Cere, ce vrei sa iti dau?

De Sarah Betts

A fost o perioada in viata mea cand ceea ce imi doream cel mai mult era un copil. Eram devastata de durerea emotionala care insoteste infertilitatea. Cercetand carti si studii publicate, vizitand doctori, schimbandu-mi stilul de viata, am incercat orice solutie posibila la problema mea. Ani intregi mi-am petrecut spunand aceeasi rugaciune: “Te rog, Tata, binecuvanteaza-ne cu un copil”. Dar pe masura ce anii treceau si nici un copil nu a fost conceput, as fi dorit sa pot spune ca atitudinea mea in fata acestei incercari a fost intotdeauna demna de Hristos.

Ati fost voi vreodata in aceasta situatie? Poate ca rugaciunea voastra a fost diferita de a mea, dar poate a fost strigata in aceeasi disperare ca El sa implineasca dorinta arzatoare a inimilor voastre? La fel, poate ca simtiti ca sunteti intr-un loc intre credinta, renuntare si tanjire. In acele momente deznadajduite, dureroase, goale care ar fi fost raspunsul nostru, daca El ne-ar intreba:

“Cere, ce vrei sa iti dau?” (1 Imparati 3:5)

Ar fi fost raspunsul nostru: Un sot? Vindecarea persoanei pe care o iubesc cel mai mult? Repararea unei relatii? Mantuirea unei persoane iubite? Vindecarea bolii mele cronice? Gasirea unei caii atunci cand nu exista o cale?

Desi, de cele mai multe ori, noi nu intelegem tacerea lui Dumnezeu, putem sa avem incredere ca Dumnezeu ne invata ceva in perioada noastra de asteptare. Acea lectie va fi diferita pentru fiecare dintre noi, dar daca noi cautam cu adevarat sa invatam si sa crestem in urma acestei incercari, El ne va descoperi lectia intentionata. In perioada mea de infertilitate, Dumnezeu m-a invatat atat de multe lucruri despre bunatatea Lui, suveranitatea Lui, si rugaciune. Conversatia dintre Dumnezeu si imparatul Solomon in 1 Imparati 3:5-10 ne invata multe lucruri despre cum rugaciunea noastra poate fi placuta lui Dumnezeu.

“Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului”. (1 Imparati 3:10)

Noi stim din Iacov 4:3 ca daca rugamintea lui Solomon era facuta pentru castig propriu, Dumnezeu nu i-ar fi implinit-o. Dar raspunsul lui, de fapt, a placut Domnului. Dorinta noastra, mai presus de orice, ar trebui sa fie sa Il multumim pe Domnul in toate lucrurile. Deci, care a fost raspunsul dat de Solomon care L-a multumit pe Domnul?

“Solomon a raspuns: ‘Tu ai aratat o mare binevointa fata de robul Tau David, tatal meu, pentru ca umbla inaintea Ta in credinciosie, in dreptate si in curatie de inima fata de Tine; i-ai pastrat aceasta mare buna vointa, si i-ai dat un fiu care sade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astazi. Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa imparateasca in locul tatalui meu David; si eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat. Robul Tau este in mijlocul poporului pe care L-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numarat, din pricina multimii lui. Da dar robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca binele de rau! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta asa de mare la numar!” (1 Imparati 3:6-9)

Solomon vroia ca Dumnezeu sa il schimbe pe el si sa ii schimba inima. Cu schimbarea inimii, Solomon stia ca el va putea sa Il slujeasca pe Dumnezeu cu intelepciune si discernamant. Acest imparat a lui Israel ar putea implini planul si slavirea lui Dumnezeu. In mijlocul perioadei mele de asteptare, si eu am stiut ca aveam nevoie ca Dumnezeu sa imi schimbe inima. Iata cateva lucruri pe care le-am invatat din exemplul lui Solomon.

 Solomon isi arata recunostinta

Cand ma rugam eu pentru un copil, am neglijat eu toate binecuvantarile primite de la Dumnezeu? Nicidecum. Dar preocuparea mea era in permanenta cu lucrurile care imi lipseau, nu in bogatia si deplinatatea slavei Lui, bunatatii, milei, si nenumaratele binecuvantari pe care El mi le daduse deja. In mijlocul durerii si tanjirii, poate fi dificil sa iti exprimi recunoastinta Dumnezeului care da din abudenta. Cu toate astea, asta este exact ceea ce a facut Solomon, el se gandeste la viata lui si remarca toate ocaziile in care Dumnezeu l-a ajutat pe el si pe tatal sau. El Ii multumeste lui Dumnezeu pentru revarsarea de dragoste pe care a primit-o. In ciuda incercarilor si situatiilor dificile, Dumnezeu continua sa ne arate dragostea Lui uimitoare si puterea Lui incredibila. Noi avem atat de mult pentru a fi recunoscatori.

 Cu smerenie, el isi recunoaste slabiciunile si nevoia de Dumnezeu

Solomon, imparatul intregului Israel, stia ca el era nimic si ca nu avea nimic fara Dumnezeu. In momentele noastre cele mai intunecate si mai dificile, situatia in sine poate sa ne smereasca. Dar in afara faptului de a ne simti atat de josnic, sunt inimile noastre cu adevarat smerite? E adevarat, am putea gasi resurse si tratamente care sa ne ajute, dar credem noi cu toata inima ca numai Dumnezeu ne poate da solutia la rugaciunea noastra? Proverbe 16:9 ne spune: “Inima omului se gandeste pe ce cale sa mearga, dar Domnul ii indreapta pasii”. De prea multe ori, petrecem atat timp si efort incercand sa “ne rezolvam problema”, in loc sa ne intoarcem spre Cel care poate transforma problema in frumusete, crestere si putere. Proverbe 15:22 ne aminteste de binecuvantarea pe care Dumnezeu o ofera atunci cand indreapta sfat intelept in calea noastra. Cu smerenie, cautati sfat la femeile care au infruntat aceeasi incercare. Cautati sfat de la femeile care si-au pus increderea in Dumnezeu in mijlocul greutatilor lor si au crescut in credinta datorita acestui lucru. Noi nu suntem creati cu puterea de a infrunta greutatile de unii singuri. In timpul tanjirii noastre disperate, haideti sa identificam aceasta tanjire ca nevoia de Dumnezeu si numai de El.

Motivul pentru care a avuta aceasta rugaminte a fost pentru slavirea lui Dumnezeu.

Cateodata eu cred ca raspunsul meu la intrebarea, “Cere, ce vrei sa iti dau?” ar fi asemanator unui copil aflat intr-un magazin de dulcegarii. Raspunsul lui Solomon a fost total diferit. El nu a cerut pentru dorintele inimii lui. El nu a cerut o multitudine de lucruri care i-ar face viata mai usoara. El nici macar nu a facut o rugaminte pentru bunastarea celor din jurul lui. Intr-un final, rugamintea lui a fost de a primi intelepciune pentru a putea conduce poporul lui Dumnezeu intr-un fel in care L-ar slavi pe Dumnezeu. De prea multe ori, rugaciunile noastre au motive egoiste. Chiar daca motivul rugaciunii noastre poate fi minunat si bun in sine, daca cerem din egoism, rugaciunea noastra nu Il slaveste pe Dumnezeu. Aceasta necesita o cercetare interioara amanuntita. Cand cerintele mele sunt motivate de dorinte egoiste, atunci interesul meu este asupra propriei persoane, mai presus de lucrurile care Ii apartin lui Dumnezeu. Dar cand pun cauza Domnului deasupra celor mai importante binecuvantari pamantesti, atunci este o sansa mai mare ca aceste binecuvantari sa fie folosite pentru planul Lui cel larg. Sunt rugaciunile mele spuse pentru a-mi face viata mea mai buna, mai plina, mai fericita, mai usoara? Spun eu aceasta rugaciune pentru ca este in interesul meu propriu? Fie ca rugaciunile noastre sa fie spuse din dorinta de a-L slavi pe Dumnezeu prin raspunsul lor.

Pe masura ce am meditat la conversatia lui Dumnezeu cu Solomon, am realizat ca rugaciunea mea trebuie sa se schimbe. In loc sa cer, “Te rog Doamne, implineste dorinta inimii mele”, am inceput sa cer, “Doamne, oricare ar fi rezultatul acestei situatii, te rog arata-mi scopul Tau, ca sa pot sa Iti dau Tie slava in orice lucru as face”. Rugaciunea de a avea un copil nu este gresita. Dar supunerea voii mele in fata scopului si slavei Lui, era mult mai importanta. Daca El m-ar binecuvanta cu un copil, daca ar raspunde rugaciunii mele, toata slava ar fi a Lui pentru ca Si-a dezvaluit puterea Lui mare in viata mea. Iar daca raspunsul Lui ar fi “Nu, copilul meu” sau “Nu inca”, atunci fie ca El sa foloseasca toate lectiile pe care le-am invatat in aceasta perioada de asteptare pentru ca numele Lui sa fie slavit pe pamant.