Ii voi servi cu bucurie

De Shelby Carter

Tampa, Florida

“Strigati de bucurie catre Domnul,

Toti locuitorii pamantului!

Slujiti Domnului cu bucurie,

Veniti cu veselie inaintea Lui.

Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu!

El ne-a facut si al Lui suntem;

Noi suntem poporul Lui si turma pasunei Lui.

Intrati cu laude pe portile Lui,

Intrati cu cantari in curtile Lui!

Laudati-L si binecuvantati-I Numele. 

Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci,

Si credinciosia Lui din neam in neam.”

Psalmul 100 este unul din multi Psalmi care discuta nevoia si dorinta noastra de a-L lauda pe Domnul. In Psalmii 8, 33 si 66, ca si in multi altii, ni se spune ca lumea este o reflectare a dragostei nestramutate pe care Dumnezeu o are pentru noi. Noi suntem reflectarea rabdarii si dragostei Lui pentru poporul Sau, si din aceasta cauza, El este demn de lauda noastra-o lauda neincetata, facuta cu bucurie in inima. La o prima privire, pare ca acest Psalm este compus din 5 versete simple, dar la o introspectie mai profunda, remarcam ca Psalmul 100 este plin de contraste dintre vechea lege si Imparatia care era sa vina. 

Prezenta Domnului nu era un lucru noi pentru poporul evrei. El a fost cu ei in stalpul de nor si stalpul de foc in pustie si pe munte cu Moise. Dar intotdeauna era nevoie de cineva care sa mijloceasca intre popor si Dumnezeu. Vedem aceasta idee, inca din momentul in care sunt date instructiunile pentru crearea si operarea Cortului Intalnirii si, mai tarziu, a Templului. In comentariul sau asupra Psalmilor 73-150, Derek Kidner spune, referitor la Psalmul 100 versetul 4: “Simplicitatea acestei invitatii poate ascunde cat de minunata este aceasta invitatie…nu numai in curtile exterioare, dar chiar si Sfanta Sfintelor este deschisa accesului si toti sunt bineveniti.” Pentru a intelege semnificatia acestei invitatii trebuie sa aflam ce reprezinta Sfanta Sfintelor, sau partea cea mai sfanta. 

Dupa exodul evreilor din Egypt, Domnul I s-a aratat lui Moise si i-a dat legi si traditii pe care poporul trebuia sa le tina, pentru a putea sa Ii slujeasca. Acestea constituiau un legamant intre Dumnezeu si poporul Sau si era reprezentat de Chivotul Legamantului. Chivotul era un cutie mica facuta din lemn de salcam, acoperita cu aur, si inchisa cu capacul ispasirii. Acest capac era locul unde Dumnezeu va veni sa se intalneasca cu poporul Lui si sa le vorbeasca despre tinerea poruncilor (Exodul 25:17-22). Domnul a continuat sa ii vorbeasca lui Moise despre planurile pentru Cortul Intalnirii, care va deveni locul in care Dumnezeu va locui in mijlocul poporului Lui. Desi ei erau capabili sa vada stalpul de foc si stalpul de nor, numai Marele Preot putea sa intre in partea cea mai sfanta a cortului, unde se gasea Chivotul Intalnirii, si prezenta reala a lui Dumnezeu pe capacul ispasirii. 

Odata pe an, Marele Preot venea cu doi tapi si un taur tanar care erau sacrificati pentru pacatele intregului popor. Leviticul 16 ne spune ca Marele Preot trebuia sa urmeze legi de purificare foarte stricte, pentru curatirea lui proprie si trebuia sa ofere sacrificii pentru el insusi, inainte de a intra in Sfanta Sfintelor. Dupa perioada de purificare si sacrificarea animalelor, el trebuie sa arda tamaie pentru a umple intregul cort cu fum, pretejandu-se astfel de prezenta Domnului.  Daca aceste porunci nu erau implinite, Moise era avertizat ca Marele Preot va muri. Odata pe an, Marele Preot avea mare grija de a se comporta ca mijlocitor pentru israeliti, intrand in prezenta Domnului cu sacrificii pentru ei. Aceasta nu era o transformare permanenta ca cea experimentata prin botez, ci o purificare temporara a inimilor lor necurate. Timp de multe decenii, poporul a depins de Marele Preot ca sa ii reprezinte in fata lui Dumnezeu, fara a avea vreodata posibilitatea de a avea audienta lor proprie. Asa cum ne spune Evrei 10:1, “Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe, cari se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.”

Israelitii ar fi putut sa implineasca fara greseala tot ceea ce li se cerea, an dupa an, si totusi nu ar fi fost vreodata perfecti sub vechea lege. Cu ultima suflare a lui Isus, pamantul s-a cutremurat si perdeaua care acoperea Sfanta Sfintelor a fost rupta de sus in jos, indicand ca o noua mantuire va fi instaurata. 

“Astfel dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare Sloboda in Locul prea sfant, pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdea din launtru, adica trupul Sau: si fiindca avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatite de un cuget rau.”

Evrei 10:19-22 este implinirea Psalmului 100. Noi am fost invitati in curtile Lui, prin sangele lui Isus Hristos care este acum mijlocitorul nostru in ceruri. Noi putem sa intram personal in Sfanta Sfintelor. Si noi trebuie sa ne apropiem de Domnul pentru ca avem siguranta dragostei lui nestramutate si credincioasiei Lui fata de noi. Nu exista un motiv mai bun pentru a striga de bucurie. Cuvintele folosite in Psalmul 100, “a striga de bucurie”, au intelesul de triumf, de fanfara (Kidner 389). Aceasta pare o reactie fireasca la mila si darul nemeritat care este mantuirea eterna primita prin botez. Totusi noi ne plangem si gasim scuze de a nu veni la El, pentru a-L slavi in cantece si a-L sluji. Nu ni se cere prea mult in comparatie cu procesul riguros pe care israelitii trebuiau sa il urmeze pentru a aduce sacrificii Domnului, si totusi, uneori, ne comportam ca si cum ni se cere atat de mult. Nu apreciem la adevarata valoare onoarea care ni s-a oferit de a putea veni in prezenta Domnului, ca si cum noi meritam tot timpul lui Dumnezeu.

Psalmul 100 ne aminteste ca noi suntem cei care trebuie sa Il cautam pe Dumnezeu. Relatia noastra are nevoie de temelia cunoasterii intime a lui Dumnezeu si recunoasterea ca noi Ii apartinem. Isaia 43:7 ne spune ca “noi am fost creati pentru slava Lui”. Diavolul este un maestru atunci cand ne minte ca lumea asta ne datoreaza ceva si ca noi meritam mai mult, dar realitatea este ca noi am fost creati sa Il slujim pe Dumnezeu.

“Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta; si a intrat, odata pentru totdeauna, in Locul prea sfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insus sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica” (Evrei 9:11-12).

Ce binecuvantare ne-a fost oferita, un dar ce merita multumirile noastre, un Mantuitor demn de slava. Trebuie sa imi amintesc sa vin in prezenta lui cu triumf, simtind “bucuria eliberarii” dupa cum o descrie Kidner. Domnul esta bun, cu adevarat, si eu ii voi sluji cu bucurie.