Cand vei inceta sa plangi pe Saul?

“Domnul a zis lui Samuel: ‘Cand vei inceta sa plangi pe Saul, pentru ca l-am lepadat, ca sa nu mai domneasca peste Israel?” (1 Samuel 16:1)

Samuel a avut o viata lunga, dedicata slujirii Domnului. Chiar daca nu cunoastem toate amanuntele vietii lui, multe dintre trasaturile lui Samuel sunt de netagaduit. Samuel a inteles scopul vietii lui, a fost devotat total slujirii Domnului si nu a permis ca mandria lui sa ii afecteze supunerea fata de Dumnezeu.

Samuel a fost copilul unei femei credincioase, care era disperata sa aiba un copil. Mama sa, Ana, era hotarata sa iti tina legamantul facut Domnului (1 Samuel 1:11, 20, 26-28) inchinandu-l pe Samuel in slujba Domnului. Samuel creste in grija lui Eli, Marele Preot, iar mama lui este plina de incantare. Ea il sustine prin vizite anuale cand aduceau sacrificii lui Dumnezeu si cand ea ii facea lui Samuel un efod de in ca sa isi demonstreze dedicarea lui. La fiecare pas in viata lui, Samuel dovedeste implinirea scopului pentru care a fost creat. 1 Samuel capitolele 1 si 2 ne spun despre slujirea Domnului de catre Samuel pe cand el era un copil; apoi in capitolul 3, Samuel primeste prima lui profetie cand trebuie sa ii spuna lui Eli despre eliminarea slujbei de preot din familia lui. Lui Samuel ii este teama sa ii impartaseasca lui Eli cuvintele Domnului, cu toate astea ii marturiseste totul, si din acea zi inainte, Domnul era cu Samuel, implinind toate profetiile.

Viata lui Samuel este cuprinsa in perioada dupa Judecatori, cand oamenii faceau ce era drept in ochiii lor. Ei erau bantuiti cu idolii popoarelor care ii inconjurau si erau amenintati de multe inamici, cum erau filistenii. Chiar si preotii, fii lui Eli, erau foarte corupti si asta L-a determinat pe Domnul sa ii respinga. Poporul lui Israel e constient de aceasta degradare si asta ii indeparteaza si mai mult de Domnul. Dar, dupa cum ni se spune in capitolele 2 si 3, Samuel este un om credincios care a capat increderea oamenilor datorita profetiilor lui constante si adevarate. Samuel serveste ca ultimul judecator al lui Israel, conducandu-I pe popor inapoi la inchinare curata a Domnului in capitolul 7. Poporul avea incredere ca Samuel va putea repara relatia cu Dumnezeu si sa ii elibereze de sub jugul filistenilor. Samuel ii conduce cu succes multi ani, dar pe masura ce imbatraneste, el ii numeste pe fiii lui judecatori peste popor, asa cum a fost si el (1 Samuel 8:1). Totusi, asemanator cu fiii lui Eli, si fiii lui Samuel erau egoisti si nu cautau slava lui Dumnezeu in tot ceea ce ei faceau. Din nou, poporul lui Israel a bagat de seama acest lucru si i-a respins pe fiii lui Samuel, pe Samuel, si intr-un final, chiar pe Domnul cerand ca un Imparat sa domneasca peste ei, asemanator cu alte popoare. Fiecare dintre noi am avea o reactie asemanatoare cu a lui Samuel, de a privi aceasta respingere ca un afront personal, asa ca el cauta ajutor la Dumnezeu. Dumnezeu stia cata durere ii provoca lui Samuel aceasta alegere, asa ca ii aminteste ca, de fapt, Il respingeau pe El, nu pe Samuel. Dumnezeu l-a ales pe Saul sa fie primul Imparat al lui Israel si l-a trimis pe Samuel sa il unga.

Cu repeziciune, indepartarea de la credinta in Dumnezeu este dovedita atunci cand Saul i-a condus pe israeliti in victoria impotriva amoritilor, in capitolul 11. In capitolul 12, caracterul integru a lui Samuel este evidentiat atunci cand Samuel ii cere poporului sa aduca marturie daca el vreodata a furat, a subjugat, a luat mita, a ranit pe vreunul dintre ei. Nimeni nu poate vorbi impotriva lui, asa ca el cere sa fie ascultat. El le reaminteste poporului toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a infaptuit pentru ei, de cate ori i-a scapat din necaz, si i-a incurajat sa nu permita ca Imparatul sa compromita credinta lor in Domnul. El ii avertizeaza ca daca se intorc de la Dumnezeu, si El se va intoarce de la ei, asa cum a facut-o cu parintii lor.

Chiar asa cum Samuel i-a avertizat, Saul i-a indepartat pe oameni de la Dumnezeu foarte curand. In capitolele 13 si 15, Saul isi pune credinta in el insusi, presupunand ca el infaptuieste un lucru bun, ca si stramosii lui. Mai intai, nu il asteapta pe Samuel ca sa aduca jertfe Domnului, iar Domnul ii raspunde spunandu-I ca imparatia lui nu va dainui intotdeauna, si ca va lepada pe familia lui Saul de la imparatie. Dupa aceea, cand I se porunceste sa distruga complet pe amaleciti (15:3), Saul merge la batalie si distruge o mare parte din amaleciti, dar nu ii distruge complet, asa cum i-a fost poruncit. Versetul 9 al capitolului 15 ne spune: “Dar Saul si poporul au crutat pe Agag, si oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grasi, si tot ce era mai bun; n-a vrut sa le nimiceasca cu desavarsire si au nimicit numai tot ce era prost si nebagat de seama”. Toate lucrurile pentru care poporul lui Israel a respins pe fiii lui Eli si ai lui Samuel, acum le acceptau si erau dornici sa il urmeze pe imparatul.

Lui Samuel, din nou, i-a fost data sarcina de a-I instiinta de greselile lor si de pedeapsa pe care au adus-o peste ei. El este indurerat cand Domnul ii spune ca Saul a fost respins si ca tronul va fi indepartat din familia lui. In ciuda multilor ani de conducere credincioasa si competenta pe care Samuel a oferit-o, Saul inca nu accepta condamnarea lui si ii cere iertare, iertare pe care Samuel nu o poate oferi.

Acesta este momentul cand Domnul il intreaba pe Samuel cat timp va plange pentru Saul. Chiar daca nu avem nici un detaliu asupra timpului cand Samuel a deplans respingerea lui Saul, putem trage concluzia ca era mai lung decat necesar. Putem sa speculam despre relatia dintre Samuel si Saul, dar se pare ca aceasta plangere nu era datorata doar durerii din pricina pierderii. Samuel este un exemplu excelent de o viata dedicata credintei. Din momentul cand este capabil, pana in clipa cand moare, el slujeste pe Domnul, servind ca judecator, preot, si profet. Povara care vine cu conducerea spirituala a unui popor trebuie sa ii fi facut viata foarte greu de indurat. El a observat viata fiilor lui Eli pe masura ce erau consumati cu mandrie si avaritie si fiind respinsi de popor. El a observat pe proprii lui fiii doborati de ispitele slavei personale si fiind respinsi de popor. El a observat cum Domnul a fost respins in ciuda dragostei lui perfecte si plina de indurare. Apoi a observat cum Saul a fost respins de Dumnezeu din cauza mandriei lui si lipsei de credinta. Samuel a facut tot ce era posibil, si totusi, parea ca esecul era inevitabil, asa ca a deplans situatia. El era plin de necaz din pricina a ceea ce urma sa se intample. Totusi, cand Domnul vine la el sa ii spuna sa nu mai planga pentru ca este multa treaba de facut, Samuel pleaca ca sa gaseasca noul imparat al lui Israel, chiar daca astfel isi risca viata. El se supune Domnului.

Asa cum se intampla de fiecare data, Domnul are avantajul de a sti scopul tuturor respingerilor si esuarilor, cum vor influenta ele venirea Mantuitorului, dar Samuel stia numai ceea ce i se arata in acel moment. De cate ori suferim ca Samuel, noi dorim sa intelegem de ce viata noastra nu merge in felul in care speram sau vrem sa mearga. Este atat de usor sa ne convingem pe noi insine ca lucrurile pe care le planuim sau pentru care ne rugam sunt in concordanta cu voia Lui, numai ca sa realizam ca ele nu au fost niciodata parte din planul Lui. Noi ne uitam la lumea din jurul nostru si ne intrebam cum este posibil ca atat rau sa domine, dar ca Samuel, noi nu intelegem scopul acestor lucruri in planul lui Dumnezeu. Povestea lui Samuel ne ofera un contrast intre tipul de conducatori pe care lumea ii cauta – inalti, puternici, aratosi, care conduc in felul in care cred ei ca este bine – insa conducatorii pe care Dumnezeu ii alege sunt smeriti, nu plini de mandrie, si cel mai important, sunt supusi. Povestea vietii lui Samuel ne aminteste de Mantuitor, si el chiar pregateste calea pentru David si intreaga linie imparateasca care ne va conduce la nasterea Mantuitorului. Durerea lui Samuel este un raspuns de admirat al unui slujitor credincios. El este preocupat de bunastarea poporului lui Dumnezeu, el este ingrijorat de stabilitatea credintei lor, si este coplesit cu esecurile continue ale israelitilor. De multe ori, noi vom plange din cauza dezamagirilor si pierderilor noastre, dar trebuie sa raspundem ca Samuel, plin de incredere in Domnul si cu determinarea de a-L sluji in tot ceea facem.

In 1 Samuel 8:7 si 1 Samuel 16:1, lui Samuel I se aminteste ca Dumnezeu este in control, si tot ceea ce cere de la Samuel este ascultare si nu desavarsire.

Samuel este o lumina stralucitoare intr-un timp intunecat, si noi putem sa invatam multe lucruri din supunerea lui in fata lui Domnului.