CE ESTE ADEVARUL?
“Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul…” – Efeseni 6:14
Apostolul Pavel in descrierea armaturii lui Dumnezeu, pune mijlocul incins cu adevarul pe primul loc. Centura pe care o purtau soldatii romani era, de obicei, o bucata de piele cam de 5-10 cm latime care era acoperita cu bucati de metal. Numai soldatilor li se dadea voie sa poarte aceast tip special de centura si era singura parte din echipamentul soldatilor care putea fi purtata fara restul armaturii, ca simbol al pozitiei sociale. Un soldat care era eliminat din armata trebuia sa predea aceasta centura. Centura avea trei scopuri principale:
Sub armura, fiecare soldat purta o tunica larga. Aceste tunici erau cateodata lungi si ii impiedicau pe soldati in lupta, asa ca foloseau o centura sa stranga tunica in patru locuri diferite-acest obicei este cunoscut ca “incingerea coapselor”. Ii ajuta sa nu se impiedice si le permitea sa se miste fara restrictii in timpul luptei.
Cureau ii ajuta sa ridice greutati mari-asemanator cu centura purtata de halterofili in zilele noastre. Cureaua tinea echipamentul din spate legat strans, ca sa nu se miste in timpul marsaluirii. In acelasi timp, redistribuia greutatea ca sa permita coapselor si picioarelor sa ajute la caratul povarii.
Centura tinea platosa fixata in loc si sabia pe coapsa gata de batalie. Platosa se putea ridica sus pe gat zgariind pielea si sufocand pe soldat, daca nu era tinuta strans pe piept.
Chiar daca consideram centura a fi o mica piesa de echipament, centura romana era esentiala in a tine celelalte piese impreuna. De aceea, cred eu, ca apostolul Pavel i-a acordat primul loc si a asociat-o cu adevarul.
Acum ca am aflat istoria acestei parti de armatura, urmatoarea intrebare pe care ne-o putem pune este “Ce este adevarul?”. Daca aceasta intrebare pare cunoscuta este deoarece Pilat L-a intrebat acelasi lucru pe Isus in Ioan 18:38. Cred ca este aceeasi intrebare pe care o auzim des in discutiile sociale din jurul nostru, mai ales atunci cand conversatia include o persoana care crede ca detine sau cunoaste adevarul absolut. Noi stim din experienta ca unele adevaruri sunt subiective-acestea sunt, de obicei, opinii bazate pe dorinte si placeri personale. Drept exemplu, eu cred ca cel mai bun fursec este cel cu fulgi de ciocolata. Aceste adevaruri pot fi contracarate cu “asta este parerea TA”, si ar fi indreptatit. Acest adevar este subiectiv pentru ca este bazat pe o persoana. Totusi, faptul de a exista un adevar obiectiv a devenit dezbatut din ce in ce mai mult prin filozofie si postmodernism. Adevarul obiectiv nu este bazat pe sentimente si preferinte, ci este acelasi pentru toata lumea. Oricat de mult ar incerca postmodernismul sa dezbata existenta adevarurilor obiective, noi intelegem ca lumea in care existam se bazeaza pe ele-adevaruri ca legea gravitatiei, legea miscarii a lui Newton, legea conservarii energiei a lui Einstein. Noi putem construi cladiri uimitoare, lansa rachete in spatiu si explora adancurile oceanelor folosind aceste legi. Dar ce putem spune despre adevarurile morale si filozofice? Dar despre cum s-au desfasurat unele evenimente din istorie? Regasim noi centura adevarului in vreunul din acestea?
Sincera sa fiu, intotdeauna am crezut ca “mijlocul incins cu adevarul” se referea la Cuvantul lui Dumnezeu. Acum, dupa ce am citit si studiat mai profund, am realizat ca, Cuvantul lui Dumnezeu este mentionat specific si separat ca “sabia Duhului”. Asa ca am inceput sa privesc diferit aceasta fraza. Cand am cercetat cuvantul grecesc folosit pentru “adevar” in acest text (aletheia), am descoperit ca inseamna “ceea ce este regasit in realitate”. In cultura greceasca, semnificatia era de “realitate, ca opus imaginatiei”. Meditand mai mult, inteleg ca adevarul de care apostolul Pavel vorbeste, este mai mult decat cuvantul lui Dumnezeu. Vreau sa nu fiu inteleasa gresit, Cuvantul lui Dumnezeu este adevarul, dar sunt si alte “adevaruri” in lume care nu sunt specific mentionate in Biblie. Ceea ce cred ca apostolul Pavel ne spune este ca baza armaturii noastre este SINCERITATEA- faptul ca suntem oameni care traiesc in realitate si suntem cunoscuti pentru sinceritatea noastra, fata de noi insine si fata de altii.
Adevarul pare sa fie unul din subiectele principale ale apostolului Ioan. De fapt, evangelia sa este singura care mentioneaza discutia dintre Pilat si Isus despre adevar. Intrebarea lui Pilat este provocata de afirmatia lui Isus “Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume, ca sa marturisesc despre adevar. Orice este din adevar asculta cuvantul Meu.” (Ioan 18:37). Luati aminte ca daca suntem persoane DE adevar, vom asculta de vocea lui Isus. Apoi, in 1 Ioan 1:6-8, Ioan vorbeste despre adevar ca fiind o persoana care nu este ipocrita, care practica ceea ce propovaduieste, si care este sincera si admite ca nu este perfecta, ci comite pacat. Aceste caracteristici par ca sunt aproape in conflict, dar Ioan dezvolta aceste ganduri in capitolul 3:17-18. Adevarul pare sa fie dragoste in fapta, in ciuda preferintelor noastre personale. Recunoaste adevaratele nevoi in lume si apoi face tot posibilul sa satisfaca acele nevoi. Este acelasi concept pe care Ioan l-a consemnat in discursul lui Isus despre adevar si libertate in Ioan 8:31-47. Fariseii nu au putut sa vada adevarul incarnat in fata lor pentru ca erau oribiti de minciunile diavolului, pentru a-si justifica dorintele lor egoiste pentru putere si prestigiu. Adevarul adevarat ne va face liberi, in loc sa ne tina in sclavia propriilor noastre dorinte. Adevarul adevarat ne va permite sa interactionam cu lumea, nu numai sincer, dar si cu dragoste. Apostolul Pavel ne spune ca trebuie sa ne punem temelia in realitate. Noi nu am putea sa traim in dreptate, pace, credinta si mantuire fara temelia adevarului. Si cu siguranta nu am putea sa folosim corect sabia Duhului fara adevar. Adevarul va fi fundatia armaturii noastre, va fi simbolul care va demonstra lumii statutul nostru social. Doamnelor, asta inseamna ca trebuie sa TRAIM adevarul, nu doar sa vorbim despre el. Trebuie sa ne incingem coapsele pentru lupta, bazandu-ne pe realitate, si nu o iluzie a dorintelor noastre.
