pentru a le aduce aminte cititorilor lui despre judecata finala si a cui autoritate ar trebuie sa o respectam si urmam.
Fie ca toti oamenii lui Dumnezeu sa recunoasca semnele, sa se pocaisca si sa se mantuiasca din mijlocul unei generatii perverse si netrebnice, oricand si oriunde ar trai! Un judecator drept si credincios nu poate reactiona intotdeauna prin mila, dar va trebuie sa inmaneze si pedeapsa. Dumnezeu este judecatorul nostru drept si credincios care rasplateste comportamentul bun si indreapta pe cel rau. El isi tine toate promisiunile si ii razbuna pe cei care sunt drepti.
Crestini fiind, haideti sa nu permitem lumii sa ne faca complici la defaimarea disciplinei si dreptatii. Aceasta poate fi singura speranta ca unii sa poata fi scapati din foc. Sau poate singurul mod in care o inima buna poate fi linistita.