Cine sunt eu ca sa ma duc la Faraon?

De Hannah Bunting

In Exodul 3:11, conversatia care are loc intre Moise si Dumnezeu dezvaluie caracterul lui Dumnezeu si ofera invataturi semnificative chiar si pentru noi, in ziua de astazi.

Precedand aceasta conversatie, capitolele 1 si 2 istorisesc grija lui Dumnezeu pentru Moise. De-alungul primilor 40 de ani de viata, Moise supravietuieste genocidului asupra copiilor evrei si ajunge sa fie crescut ca un print egiptean, in casa conducatorului care ordonase crima asupra poporului sau.

In timpul tineretii lui, pe cand evreii erau tratati ca sclavi de catre egipteni, in slujba lui Faraon, “Moise a invatat toata intelepciunea egiptenilor, si era puternic in cuvinte si fapte” (Fapte 7:22). Cu toate acestea, el era devotat poporului evreu, luand partea unui compatriot nedreptatit de un egiptean, pe care intr-un final, ajunge sa il ucida. El intelege, cumva, ca menirea lui era sa ii elibereze pe evrei si pare ca este pregatit sa devina conducatorul lor (Fapte 7:25). Dar, cand el este respins chiar si de catre evrei, din cauza comportamentului sau nesabuit, el fuge in Madian unde in urmatorii 40 de ani, el devine pastor, tata si sot.

In acest moment, Dumnezeu il cheama pe Moise dintr-un rug care arde, dar nu se mistuieste. Dupa ce Dumnezeu ii atrage atentia cu aceasta priveliste nemaipomenita, El il insarcineaza pe Moise cu implinirea unei misiuni: de a-I elibera pe evrei din sclavie. El va trebui sa mearga la Faraon si sa ii ceara sa ii lase sa plece. 

Acest Moise este total diferit de Moise din tinerete. El primeste aceasta insarcinare cu neincredere si frica. El este umil, poate chiar prea modest, si nu nerabdator si plin de ravna de a-i elibera pe evrei din sclavie. El pare ca ii prieste aceasta perioada de pastorit din viata lui, complet diferit de ambitiile avute pe timpul tineretii lui in Egipt. Ca raspuns la cerinta ce pare imposibila, el are o serie de intrebari si argumente prezentate lui Dumnezeu. Cea mai importanta intrebare este: “Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, si sa scot din Egipt pe copiii lui Israel?”. Raspunsurile lui Dumnezeu reflecta natura Sa. Noi vedem un Domn bun, rabdator, bland, care nu ii permite lui Moise sa fie macinat de slabiciunile lui, ci il incurajeaza sa se bazeze pe taria Lui. Mesajul constant din raspunsurile lui Dumnezeu este: “Eu sunt cu tine”. El are indelunga rabdare si nu se manie pe Moise atunci cand neincrederea lui este dovedita prin rugamintea de a gasi pe altcineva, chiar daca este martorul unei minuni. In loc sa il nimiceasca pe Moise atunci cand el sovaieste, asa cum ne-am astepta de la o fiinta atotputernica care este maniata, Dumnezeu ofera ajutor vorbirii lui incete prin aducerea fratelui sau, Aaron. Chiar daca Dumnezeu, creatorul gurii, ar fi fost capabil sa puna in vorbirea lui Moise cuvintele necesare sa il convinga pe Faraon, El totusi ii pune la dispozitie alte resurse care sa ii fie de ajutor.

Cea mai remarcabila descoperire a lui Dumnezeu in timpul acestui dialog este raspunsul dat lui Moise atunci cand el intreaba “cine este Cel care il trimite?”. Atunci cand citesti acest pasaj, nu poti sa neglijezi raspunsul dat de Dumnezeu in litere mari. Dumnezeu ii raspunde printr-o fraza care a devenit clasica “EU SUNT CEL CE SUNT”. Prin aceasta denumire, El isi dovedeste existenta eterna si autonomia, atribute care sunt peste puterea noastra umana de intelegere. 

Este o afirmatie care devine din ce in ce mai importanta, pe masura ce meditam la ea. Asa cum predicatorul American, Marty Pickup,  a explicat plin de elocventa: “Oricat de mult ne-am intoarce in trecut, El exista. Oricat de mult am privi in viitor, El inca exista. Oriunde am merge in aceasta lume, de la un orizont la altul, El exista. El este un Dumnezeu real, plin de viata, nu pasiv si neinsufletit”. Asemanator rugului aprins, si El arde incontinuu, nu se mistuie. Spre deosebire de zeii egipteni, fara nici o insemnatate, El nu este conectat doar la un aspect al naturii, pentru ca El a creat tot ce exista.

Din acest strigat de razboi, soldatii armatei lui Dumnezeu isi trag curajul de a infrunta orice piedica care le sta in calea mersului lor de crestini. Ei nu trebuie sa isi puna increderea in propriile lor puteri, ci in puterea Dumnezeului viu, activ, etern si neschimbator.

Dumnezeu ne arata, exemplu dupa exemplu de-alungul scripturilor, ca puterea poporului Sau este gasita in credinta si in depinderea de El. De la caderea zidurilor Ierihonului si pana la David castigand batalia cu Goliat, Dumnezeu chiar i-a descurajat pe imparati din a tine socoteala soldatilor si cailor in armata lor, pentru ca dorinta Lui era ca ei sa depinda de El singur.

Chiar daca experienta lui Moise este unica, pentru ca nu multora dintre noi ni se va cere sa il infruntam pe conducatorul celui mai mare imperiu de pe fata pamantului, totusi in multe aspecte reflecta nesiguranta vietii noastre crestine. Si noua ne poate fi teama atunci cand trebuie sa impartasim evanghelia, cand trebuie sa confruntam un prieten cu privire la pacatul lui, sa luam partea dreptatii chiar daca o facem de unii singuri, sau doar sa ne lasam lumina sa straluceasca in aceasta lume intunecata. Ne putem simti propria noastra insuficienta reflectata in intrebarea sfasietoare a lui Moise: “Cine sunt eu ca sa pot implini aceasta sarcina imensa?”

Dumnezeu ne intareste si pe noi, asa cum a facut-o cu Moise, de multe ori cu mai multa blandete decat meritam. El chiar ne incurajeaza sa II aducem Lui toate ingrijorarile noastre, pentru ca El sa se ingrijeasca de noi (1 Petru 5:7). Noi primim asigurarea Lui prin cuvintele lui Isus “Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” Matei 28:20, cuvinte care sunt atat de similare incurajarii oferite lui Moise. Daca avem incredere in El, El nu ne va lasa sa dam gres in oricare este planul Lui pentru noi. El are un plan pentru noi, si il va implini (Psalmul 138:8).

Haideti sa ne intoarcem ochiii de la limitarile noastre catre puterea Lui fara limita…de la frica de a depinde de puterile noastre proprii catre depinderea de El. Puterea Lui care lucreaza inauntru si in jurul nostru va fi ceea ce va da cresterea oricarui act de credinta (1 Cor. 3:6). Cine sunt Eu ca Dumnezeu sa aiba folos in mine? Eu nu sunt nimic. Dar marele EU SUNT este cu mine, si de aceea eu sunt capabil.