Ce pot sa imi faca niste oameni?

De Emily McConnaughy

“Ce pot sa imi faca niste oameni?” (Psalmi 56:4). Scrisa intr-o forma retorica, aceasta intrebare este reflectarea unei reziliente produsa de credinta. Recunoaste limitarile si slabiciunile fiintelor umane in comparatie cu atotputernicia lui Dumnezeu. In fata unui Dumnezeu Atotputernic si Nelimitat, noi suntem supusi acelorasi slabiciuni, imperfectii si mortalitati ca orice alta fiinta umana. In momente de incercare, aceasta intrebare retorica ne aminteste ca adapostul nostru nu este in mijlocul omenirii, dar mai degraba in puterea si suveranitatea Creatorului nostru.

Atribuit lui David, se presupune ca Psalmul 56 este scris ca urmare a experientei lui David cu Filistenii din Gat (probabil cu referire la 1 Samuel 21:11), in perioada cand el fugea de Saul. Cuvintele lui David rezoneaza cu simtirile unei persoane prinse in ghearele fricii, aproape de moarte, cu toate astea el isi pune increderea in Dumnezeu.

“Oridecate ori ma tem, eu ma incred in Tine. Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu, si nu ma tem de nimic: ce pot sa imi faca niste oameni?” (Psalmul 56:3-4).

Aici vedem un om care fuge sa isi scape viata, plangandu-se de dusmanii lui care il “hartuiesc” si “se razboiesc” cu el. Conversatia cu Tatal este un strigat de ajutor, o rugaminte, o impartasire a emotiilor. David chiar recunoaste ca Dumnezeu a numarat tragediile din viata lui si i-a pus lacrimile intr-un burduf (versetul 8). Acest verset ne ofera imaginea unui om invins, unui om care si-a pierdut orice speranta. Cu toate astea, acest Psalm imbina frica si suferinta cu credinta nestramutata in puterea lui Dumnezeu de a-l scapa din mana dusmanilor lui. De fapt, David repeta aceasta intrebare retorica mai tarziu in acelasi capitol: “ce pot sa imi faca niste oameni?” (versetul 11) – scotand in evidenta credinta nestramutata ca Dumnezeu Atotputernic poate sa ii invinga pe potrivnicii lui. 

Care este invatatura acestor versete? Cand ne punem credinta in Dumnezeu cu adevarat, confirmam ca prezenta si ajutorul Lui sunt mai puternice decat amenintarile si impotrivirea omului. Chiar daca in ziua de astazi vietile noastre nu sunt in aceeasi primejdie ca viata lui David, fara indoiala ca oamenii ne pot rani emotional si fizic. Fizic, trupurile noastre pot fi invinetite si batute, ceea ce ne apartine poate fi furat, chiar propriile noastre vieti pot fi pierdute. Emotional, putem fi supusi judecatilor nedrepte, respingerilor, abuzului si pedepsei atunci cand aparam ceea ce este drept. In aceasta situatie, a fi curajos este mult mai greu decat ne putem inchipui. Cum putem, astfel, implini acest lucru?

Meditand la invatatura versetului din cartea Matei 6:19-21 intelegem ca comorile pamantesti nu se pot compara cu slava si valoarea de neinchipuit a ceea ce vom gasi in imparatia lui Dumnezeu. Daca diminuam valoarea lucrurilor pamantesti, ne putem schimba perspectiva. Ne poate fi teama de pierderea banilor, averilor si proprietatilor de care suntem atat de atasati, dar noua ni se cere sa ne gandim la lucrurile de sus si sa punem o valoare mai mare asupra comorilor ceresti in comparatie cu cele pamantesti (Coloseni 3:2). Cand lumea ne ameninta reputatia, integritatea fizica, castigurile financiare, noi ne putem apara de actiunea dusmanilor nostrii, punand o valoare mai mare pe ceea ce Dumnezeu pretuieste mai mult. Concentrandu-ne pe bogatiile spirituale si amintindu-ne ca ceea ce omul poate face este intr-un final nesemnificativ in comparatie cu ceea ce poate face Dumnezeu (Matei 10:28), putem atenua amenintarile primite. Daca bogatia pamanteasca, siguranta fizica si statutul social nu au o valoare atat de importanta, putem intreba cu sinceritate, ce imi poate face omul? Apoi raspunsul devine clar, nimic.

Chiar daca frica de ce ne poate face omul sau ingrijorarile acestei vieti pot pune usor stapanire peste inimile noastre, noi avem un Dumnezeu care are puterea de a invinge dusmanul si de a ne elibera. Oricare tip de frica ne inconjoara, fie frica de pierdere, de respingere, de vatamare fizica, cuvantul lui Dumnezeu ne ofera certitudinea ca nu trebuie sa ne lasam invinsi de ea (Deuteronomul 31:6, Isaia 41:10, Luca 14:27). El este locul nostru de scapare, cetatuia noastra (Psalmul 91:2), El este sprijinul vietii noastre (Psalm 27:1), lumina si mantuirea noastra (Psalm 27:1), ajutorul nostru (Evrei 13:6).

Acceptam noi cu adevarat acest adevar, asa cum a facut David? Psalmul 56 ne reaminteste ca Dumnezeu este binevoitor si ne incurajeaza sa ne aducem la El toate ingrijorarile (Filipeni 4:6) si cerintele noastre (1 Ioan 5:14-15, Marcu 11:24) prin rugaciune. Cand ne supunem fricile noastre lui Dumnezeu, Ii recunoastem suveranitatea, si punem lucrurile spirituale deasupra lucrurilor fizice, atunci diminuam puterea pe care omul simplu o are asupra noastra. Noi incepem sa recunoastem, asa cum a facut si David, ca siguranta si bunastarea noastra nu este datorata fiintelor umane supuse greselii, ci puterii lui Dumnezeu si dragostei Lui nestramutate.

Rugaciunea mea este ca intrebarea retorica a lui David sa aiba un impact asupra noastra, intarindu-ne increderea in Tatal nostru Atotputernic si curajul in fata oricarei incercari care ne va intampina. Pentru ca asa cum Pavel afirma cu tarie in Romani 8:31, “Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?”