Cunoaste-ti dusmanul

Pentru ca in ultimii 20 de ani am trait intr-o comunitate militara, ideea de a merge la lupta are o semnificatie speciala pentru mine. Biserica care se intalnea in Mainz, Germania, a avut cativa membrii care au fost detasati in Irak in anul 2003. Unul dintre acesti frati s-a intors acasa pentru o perioada de concediu si ne-a vorbit despre experientele lui in Bagdad. El a mentionat ca cea mai mare problema era faptul ca nu stia cine era dusmanul impotriva caruia el lupta. Era cel putin dificil, daca nu aproape imposibil, sa poti diferentia intre oamenii care erau loiali lui Sadam Hussein si cei care intampinau cu bucurie pe soldatii americani. 

Mi se pare ca acelasi lucru se poate spune despre inamicul impotriva caruia luptam noi zilnic, atunci cand suntem crestini. Diavolul este siret si tatal al minciunii (Ioan 8:44). Nu este usor sa il gasim si sa il scoatem afara din vietile, mintile si casele noastre. Lupta pe care o luptam nu este din aceasta lume pamanteasca, noi luptam impotriva stapanitorilor si capeteniilor din locurile ceresti (Efeseni 6:12). Cu toate acestea, amenintarile sunt cat se poate de reale. Este responsabilitatea noastra sa recunoastem acest dusman si sa-l il impingem inapoi. Trebuie sa ne aparam teritoriul care ne apartine. Noi nu ne putem permite sa nu fim capabili sa il recunoastem in vietile noastre, iar daca suntem mame, trebuie sa il recunoastem in vietile copiilor nostri si sa ii invatam si pe ei cum sa il recunoasca si sa il invinga pe cel rau. 

Deci cum putem sa recunoastem lupta? Cum putem sa cunoastem dusmanul? Atunci cand diavolul apare prima oara in cartea Genesa, il vedem cum o pacaleste pe Eva cu o minciuna, aceea ca ce a spus Dumnezeu nu este adevarat si ca ea nu va suferi deloc consecintele faptelor proprii. El ii spune exact ceea ce ea vroia sa auda si o convinge ca nu a inteles cu adevarat porunca lui Dumnezeu. Vi se pare cunoscut acest lucru?

Este atat de usor sa vedem amagirea diavolului in prezenta Evei, dar smecheriile lui nu s-au schimbat deloc de atunci. Si cu noi se comporta asemanator. Ne sopteste in ureche si noua, ca Dumnezeu nu asteapta mai mult de la noi, decat ceea ce suntem capabili din nastere. Ceea ce a spus El nu este exact ceea ce a intentionat. Diavolul ne umple mintea cu toate nimicurile. Ne inconjoara si ne bombardeaza zilnic cu minciunile lui. 

Cultura noastra moderna nu este diferita de alte culturi din intreaga lume, de-alungul istoriei. In toate culturile, pacatul nu este numai acceptat, ci este sarbatorit. Cei netrebnici sunt proclamati drept eroi care au curajul sa adopte un stil de viata pervers, iar cei drepti sunt vazuti drept demodati, prosti si fricosi. Niciodata nu a fost usor sa traiesti ca o persoana dreapta intre cei plini de rautate. Cu toate astea, locul si timpul in care traim nu ne poate schimba datoria de a sluji. Eu am trait in multe locuri si am crescut un copil intr-o cultura europeana foarte libertina. Ceea ce am invatat este ca standardele de dreptate ale lui Dumnezeu nu sunt nejustificate sau irationale pentru nici unul dintre noi. Asteptarea de a trai o viata curata se extinde peste barierele impuse de timpul istoric sau locul geografic in care ne gasim, pentru ca nu depinde de nici una dintre acestea. Cu siguranta, cultura in care traim ne afecteaza vietile noastre, dar nu ar trebui sa influenteze cine suntem. Daca nu avem grija, ne putem concentra atat de mult pe lucrurile din jurul nostru, ca neglijam ceea ce se intampla inauntrul nostru, si acolo are loc lupta cu adevarat. 

In Filipeni, apostolul Pavel scrie ca prin rugaciune primim pacea care intrece orice intelegere si care ne pazeste inimile si gandurile (4:7). Cuvantul folosit, “a pazi”, este un termen militar si descrie modul in care trebuie sa construim bariere de jur imprejurul mintilor si inimilor noastre. Ma gandesc la un zid care inconjoara un oras. Ii pastreaza pe cetatenii dinauntrul sau in siguranta si pe inamicii din afara, la distanta. Diavolul vrea sa patrunda prin zidul construit in jurul inimilor si mintilor noastre. Acolo are loc adevarata batalie. Daca inimile si mintile noastre nu sunt dedicate lui Dumnezeu, atunci nu are nici o importanta ce face lumea din jurul nostru; noi nu putem ajuta pe nimeni si batalia este pierduta. Batalia cu noi insine este prima care trebuie luptata. Daca nu o putem castiga, atunci nu putem castiga nici o batalie care este in exteriorul nostru. Si atunci nu vom sti niciodata cine suntem cu adevarat. 

Isus nu a venit sa schimbe lumea din jurul Lui; mesajul Lui nu este despre reforma sociala, ci despre reforma personala, care este mult mai greu de implinit. Conditiile noastre interioare sunt mult mai complicate decat conditiile culturale. Ca sa ne putem schimba, trebuie sa ne cunoastem. Atunci cand ne vedem cu adevarat asa cum suntem, asta ne smereste. Asta ne face sa fim saraci in duh, sa insetam si flamanzim dupa neprihanire (Matei 5:1-12). Atunci suntem deposedati de orice scuza sau rationalizare si ne infatisam exact asa cum suntem, si singurul raspuns rezonabil si rational este sa ne sacrificam zilnic pentru a-L multumi pe Dumnezeu (Romani 12:1).

Practic, cum realizam acest lucru? Pe parcursul acestui an speram sa aflam raspunsul la aceasta intrebare. Ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu. De asta, cunoscandu-ne pe noi insine si fiind pregatiti pentru lupta este primul pas important. Ne aparam mintile si inimile prin studiu si rugaciune. Daca nu ne umplem mintile cu adevarul evangheliei, atunci diavolul le va umple cu nebunii. El vrea sa ne tina ocupati si nu ii pasa cu ce suntem ocupati: cultura, scoala, afaceri, familii…nici una din aceste activitati nu sunt rele…dar diavolului nu ii pasa. El este perfect multumit daca suntem morminte varuite, frumoase si albe pe dinafara, dar pline de descompunere si putrezire inauntru (Matei 23:27).

El nu are nevoie ca noi sa traim o viata de drogati sau tarfe. Tot ce vrea el este sa fim preocupati si nu concentranti pe lupta care ne este pusa inainte. Sa uitam ca el este present si sa presupunem ca atata vreme cat nu suntem drogati sau tarfe, o ducem destul de bine. El spera ca o sa fim ca fariseii care ignorau “cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia”-care reflecta inima omului (Matei 23:23).

Lumea este galagioasa si ne solicita timpul si atentia. Necesita un efort deosebit ca sa ne putem zmulge din zgomotul acestei lumi, ca sa citim si meditam la cuvantul lui Dumnezeu. Si numai atunci, prin cuvantul lui Dumnezeu, inimile noastre vor fi strapunse si ne putem vedea pe noi insine asa cum suntem cu adevarat in fata lui Dumnezeu, falimentati spiritual si pierduti fara El. Daca nu ne cunoastem pe noi, nu o sa putem intelege nici dusmanul. 

Tabara dusmanului este imprejurul nostru, dar batalia are loc in interior nostru, este o batalie a inimii. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu victoria poate fi cucerita. Prin mila si puterea Lui, noi suntem dotati cu armatura care ne va ajuta “sa ne impotrivim in ziua cea rea, si sa ramanem in picioare, dupa ce am biruit totul” (Efeseni 6:13).