Evidenta lucrurilor nevazute Enoh
In ultimul articol, am inceput sa studiem personalitatile istorice enumerate in al unsprezecelea capitol al cartii Evrei. Autorul acestei carti incepe chiar cu inceputul, cu istoria lui Cain si Abel si ne asigura ca puternica credinta a lui Abel ne vorbeste chiar si astazi.
Urmatoarea persoana mentionata este Enoh. Despre Enoh noi stim foarte putin. Numele lui apare in lista genealogica de la Adam la Noe in Geneza 5 si apoi in Luca 3, ca parte a genealogiei lui Isus. Fiind fiul lui Iared, tatal lui Metusala si str-strabunicul lui Noe, Enoh este deosebit pentru ca despre el se mentioneaza ca a fost placut de Dumnezeu. Biblia spune ca “…Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani…” (versetul 22). De asemenea, mai stim ca el era un profet. Aceasta informatie o gasim in Iuda 14. El a profetit despre a doua venire a lui Hristos, atunci cand se va intoarce sa-i pedepseasca pe cei nelegiuti. Enoh si-a trait viata cu increderea ca va fi o zi de judecata cand Dumnezeu va cere socoteala tuturor oamenilor.
Faptul ca Enoh a fost un profet, nu ar trebui sa ne surprinda. Enoh nu a avut doar credinta. El nu a fost doar un om bun. El a umblat cu Dumnezeu.
Cateodata eu merg impreuna cu un prieten atunci cand plec de la scoala. Atunci cand mergi impreuna cu cineva, esti constient de prezenta celeilalte persoane aproape de tine. Ai ocazia sa vorbesti cu acea persoana, sa o atingi (fiul meu imi spune ca eu merg ca un crab, asa ca daca mergeti alaturi de mine fiti siguri ca voi atinge cumva). Conversatia ar putea fi placuta sau tacerea dintre noi poate fi comfortabila, uneori unul dintre noi merge inainte sau ramane in urma, incercand sa tina pasul.
Enoh a mers cu Dumnezeu. Acesta este un om care stia ca este in permanenta in prezenta lui Dumnezeu. El este constient de prezenta lui Dumnezeu si Il simtea pe Dumnezeu oriunde ar fi mers. Dumnezeu era inaintea lui ca etalonul de dreptate, si Dumnezeu statea in urma lui Enoh ca sa ii observe maniera in care mergea. Numai asa putea Enoh sa fie placut lui Dumnezeu. Totusi, ceea ce se spune despre Enoh este ca el se concentreaza asupra mersului lui cu Dumnezeu, alaturi de Dumnezeu.
In acest moment, trebuie sa raspundem la urmatoarea intrebare: merg eu cu Dumnezeu?
De-alungul zilei, cu toate activitatile care ne umplu vietile, ne facem noi timp sa ne gandim cum am putea sa Il multumim pe Dumnezeu? Ne petrecem noi zilele cu grija de a nu pacatui impotriva lui Dumnezeu? Luam noi in considerare ce cuvinte, ce actiuni, ce obiceiuri aduc slava lui Dumnezeu? Dorim noi sa fim in prezenta lui Dumnezeu? Ii simtim noi prezenta Lui in jurul nostru? Suntem noi constiente de existenta Lui? Atunci cand mergem cu El? Atunci cand conversam cu El? Sau in tacere, stiind ca El este aproape?
Am putea, si poate ar trebui sa continuam cu aceste intrebari. Ele ne provoaca sa ne gandim.
Enoh nu numai ca a trait o viata evlavioasa; el a mers cu Dumnezeu. Pe cand altii isi traiau vietile lor, nu neaparat facand lucruri rele, viata lui Enoh era concentrata asupra relatiei lui cu Dumnezeu.
Enoh a trait intr-o perioada cand oamenii deveneau din ce in ce mai rai. In numai doua generatii, Dumnezeu va distruge pamantul printr-un potop. E adevarat, ca evenimentul a avut loc aproape 1000 de ani mai tarziu, dar pentru ca durata de viata in acea perioada era de aproape 900 de ani, Enoh ar fi fost martor al nelegiuiri generatiilor de oameni care au trait inainte de Noe. Chiar daca era inconjurat de stricaciune, el a luat decizia de a se apropia de Dumnezeu. Enoh cu siguranta ca a inteles rolul lui de slujitor al lui Dumnezeu, care era Domnul vietii lui. Nu devii placut lui Dumnezeu din intamplare; este intotdeauna ca urmare a unei decizii. El dorea sa Il cunoasca pe Dumnezeu, sa mearga cu El. El s-a separat de lumea care il inconjura. Noi avem tendinta sa credem ca este mai dificil pentru aceasta generatie sa traiasca o viata evlavioasa in lumea in care traim, mai mult chiar decat generatiile precedente. Dar nu asta este realitatea. Enoh nu s-a confruntat cu dificultatile retelelor de socializare si televizorul nu era o distractie, dar cultura in care traia el avea dificultati pe care noi nu le cunoastem. El a decis sa fie diferit, si exact asta trebuie sa facem si noi.
El nu a trait o viata ordinara, si pentru asta nici moartea lui nu a fost ordinara. Dumnezeu l-a luat la el.
Enoh a fost ridicat la cer la varsta de 365 de ani, varsta tanara comparativ cu durata vietii in perioada dinainte potopului. La mijlocul vietii sale, datorita relatiei lui apropiate cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a scurtat suferinta pe pamant si l-a luat la El.
Enoh si Ilie sunt singurele persoane care nu au experimentat moartea fizica, atat cat stim din Biblie. Relatarea din Genesa, doar ne spune ca Enoh “nu s-a mai vazut” (versetul 24). In capitolul 11 din cartea Evrei gasim confirmarea ca Enoh “nu a vazut moartea” (versetul 5). Nu mai era. Nu murise; dar nici nu era pe pamant, printre cei vii. Nu mai era gasit, pentru ca Dumnezeu il luase.
Ma intreb daca in acelasi fel vor fi ridicati la cer, cei care vor fi in viata atunci cand Isus se va intoarce. Bineinteles, ca nu avem cum sa stim acest lucru, dar citind despre viata lui Enoh suntem asigurati ca exista viata in prezenta lui Dumnezeu-atat in taramul fizic cat si in cel spiritual. Intr-un final, toti cei credinciosi vor fi luati de Dumnezeu, adusi in prezenta Sa.
Aceasta este dorinta tuturor crestinilor care se straduiesc sa traiasca viata de zi cu zi mergand cu Dumnezeu. Fie ca mersul nostru este scurt sau lung, totul este relativ. Nici unul dintre noi nu va merge cu Dumnezeu timp de 365 de ani! Dar orice durata de timp avem la dispozitie, haideti sa fim incurajati de exemplul lui Enoh. El nu era cu nimic mai diferit de toate celelalte persoane mentionate in capitolul 11 al cartii Evrei, cu exceptia credintei lui. Autorul cartii Evrei vrea ca noi sa stim ca viata lui Enoh era dovada credintei lui mari.
Pentru ca nimeni nu poate umbla cu Dumnezeu fara credinta. Marturia lui Enoh este ca “a fost placut lui Dumnezeu” (Evrei 11:5). Versetul 6 face clar faptul ca fara credinta este cu neputinta sa Ii fim placuti. Credinta noastra ne spune, mai intai, ca Dumnezeu exista, ca El a creat toate lucrurile pe care le vedem, ca El a trimis pe Fiul Sau sa moara in locul nostru, ca El este marele EU SUNT. Datoria noastra este de a crede ca El este tot ceea ce ni s-a descoperit.
Intr-un final, precum Enoh, trebuie sa stim ca El va rasplati pe cei care Il cauta (versetul 6). Noi doar trebuie sa venim la El, “sa Il cautam”. Daca nu am crede ca Dumnezeu Isi tine promisiunile si ne asculta raugaciunile, nu ar fi nici un motiv pentru ca noi sa Il cautam. Adevarul este ca El ne cauta pe noi; noi trebuie doar sa dorim sa Il cunoastem, sa mergem cu El…nu asa cum fac cei din lume, care Il cauta dupa placerea lor. Noi trebuie sa stim ca noi suntem cei care avem nevoie de Dumnezeu, nu invers. Dumnezeu este neschimbat, statornic si demn de crezare. El nu isi va adapta standardele Lui la standardele noastre. Daca vrem sa mergem cu El, trebuie sa facem ceea ce Enoh a facut: trebuie sa luam hotararea de a fi diferiti de lume. Pentru a merge cu Dumnezeu, trebuie sa ii cautam legile, preceptele si poruncile Lui.
