Se cade sa insele un om pe Dumnezeu?

De Sonja Winburn

Maleahi a fost unul din instrumentele alese de Dumnezeu pentru a se confrunta cu ramasita intoarsa din captivitate. Este probabil ca Maleahi a scris cartea profetica care ii poarta numele, dupa construirea zidului din jurul Ierusalimului. Desi Neemia fusese guvernator si reconstructia orasului era in progress, reinnoirea care a urmat acestui efort substantial a fost, in mare masura, diminuata. Reinnoirea inimilor era tot atat de dificila pe cat era reinnoirea orasului!

Dumnezeu le reaminteste ca dupa ce poporul lui Israel a parasit Egiptul, El l-a separat de celelalte natiuni pentru ca Hristos sa poata fi nascut in familia lui Avraam. Alegandu-l pe Iacov, cel al doilea nascut, in locul lui Esau, ar fi trebuit sa ii invete pe acest popor ca ei au fost alesi in mod miraculos si iubiti in mod special. Dumnezeu a intentionat ca natiunea lui Israel sa fie leaganul in care Hristos va fi adus in lume. Dar ei au interpretat gresit scopul lui Dumnezeu si au avut tendinta de a se ridica deasupra celorlalte popoare.

Dumnezeu a avut grija de acesti fii ai lui Iacov. El ii invata si ii disciplineaza cum ar fi facut un tata pentru fiii sai preiubiti. Dar in aceast moment in istorie, Israel a respins necurmat manifestarile Lui de dragoste. El i-a condus afara din Egipt, le-a dat Legea ca sa-I ii ajute sa inteleaga cum sa fie sfinti, a fost cu ei atunci cand s-au luptat cu dusmanii lor si chiar i-a trimis in captivitate ca sa ii faca sa aprecieze dragostea si binecuvantarile Lui.

Cu toate astea, dupa cum vedem in Maleachi, poporul intors din captivitate a devenit artagos atunci cand interactiona cu Dumnezeu. In vremea din trecut, ei s-ar fi intors la Dumnezeu in umilinta si recunoscatori ca au fost izbaviti din captivitatea in care erau dusi atunci cand erau mustrati, dar acum ei nu aratau nici un respect sau apreciere pentru ce Dumnezeu a facut pentru ei. Ei ofereau animale betege si necurate ca jertfe catre Dumnezeu, iar preotii le acceptau. Interesant este ca ei vroiau sa se considere credinciosi, asa ca inca mai ofereau in templu aceste jertfe neautorizate.

Acesti oameni nu Ii ofereau lui Dumnezeu ceea ce era mai bun. El nu primeste de la ei primele roade, ci mai degraba jertfe de care erau bucurosi sa se dezbare. Ei jertfeau lui Dumnezeu animalele oarbe, bolnave, betege, nu ceea ce El le-a cerut si ceea ce El dorea. Dumnezeu le trage atentia ca nici macar dregatorii lor nu ar fi fost multumiti cu asemenea jertfe!

Ei nu Il mai onorau pe Dumnezeu ca Domn Atotputernic, ci erau convinsi ca isi pot purta singuri de grija si ca puterile lor erau superioare puterii lui Dumnezeu. Ei au incetat sa mai asculte invataturile Domnului.

In loc sa le fie rusine si sa isi recunoasca vina, ca in timpurile trecute, acum ei isi bat joc de Dumnezeu. Caderea lor ca natiune se datoreaza atitudinii inimii lor. Aceasta inima le ofera putina speranta sau chiar nici o speranta de a fi restaurati, cel putin ca natiune. Persoane individuale se vor intoarce, dar poporul nu va mai fi niciodata acelasi.

Dumnezeu le anunta ca va trimite pe profetul Ilie pentru a intoarce inima poporului inapoi spre Dumnezeu. Bineinteles ca acesta este Ioan Botezatorul, cel care va anunta venirea lui Hristos, 400 de ani mai tarziu. El Il va prezenta pe Isus ca fiind Mielul lui Dumnezeu.

Pe parcursul acestui dialog, o acuzatie este facuta in forma unei intrebari: “Se cade sa insele un om pe Dumnezeu?”. Dumnezeu remarca ca ei L-au lepadat de respectful si aprecierea pe care dragostea Lui o merita. Dar ei intreaba: “Cu ce am nesocotit noi Numele Tau?”. Ei nu isi iau responsabilitatea pentru atitudinea si faptele lor nerespectuoase, ci se comporta ca niste copii rasfatati.

Dumnezeu le spune ca El va ramane credincios, in ciuda razvratirii lor. El isi va tine promisiunea de a mantui pe toti cei ce se vor pocai de pacatele lor. Si in ciuda comportamentului lor, Mesia tot va veni din mijlocul lor. Desi putini sunt cei ce asculta de cuvintele Domnului, El totusi le explica ca toate popoarele in existenta acum si cele ce vor veni in viitor, inca vor avea speranta pentru ca El este credincios, iar planul Lui inca este in lucru. Oricat de mult ar incerca, ei nu vor fi capabili sa il insele pe Domnul. Aceste generatii viitoare Ii vor aduce slava lui Dumnezeu.

Dumnezeu ii vorbeste lui Maleachi ca Domn al tuturor ostirilor cerurilor si pamantului, ca Domn al ostirilor. El le spune ca oricat de indignati ar fi ei, toate natiunilor Il vor slavi si vor preamari Numele Domnului. Rautatea lor nu va zadarnici nici una din promisiunile facute de Domnul. Nici una din dorintele Lui nu vor ramanea neimplinite. 

Asa ca acum, intrebarile pe care noi trebuie sa le punem sunt: Incercam noi sa Il robim pe Dumnezeu precum acest popor? Putem noi sa ne razvratim impotriva disciplinei Lui? Ne lipseste noua aprecierea pentru binecuvantarile lui Dumnezeu? Ne plangem noi de ceea ce ne lipseste sau nu recunoastem lucrurile bune pe care le avem? Ne este noua rusine si ne pocaim atunci cand ne dam seama ca am gresit? Ii oferim noi lui Dumnezeu ce este mai bun sau doar ramasitele de care nu avem nevoie?

Haideti sa fim cinstiti-si noi suntem vinovati de unele dintre aceste lucruri. Dar amintiti-va, Dumnezeu Si-a tinut promisiunile de a oferi har si iertare copiilor Lui. Noi avem speranta atunci cand ne pocaim de pacatele noastre. Dumnezeu Isi tine promisiunile. Ni le tinem noi pe ale noastre?