SASE CUVINTE
In transee
“Dar disdedimineata, a venit din nou in Templu; si tot norodul a venit la El. El a sezut jos, si-i invata. Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului, si au zis lui Isus: ‘Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia. Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei:Tu dar ce zici?’ Spuneau lucrul aceasta ca sa-L inspiteasca si sa-L poata invinui. Dar Isus s-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El s-a ridicat in sus, si le-a zis: ‘Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea.’ Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant. Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc. Atunci S-a ridicat in sus; si cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: ‘Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?’ ‘Nimeni, Doamne’, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: ‘Nici eu nu te osandesc. Du-te si sa nu mai pacatuiesti.’ Isus le-a vorbit din nou, si a zis: ‘Eu sunt lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.”
V-ati pus vreodata intrebari despre confruntarea dintre Isus si aceasta femeie la inceputul capitolului 8 in cartea Ioan? Desi Isus invata de aproape 2 ani si jumatate, ma gandesc ca ea nu a fost in preajma lui Isus prea mult, poate chiar deloc, inainte de aceasta dimineata. Am putea presupune ca pana in acest moment, ea si-a trait viata, o viata incarcata cu toata povara pacatului. Este evident ca ea, de-alungul anilor ei, a devenit afectata de complexitatile lumii.
Odata ce si-a obtinut libertatea din sclavie, dupa ce a fost liberata din pedeapsa pacatului de care era evident vinovata, Mantuitorul ei ii da instructiuni clare si scurte in sase cuvinte: “Du-te si sa nu mai pacatuiesti.” Noi vorbim atat de mult. In lumea in care traim, astfel de instructiuni ar fi nepotrivite, incomplete si insuficiente. Aceste sase cuvinte nu tin cont nici de psihologie sau nici de alt studii intense; nu au loc discutii lungi sau perioade de intrebari si raspunsuri ca sa incurajeze sau sa justifice aceasta femeie.
Templul, centrul activitatii religioase a natiunii sfante a lui Dumnezeu, era plin de vizitatori din toate partile lumii. Acesti vizitatori se pregateau pentru jertfe de sacrificiu, pentru ceremonii cu apa si iluminare care aveau loc in fiecare zi in aceasta perioada. Cand marele Sinedriu, Curtea Suprema a acelui tinut, nu se intalnea din cauza sarbatorilor si festivalurilor, marii preoti intrau in conversatii cu pelerinii care veneau in preiubitul si preadreptul Ierusalim, si raspundea intrebarilor despre dreptate si lege.
Era intr-o dimineata devreme, in timpul Sarbatorilor Corturilor, cand aceasta femeie a fost expusa ochilor publici. Intelegerea, conform vechii legi, era ca va fi condamnata la moarte. Intalnirea cu Domnul nostru, in acea dimineata ii ofera sansa de a-si schimba directia vietii ei.
Nu stim nici un detaliu al vietii ei inainte sau dupa aceste ore cand o intalnim la Templu. Nu ii stim varsta, nu stim daca era casatorita-vreodata, odata, de doua ori? Nu stim daca avea copii, nu stim unde a copilarit. Nu ni se spune daca ea a avut “motive” care au condus-o in acest loc, poate era orfana, poata a suferit abuz, sau poate a fost crescuta in prosperitatea unei case din Ierusalim unde legea era respectata si invatata, dar standardele impuse zilnic erau greu de implinit. Nu stim daca ea a fost tratata abuziv sau poate ea a fost aceea care a dus in ispita pe cel cu care a pacatuit. Nu stim daca era frumoasa, desteapta, daca lucra sau altcineva avea grija de nevoile ei.
Nu stim nici macar sfarsitul acestei intamplari. Presupun ca ea ar fi putut sa-L paraseasca pe Isus in acea zi, creand tot felul de scuze pentru comportamentul ei inainte si dupa ce L-a intalnit pe cel care a venit din ceruri. Presupun ca ea s-ar fi simtit atat de rusinata si vinovata ca nu s-ar fi putut duce la sinagoga ca sa Il serveasca pe cel care a scapat-o de la moarte. Poate ca a devenit atat de distrusa inauntrul ei de tot ceea ce I s-a intamplat, ca a ignorat complet porunca de a-si schimba viata…la urma urmei, ce stie acest barbat despre experientele si faptele ei?
Isus nu a stat jos cu aceasta femeie ca sa analizeze toate evenimentele sau sa obtina toate detaliile vietii ei din ultimele luni sau ani, pentru ca nu avea nici o importanta. Toate lucrurile despre care vorbim, toate motivele pe care le oferim pentru a nu sluji, toate scuzele pe care le oferim ca sa nu muncim mai mult, nu au nici un rost. Cand ni se cere sa ne schimbam, nu exista nici o explicatie suficient de buna pentru a nu o face. El nu a presupus ca ea este nevinovata, si nu i-a cerut nici o explicatie a vietii ei. El i-a oferit ocazia de a deveni o persoana noua, a carei viata si fapte sunt diferite de cele dinainte…si a sperat ca ea va profita de aceasta sansa.
De fapt, trecutul ei nu va disparea niciodata, ea intotdeauna, pana in ziua cand va muri, va fi cunoscuta ca femeia condamnata de Sinedriu in zilele Sarbatorii Corturilor. Multi isi vor aminti de ea ca fiind femeia tarata in public cu pacatele stiute de mii de oameni. Ea intotdeauna va fi acea femeie. Ea va merge acasa, necondamnata la uciderea cu pietre, dar inca acea femeie. Si legaturile de familie si alte relatii care cu siguranta au fost schimbate sau distruse pentru totdeauna, vor ramane in aceasi stare. Isus nu a inlaturat consecintele activitatilor si comportamentului ei inainte de a-L intalni. Dar a eliberat-o de greutatea pacatului. Cu siguranta avea mult de recuperat, va trebui sa lupte cu mandria, rusinea, defaimarea. Probabil ca ii va pierde pe cei pe care ii iubea, in numarul lor putea fi chiar cel cu care a comis adulter. Actul in sine era real si acel barbat era real. Ea va trebui sa se intoarca, umilita si rusinata, la o comunitate si la o sinagoga iudaica in care toata lumea va sti ce a facut ea.
Imi vine greu sa nu ma gandesc cum va trebui sa se forteze sa mearga la slujbele de inchinare in timpul sabatului si la alte sarbatori. Poruncile date ei de catre Domnul o vor determina sa se dedice acestor inchinari. Isus nu i-a usurat aceasta datorie, nici macar nu S-a oferit sa stea cu ea si sa o ajute. Nici unul dintre ucenicii Sai nu au ramas acolo sa o invete. Cum va fi posibil, in lumina realitatii in care se afla, sa se duca si sa nu mai pacatuiasca? Daca acest lucru ar fi fost prea greu, sau prea nedrept, sau absurd, cu nici un chip Isus nu i-ar fi dat aceasta porunca. La momentul necesar, El a intervenit si i-a salvat viata, iar porunca data, mi se pare mie, reflecta acest sentiment: era de asteptat ca ea se va schimba din cauza experientei prin care a trecut.
Daca credem ca vietile noastre sunt prea complicate pentru a ramane credincioase, atunci doar ganditi-va la aceasta femeie. Daca credem ca este prea greu sa ne numaram printre cei credinciosi din cauza diferitelor situatii din vietile noastre, atunci amintiti-va de aceasta femeie. Daca credem ca avea motive temeinice ca sa nu fim in numarul celor care sunt dedicati studiului si inchinarii, atunci ganditi-va la aceasta femeie. Domnul nostru nu i-a dat de ales, nu i-a oferit ocazia ca ea sa Ii explice de ce nu poate fi una dintre femeile credincioase. A nu mai pacatui necesita o dedicare totala si o aprofundare in lumea spirituala a Domnului nostru. Necesita ca ea sa invete mai mult, sa mediteze in continuu la lucrurile spirituale, necesita o schimbare a obiceiurilor si a relatiilor. A nu mai pacatui necesita un studiu temeinic al Legii lui Dumnezeu si a ceea ce asteapta El de la poporului Lui.
A merge in lumina si a aduce rod cere sarguinta si dedicare, dar acest pret nu este prea mare (1 Petru 2:5-11). Daca aceasta femeie dupa ce s-a indepartat de Domnul in acea zi, s-a intors la lumea care i-a consumat si controlat mintea si inima, atunci pacatul o va astepta dupa colt. Dar daca ea, stiind tot ce a lasat in urma, a acceptat sa intre in lumea spirituala a Domnului nostru, hotarandu-se ca aceasta dedicare merita renuntarea la vechile obiceiuri, atunci ea va reusi sa nu mai pacatuiasca.
Sase cuvinte care schimba o viata-sunt posibil de implinit. Ce zi glorioasa pentru aceasta femeie, fie ca si noi sa avem o zi similara!