Ce faci tu aici?

V-ati simtit vreodata atat de descurajati incat nu ati mai putut continua? Va simtiti fara energie si deprimati incat pare ca intreaga lume este impotriva voastra si ca nu mai exista nimic pe acest pamant care sa va preocupe. Chiar si  Ilie, unul din marii profeti ai lui Dumnezeu, s-a simtit in acest fel.

Cuvantul “descurajare” are ca origine cuvantul “curaj”. Sufixul “des” ii ofera intelesul de “opus”, astfel ca “descurajare” este “opusul curajului”. Cand suntem descurajati ne simtim fara speranta si ne pierdem motivatia de a continua. Ne pierdem “curajul” de a continua. Ilie, in 1 Imparati capitolul 18, tocmai a trait o victorie importanta pentru Dumnezeu. El a “cucerit” competitia cu profetii lui Baal si a dovedit oamenilor ca exista un singur DUMNEZEU ADEVARAT.  El s-a rugat ca ploaia sa se intoarca la pamantul secetos al lui Israel, si asa s-a intamplat. El a fugit dinaintea lui Ahab pana in cetatea Izreel.

Ce exemplu de triumf! Ce victorie glorioasa pentru Domnul. Poate ca Ilie si-a imaginat ca aceasta victorie va influenta intr-un mod dramatic clasa conducatoare si intreaga natiune pentru a se intoarce la inchinarea singurului Dumnezeu adevarat. Dar, in loc de respect si o reinoire a dorintei arzatoare de a sluji Domnului, Ilie s-a confruntat cu manie si cu amenintarea de a-si pierde viata. In 1 Imparati 19:2, citim “Izabela a trimis un sol la Ilie sa ii spuna: ‘Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei.”

Cat de complesit trebuie sa se fi simtit Ilie pentru ca “s-a sculat si a plecat, ca sa-si scape viata” (1 Imparati 19:3). Acesta este, probabil, momentul cel mai jos al vietii lui Ilie. El este atat de descurajat incat calatoreste de unul singur prin pustie, se aseaza sub un ienupar si spune: “Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei”. Dar Dumnezeu trimite pe ingerul Sau ca sa-l intareasca, si apoi, el calatoreste patruzeci de zile si patruzeci de nopti spre muntele Domnului, la Horeb. Dumnezeu ramane tacut, lasandu-l pe Ilie sa se odihneasca, sa manance si sa doarma. Dar in 1 Imparati 19:9, Dumnezeu il intreaba pe Ilie, “Ce faci tu aici, Ilie?” Dumnezeu nu il acuza pe Ilie, ci mai degraba Domnul vrea ca Ilie sa mediteze si sa raspunda cu sinceritate, cu propriile lui sentimente si ganduri.

1 Imparati 19:9-13: “Si acolo, Ilie a intrat intr-o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: ‘Ce faci tu aici, Ilie?’. El a raspuns: ‘Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa imi ia viata!’ Domnul i-a zis: ‘Iesi, si stai pe munte inaintea Domnului!’ Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant, a venit un cutremur de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant. Si dupa cutremurul de pamant, a venit un foc; Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un susur bland si subtire. Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la usa pesterii. Si un glas i-a vorbit, zicand: ‘Ce faci tu aici, Ilie?’”. 

Dumnezeu i-a pus aceasta intrebare de doua ori lui Ilie. Intrebarea era pusa pentru binele lui Ilie, nu al lui Dumnezeu.

Cu siguranta! Dumnezeu este suveran. Situatia lui Ilie nu Il ia prin surprindere pe Dumnezeu. Si Ilie Ii raspunde de doua ori, cu acelasi raspuns. Ilie se plange de descurajarea pe care o simte. El a facut tot ce era posibil pentru Domnul, si uita care ii era rasplata. El este un om haituit, descurajat si dezamagit de raspunsul primit de la oamenii lui Dumnezeu dupa puternica demonstrare a puterii lui Dumnezeu pe Muntele Carmel. Domnul i-a oferit lui raspunsurile. El a declarat ca familia netrebnica a lui Ahab va fi dezradacinata, iar poporul lui Israel va fi pedepsit pentru pacatele lor. El l-a informat pe Ilie ca nu este singur, asa cum el credea. Mai mult decat atat, Dumnezeu ii va oferi un ajutor lui Ilie. Asa ca toate nemultumirile vor fi rezolvate. Dumnezeu nu i-a raspuns in conformitate cu nechibzuinta lui. Dumnezeu nu numai ca nu l-a lasat sa moara, ci l-a mutat direct in ceruri unde viata nu va avea sfarsit niciodata. Mesajul pe care Dumnezeu I l-a comunicat a fost: “Ilie, nu ti-ai terminat inca slujba pe care ti-am insarcinat-o. Ridica-te si treci la treaba!”

De cate ori suntem descurajati in slujba Domnului, incat ne oprim din orice activitate si nu mai facem nimic. Descurajarea conduce la apatie si apatia la pacat. Iacov 4:7 ne spune: “Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat”. Poate ca asta este si invatatura obtinuta din situatia lui Ilie. Poate ca cel mai important lucru este, ca dupa ce ne-am odihnit si ni s-a amintit cine este Dumnezeu, sa ne aducem aminte ca El are un plan si ca acel plan este mult mai mare decat fiecare dintre noi.

Sotul meu si cu mine facem parte dintr-o biserica foarte, foarte mica dintr-un stat care are foarte putine biserici. Ar fi foarte usor sa devenim descurajati, sa ne asezam sub un copac si sa nu mai facem nimic. Dar de ceea ce avem nevoie in zilele negre este rabdare. Ilie a muncit din greu, dar nu a apucat sa vada nici unul dintre rezultatele pe care le spera.  Noi trebuie sa perseveram in lucrarile bune chiar si in acele timpuri grele: “Sa nu obosim in facerea binelui; caci la vremea potrivita vom secera, daca nu vom cadea de oboseala. Asa dar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta” (Galateni 6:9-10).

Atata vreme cat traim in aceasta lume, vom avea parte de multe zile negre. Satana va avea grija de acest lucru. Chiar si crestinii au parte de greutati si necazuri; numai un robot ar putea trai in aceasta lume plina de tristete fara a simti tulburare emotionala. Ceea ce vedem din Scripturi este ca prilejurile extraordinare sunt aproape intotdeauna insotite de impotrivirile cele mai extraordinare. Pavel a scris corintenilor: “Voi mai ramanea totus in Efes pana la Cincizecime, caci mi s-a deschis aici o usa mare si larga, si sunt multi potrivnici” (1 Corinteni 16:8-9). Acest fapt nu ar trebui sa ne surprinda, pentru ca Petru ne-a invatat ca “Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita” (1 Petru 5:8).

Cand incercam sa crestem din punct de vedere spiritual si sa implinim lucrarea Domnului, este un singur mod in care putem sa evitam descurajarea, si anume de a nu ne luam nici o sarcina care ar avea riscul de a se sfarsi rau. Din pacate, asa isi traiesc viata multi oameni. Dar daca alegem sa devenim slujitorii lui Dumnezeu, noi nu avem aceasta posibilitate. Intr-un final, cand Imparatia va fi inmanata Tatalui, acela va fi momentul cand bucuria noastra va atinge noi inaltimi, mai presus decat orice ne-am putea imagina. Acest gand trebuie sa ne intareasca si sa ne improspateze dorinta de a sluji Domnului. Dupa cum spune si cantecul: “Cerurile vor merita tot efortul, cu siguranta”.

Care este situatia in care te afli tu acum? Esti tu insufletit in slujirea Domnului sau descurajat si posomarat? Stai tu de pomana, asteptand o sarcina care sa necesite un efort minim sau nici un efort? Oridecate ori umblam prin vedere, noi pierdem o mare parte din binecuvantarile lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca El ne paraseste. Dumnezeu nu l-a parasite pe Ilie. Cu adevarat, El l-a cautat si a avut grija de el. In momentele noastre de credinta, totusi, noi pierdem binecuvantarile cele mai pretioase ale lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sa pierdem din vedere ca Dumnezeu lucreaza intotdeauna pentru a implini planul Lui, nu al nostru. Chiar si atunci cand dorim sa renuntam, Dumnezeu nu doreste sa renunte. Daca Domnul se va arata astazi si te va intreba: “Ce faci tu aici?”, care va fi raspunsul tau?