Dumnezeu, in intregime

David incepe Psalmul 19 prin a medita asupra splendorii creatiei lui Dumnezeu si modul in care aceasta Il reflecta pe Creator. El spune ca lucrarea lui Dumnezeu este evidenta in fiecare parte a creatiei Lui magnifice si ca aceasta creatie Il slaveste pe Creator si se spune poruncilor Lui. 

Luna trecuta, ne-am uitat la puterea si slava lui Dumnezeu pe care a etalat-o prin creatia Lui. In Romani 1:18-20, Pavel vorbeste despre faptul ca Dumnezeu ni s-a descoperit, dar ca cei nelegiuti inadusa adevarul slavei lui Dumnezeu. Capacitatea noastra de a gandi si intelege dovedesc slava lui Dumnezeu. Din pacate, multi oameni folosesc aceleasi capacitati intelectuale oferite de Dumnezeu, pentru a dezbate existenta Lui. Este o situatie trista. Pavel spune in versetul 20, ca lucrurile invizibile ale lui Dumnezeu se vad lamurit si ar trebui intelese atunci cand privim creatia Lui.

Natura in sine, vorbeste despre creatorul ei – structura complicata a celulei umane, codul genetic, ecosistemele care functioneaza in armonie, sistemul solar care este reglat cu atata precizie incat viata pe Pamant nu ar fi putut exista daca inclinarea axei Pamantului ar fi fost schimbata cu putin. Toate astea fara a mentiona, frumusetile gasite pe Munti Alpi sau Oceanul Atlantic ale caror inaltime si adancime numai Dumnezeu le cunoaste.

Inima lui David este impresionata atunci cand se gandeste la lucrarile Creatorului Sau! Ii permite lui David, si noua, sa Il vedem pe Dumnezeu; astfel Se descopera El Insusi omenirii. 

Noi servim un Dumnezeu al carui putere si intelepciune tese pruncii in pantecele mamelor lor, care cunoaste gandurile noastre si de cate ori inima va batea inainte ca gandurile sau viata noastra sa existe. 

Numai dupa ce a cercetat in amanuntime creatia si a fost uimit de Creator, David isi intoarce atentia catre cealalta perfectiune – Legea lui Dumnezeu. 

Daca creatia Lui ne uimeste, cuvintele Lui ar trebui sa ne inspire sa implinim voia Lui.

In versetele de la 7 la 11 ale Psalmului 19, regasim unele dintre cele mai deosebite exprimari poetice din intreaga carte a Psalmilor. Acesta a fost unul din cantecele lui David, cantat in timpul inchinarii, si poate ca recunoasteti unele versuri din cantecul pe care il cantam si noi acum. 

Desi creatia lui Dumnezeu ne descopera intelepciunea Lui in moduri diferite, legile Lui ne sunt de o importanta si mai mare. Creatia nu poate sa declare voia Tatalui, si creatia nu ofera o cale de mantuire. Mesajul Lui ne descopera care este voia Tatalui si cum putem sa traim o viata care sa ne aduca in relatie cu Dumnezeu. 

Acesta este un alt mod in care Dumnezeu Isi descopera gloria Sa. David foloseste sase cuvinte deosebite pentru a descrie diferite aspecte ale voii lui Dumnezeu si ofera sase beneficii rezultate din pastrarea Legii. Aceste cuvinte reflecta intregimea mesajului lui Dumnezeu care este necesar pentru mantuirea noastra. Noi avem nevoie nu numai de legea Lui, dar si de gadurile Lui, de sfatul Lui, de incurajarile Lui, de promisiunile Lui, de pedepsele Lui…avem nevoie de intreaga revelatie a lui Dumnezeu pentru ca inimile noastre sa fie zdrobite si smerite.

Mai intai, David spune ca legea lui Dumnezeu este desavarsita. 

In legea Lui, omul poate descoperi cu desavarsire nu numai natura si voia lui Dumnezeu, dar si intreaga datorie a omului, ce trebuie sa credem si cum sa traim, si toate acestea sunt necesare pentru bucuria noastra prezenta si viitoare. 

Rezultatul va fi inviorarea sufletului.

Modul in care ne afecteaza legea Lui este ca deosebeste adevarul de greseala, ne conduce de la pacat la dreptate si ne ofera viata in starea noastra de deznadejde. Ne invioreaza sufletele, le reimprospateaza complet. Ne convinge de pacat – il identifica si apoi ne ofera un mod de conduita si prin Hristos posibilitatea mantuirii.

Marturia Domnului este adevarata. 

Legea este un martor intre om si Dumnezeu. Marturiseste ce asteapta Dumnezeu de la noi si ce vom primi in schimb DACA implinim toate conditiile. Marturia Lui este adevarata. Nu ne va conduce pe cai gresite; putem sa ne bazam pe ea. El nu ne va duce in ispita sau va fi incapabil sa Isi pastreze promisiunile. Si ne va duce la fericire, chiar mai mult, ne va face intelepti. 

Da intelepciune celui nestiutor.

In 2 Timotei 3:15, Pavel il incurajeaza pe Timotei sa isi aduca aminte de tot ceea ce a invatat. El spune, “din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa iti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus.”

Scripturile care dezvaluie in totalitate si cu intelegere legile lui Dumnezeu, ne vor face atat de intelepti incat vom putea sa fim mantuiti, si asta este singura intelepciune care conteaza. Aceia care sunt smeriti si dornici sa invete – aceia care sunt lipsiti de valoare in proprii lor ochii, chiar si cei simpli care pot fi convinsi usor – chiar si acestia – pot deveni intelepti daca asculta instructiunile lui Dumnezeu. Contra argumentul este oferit de apostolul Pavel in Romani 1 cand spune ca cei care se bazeaza pe propria lor istetime – care cred ca sunt intelepti, si tagaduind cuvintele lui Dumnezeu, devin nelegiuiti. 

Oranduirile Domnului sunt fara prihana.

Legile si marturia lui Dumnezeu, modul in care interactioneaza cu omul sunt fara prihana. Ele inveselesc inima.

Dragostea lui Dumnezeu pentru cei pacatosi, mila si blandetea pe care ne-a aratat-o, ar trebui sa ne umple de atata recunostinta incat sa izbucnim in veselie. Cum sa nu vedem dragostea lui minunata pentru noi, atunci cand intelegem durerea pe care a suferit-o pentru a ne mantui?

Poruncile Domnului – totalitatea legilor Lui si oranduirilor Lui sunt fara prihana; nu este nici o greseala, nici o contradictie, nici o eroare. 

Si ne lumineaza ochii.

Ele ne dezvaluiesc nu numai natura lui Dumnezeu, dar si datoria omului de a implini poruncile date. Natura cu siguranta ca proclama maretia Domnului, dar universul inconjurator nu ne poate lumina ochii, asa cum nici tratatele stiintifice scrise de oameni sau descoperirile lor. Poate ca descoperirile omului ne ajuta sa intelegem modul in care universul lui Dumnezeu functioneaza, dar ele vor fi intotdeauna intunecate si imperfecte in comparatie cu poruncile Domnului. Dupa cum Iov a spus, noi vedem numai rezultatul slavei lui Dumnezeu, numai adierea usoara a puterii Lui adevarate ajunge pana la noi (Iov 26:14). Poruncile Domnului ne lumineaza. Ele reflecta lumina in locurile intunecate ale lumii noastre si in inimile noastre. 

Frica de Domnul este curata.

David foloseste fraza “frica de Domnul” in acest verset, in acelasi mod in care Solomon o va folosi mai tarziu, la sfarsitul cartii Ecleziastul; faptul ca legea Domnului este scrisa in inimile noastre si pusa in aplicare in vietile noastre, se datoreaza respectului pe care Il avem pentru Dumnezeu. El nu ne inspira frica, desi ar putea! “Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31), dar intelegem acest verset ca exprimand reverenta plina de respect atunci cand ne adresam lui Dumnezeu. Devine reflectarea devotamentului fata de El, si nu exista nici o mandrie, desertaciune sau amagire in comportamentul nostrum. Aceasta frica pastreaza sfintenia inimilor noastre.

Si tine pe vecie.

Legea lui Dumnezeu nu se schimba in concordanta cu diferite culturi sau perioade istorice. Este neschimbata. Din momentul in care Dumnezeu a pornit timpul creand lumina prin cuvantul Sau, mila si indurarea lui Dumnezeu au fost evidente. Odata cu crearea omului, el a adaugat la legile naturii, o lege noua care sa conduca viata lui Adam si a Evei. Cand ei au incalcat aceasta lege, Dumnezeu din nou a oferit omului pacatos o modalitate de a evita condamnarea. Statornicia Lui a fost dovedita inca odata, atunci cand a implinit promisiunea de a-L trimite pe Hristos sa ne mantuiasca. 

Voi stiti ca legile oamenilor se schimba tot timpul, dupa cum cultura sau situatia dicteaza. In schimb, legile lui Dumnezeu raman statornice.

In final David declara ca judecatile Domnului sunt adevarate. 

Legile Domnului sunt in fapt judecati, pentru ca ele identifica pacatul, declara voia Lui dreapta, iar judecata noastra va fi facuta in baza acestor legi. El se asteapta ca noi sa folosim legile Lui ca sa ne conducem propriile vieti, iar El le va folosi ca sa ne judece la judecata finala. Judecatile Domnului sunt, intr-adevar, adevarate – de fapt, izvorasc din cel mai pur si incontestabil adevar.

Toate sunt drepte.

“Toate” inseamna “complet”, “in totalitate”. Fara cea mai mica exceptie, legile lui Dumnezeu sunt drepte. Legile omului sunt de multe ori, gresite, nedrepte sau incorecte, dar legile Domnului sunt drepte, sfinte si echitabile, tratandu-i pe toti la fel.   

In versetul 10, David incheie descrierea legii lui Dumnezeu cu urmatoarea concluzie: “Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat;”

De multe ori scripturile ne amintesc de intelepciunea nemarginita a lui Dumnezeu, de legile si de mustrarile Lui.

Si Isus a predicat aceleasi lucruri in nenumarate ocazii:

“Strangeti-va comori in cer…” (Matei 6:20)

“…du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer…” (Marcu 10:21)

“…oricine  dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33)

David marturiseste ca gandurile si cuvintele Domnului sunt mult mai valoroase chiar decat aurul purificat. Lucrurile cele mai pretuite pe acest pamant sunt incomparabile cu lucrurile care apartin Domnului. 

Daca incercam macar sa incepem sa Il intelegem pe Dumnezeu, atunci trebuie sa nu mai fim sub influenta acestei lumi. Trebuie sa incepem sa gandim in termeni spirituali. Trebuie sa vedem lucrurile reale – acele lucruri care sunt invizibile, si trebuie sa Ii permitem lui Dumnezeu sa Se descopere nu numai pe Sine, dar si voia Sa, pentru ca sa Il cunoastem mai bine.

Nu cred ca noi avem abilitiatea de a-L intelege si cunoaste pe Dumnezeu in profunzime…inca…dar astept cu nerabdare momentul cand voi lasa acest trup fizic in urma, ca sa pot sa Il insotesc…chiar vreau asta. Dar pentru acum, trebuie sa ma multumesc sa cunosc numai atat cat imi este permis – contempland slava exprimata in creatia Lui si frumusetea si intelepciunea descoperita in cuvantul Sau.