Psalmii de imprecatie
“Ah! Fiica Babilonului, sortita pustiirii, ferice de cine-ti va intoarce la fel raul pe care ni l-ai facut! Ferice de cine va apuca pe pruncii tai, si-I va zdrobi de stanca!” Psalmii 137:8-9
Cand cititi acest pasaj din Psalmul 137, care sunt emotiile care va cuprind? Imi aduc aminte ca prima mea reactie a fost confuzie si repulsie. Acesta este un exemplu de Psalmi de imprecatie si un subiect pe care mi-ar place sa il examinez atunci cand ma gandesc la judecata lui Dumnezeu.
Definitia cuvantului imprecatie este “cuvant sau expresie prin care cuiva I se doreste raul, o ocara, un blestem”. In esenta, Psalmii de imprecatie includ blesteme si rugaciuni pentru pedepsirea inamicilor autorilor Psalmilor. Exemple de Psalmi de imprecatie include Psalmii 7, 35, 55, 58, 59, 69, 79, 109, 137 si 139. Pe masura ce cititi acesti Psalmi, descoperiti imagini intense a celor care cer judecata divina.
Intrebarea care apare este: cum impacam noi acesti Psalmi cu alte pasaje din Biblie, mai ales invataturile lui Isus despre iubirea dusmanilor si binecuvantarea celor care ne persecuta? (Matei 5:44). Ca sa putem raspunde acestei intrebari, sunt cateva idei pe care trebuie sa le pastram in minte:
Psalmii de imprecatie sunt in numar mic comparativ cu intreaga carte a Psalmilor. De fapt, majoritatea Psalmilor sunt scrisi intr-un limbaj care exprima mila si pace. Cu alte cuvinte, blestemul nu ocupa prea mult spatiu in inima Psalmistului.
Acesti Psalmi nu sunt scrisi ca o forma de razbunare personala, ci mai degraba ca un strigat de ajutor catre Dumnezeu din partea poporului lui Israel.
Acesti Psalmi nu sunt scrisi dintr-o pozitie de dominanta, ci mai degraba dintr-o pozitie de supunere, atunci cand poporul este persecutat.
Tinand aceste lucruri in minte, trebuie sa intelegem ca acesti Psalmi sunt scrisi ca o reflectare a frustrarii si durerii ca rezultat al prigonirii poporului. De fapt, Psalmul 137, care este mentionat la inceputul articolului, mai mult ca sigur ca a fost scris ca raspuns la asediul si cucerirea Imparatiei iudaice de catre babilonieni. Amintiti-va cum a incercat sa scape imparatul Zedechia; el a fost capturat si inainte ca ochiii sa ii fie scosi, a fost fortat sa priveasca cum fiii lui erau executati (2 Imparati 25:7). Acesta este doar un exemplu al brutalitatii si violentei pricinuite poporului Israel, in afara prigonirii femeilor si copiilor. Stiind toate acestea, Psalmistul striga la Dumnezeu pentru dreptate. Vedeti voi, Psalmii de imprecatie fac apel la judecata, care tine in balans mila.
Chiar si in Noul Testament, gasim exemple de imprecatie. Matei 23 este un capitol plin de “Vai de voi” impotriva carturarilor si fariseilor. In Galateni 5:12, apostolul Pavel doreste ca invatatorii falsi care ii tulbura pe galateni “sa se schilodeasca”. In Apocalipsa 6:10, martirii striga catre Dumnezeu sa le razbune sufletele. Mai sunt si alte exemple, dar din nou, acestea nu acopera prea mult din Noul Testament si sunt folosite numai in imprejurari extraordinare.
Stiind toate acestea, cum ar trebui noi sa reflectam asupra Psalmilor de imprecatie? Ar trebui rugaciunile noastre sa fie similare acestor psalmi? Daca raspunsul este pozitiv, atunci in care caz ar trebui sa cuvantam ocari?
In primul rand, trebuie mereu sa tinem in minte ca Dumnezeu este suveran si El cumpaneste dreptatea si mila in timpul ales de El. Dumnezeu a promis sa judece comportamentul pacatos si chiar a oferit pe Fiul Sau ca o cale de a evita judecata necesara. Stiind ca judecata apartine lui Dumnezeu, trebuie sa ne amintim ca razbunarea nu este a noastra, ci Dumnezeu va rasplati fiecaruia, dupa cum citim in Romani 12:19. Asta nu inseamna ca noi nu avem datoria de a scoate in evidenta pacatul, si de a nu dori starpirea lui. Dar nu este datoria noastra sa distribuim judecata in stanga si in dreapta. De fapt, noi suntem avertizati ca cu masura cu care judecam suntem si noi judecati (Matei 7:2).
In al doilea rand, este o mare diferenta intre a blestema dusmanii nostri proprii si a ne ruga ca Dumnezeu sa ii pedepseasca pe dusmanii Lui. Aduceti-va aminte ca acesti psalmii nu ar trebui interpretati cu usurinta, ci ei sunt scrisi ca reactie la comportamentul pacatos al dusmanilor lui Dumnezeu Insusi. Poate parea ca e o diferenta usor de trecut cu vederea, dar este de o importanta deosebita. Daca sunteti suparati si vreti sa aruncati blesteme asupra cuiva, petreceti ceva vreme cercetandu-va inima ca sa intelegeti daca sunteti cu adevarat suparat pentru ceva ce va deranjat personal sau pentru un comportament pacatos, un afront impotriva lui Dumnezeu.
In al treilea rand, cateodata simtim nevoia de a ne revarsa inima in fata lui Dumnezeu din cauza supararii pricinuite de pacatul si nelegiuirea in lumea in care traim. Decat sa ii blestemam pe altii, ar trebui sa ne deschidem inima lui Dumnezeu si sa ne impartasim ingrijorarile si emotiile noastre sincere. Rugaciunea ne poate ajuta sa ne reconsideram emotiile si sa ne oprim din a dori razbunare.
In final, orice s-ar intampla, rugaciunea insotita de blestem nu ar trebui sa fie niciodata considerata cu usurinta. Ar trebui sa fie mereu insotita cu speranta si dorinta ca toti sa vina la Dumnezeu ca sa fie mantuiti. Totusi, dupa cum citim in cartile de istorie, sunt sigura ca au fost multe momente cand crestinii ar fi avut dreptul sa se roage lui Dumnezeu ca actiunile horifice si ingrozitoare sa fie oprite oricum ar fi gasit El de cuviinta. Neasteptat totusi, de multe ori in istorie, martirii care erau in mijlocul persecutiei, chiar pana la moarte, s-au rugat pentru iertarea prigonitorilor, cum a fost cazul lui Stefan si, mai ales, Domnul nostru Isus. Aceste exemple ne pot ajuta sa intelegem cum sa punem in balanta mila atunci cand suntem atacati personal cu judecata atunci cand intreaga creatie a lui Dumnezeu este aflata sub atac. Sincer, eu nu as putea sa dau un raspuns concret la intrebarea daca ar trebui sa ne rugam acest tip de psalm in ziua de astazi, dar ceea ce as putea sa spun este ca in loc de a impartasi aceste emotii cu alte persoane, ar trebui sa le aducem lui Dumnezeu in rugaciune.
Cu toate aceste ganduri, ma rog “ Doamne Isuse vino, dar, te rog, da acestei lumi timpul si posibilitatea de a te cunoaste si de a se intoarce la Tine”.
