Traind o viata cinstita
Cinstea este definita ca “comportament ce demonstreaza un standard moral ridicat” sau “trasaturi de excelenta de natura morala, sociala sau intelectuala”. Grecii din antichitate considerau urmatoarele patru virtuti fundamentale: chibzuinta, dreptatea, cumpatarea si taria. Acestea sunt evidentiate prima oara de Plato in cartea sa “Republica”. Ideea a fost dezvoltata mai tarziu de catre Aristotel in Etica Nicomahica. In cartea necanonica (care nu este inclusa intre cele 66 de carti ale Bibliei) “Intelepciunea lui Solomon” gasim un citat in care intelepciunea este descrisa ca o femeie care “invata cumpatare si chibzuinta, dreptate si curaj, pentru ca nimic in viata nu este mai de pret decat acestea”. Parintii bisericii timpurii mentioneaza aceste patru virtuti in scrierile lor si mai adauga la ele alte trei virtuti teologice credinta, nadejdea si dragostea. Mai tarziu in istorie, aceste sapte virtuti au fost comparate sau puse in opozitie cu cele sapte pacate mortale sau vicii regasite in teologia Bisericii Catolice.
De ce va prezint eu aceasta scurta istorie a virtutiilor? Coincidenta sau nu, femeia din Proverbe 31 este numita o femeie cinstita sau virtuoasa. Cu ocazia acestui studiu, as vrea sa analizez in profunzime toate virtutiile enumerate anterior ca sa vedem care sunt caracteristicile lor si cum se regasesc ele in comportamentul femeii cinstite.
Chibzuinta este descrisa ca “aptitudinea de a deosebi care este cea mai buna solutie intr-o anumita situatie, la un anumit timp, luand in considerare toate consecintele posibile”. Aceasta virtute uneori a mai fost considerata drept intelepciune. Multe versete in Proverbe 31 reflecta aceasta pricepere de a lua decizia corecta. Se gandeste la un ogor si il cumpara. Isi da seama cand produsele ei sunt bune de negot. Isi deschide gura cu intelepciune. Este clar ca aceasta femeie are capacitatea de a intelege care sunt consecintele actiunilor ei si cum sa se comporte in fiecare situatie. In acelasi fel, si noi trebuie sa consideram cu grija deciziile noastre si sa alegem cel mai potrivit raspuns la fiecare situatie.
Dreptatea este “calitatea de a fi nepartinitor sau intelegator”. Cuvantul grec original avea si intelesul de “indreptatit”. Femeia din Proverbe 31 isi deschide bratul catre cei lipsiti. Invataturi placute ii sunt pe limba. Cu tot negotul pe care il face, cu singurata ca era vazuta drept nepartinitoare si dreapta. Sunt acestea trasaturi care ne caracterizeaza si pe noi? Ascultam noi parerea tuturor inainte de a judeca o situatie? Suntem noi dornici sa discutam un anumit subiect chiar daca nu avem acelasi punct de vedere si aratam noi bunatate chiar daca suntem enervati si iritati?
A treia virtute fundamentala, taria, este definita ca “curaj in timp de durere sau adversitate”. Aceasta virtute este asemanatoare cu staruinta, fermitate. Femeia cinstita isi incinge mijlocul cu putere si isi oteleste bratele, dovada unei munci grele care necesita fermitate. Ea este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine. Ea este sigura si are incredere in relatia ei cu Dumnezeu si in pregatirile facute anterior. In vremuri grele ramanem noi nestramutati? Ne dedicam noi muncii chiar daca este dificila? Ne impodobim noi cu aceste caracteristici sau cu ultima moda?
Ultima virtute fundamentala este cumpatarea, cunoscuta si sub numele de control de sine sau stapanire. Este aptitudinea de a ne controla dorintele de tot felul. Femeia care se teme de Domnul are un barbat care are incredere in ea. Ganditi-va la toate lucrurile de care are ea grija in aceasta gospodarie, pentru ca sotul ei sa poata sta la portile cetatii cu batranii acelui teritoriu. Ea se trezeste devreme si merge la culcare tarziu. Copiii si sotul ei o lauda. Aceasta este o femeie care pare ca a invatat sa fie cumpatata in viata ei. Am invatat noi aceeasi lectie? Suntem noi capabile sa ne stapanim dorintele carnale pentru ca gospodaria noastra sa functioneze corect?
Am ajuns in studiul nostru la cele trei virtuti teologice care ne sunt foarte cunoscute: credinta, nadejdea si dragostea. Aceasta lista ne este oferita de Apostolul Pavel in 1 Corinteni 13:13 “Acum dar raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. Puteti discerne cum sunt reflectate aceste virtuti in viata femeii cinstite?
In versetul 30, observam ca aceasta femeie intelege ca dezmierdarile sunt inselatoare si frumusetea este desarta, astfel ca ea alege sa se teme de Domnul. Ea isi pune credinta in Domnul, nu in aceste trasaturi lumesti. Apostolii Pavel si Petru ofera sfaturi similare in Noul Testament, privitor la incredere si credinta. In 1 Petru 3:3-4, ni se spune:
“Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia neperitoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu”.
Apostolul Pavel ne spune in 1 Timotei 2:9-10:
“Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase”.
Suntem noi mai preocupate de cat de atractiv aratam sau, mai degraba, de cum arata inima noastra? Cat de mult timp ne petrecem ingrijorandu-ne de infatisarea noastra fizica in comparative cu persoana noastra interioara?
Aceste pasaje scot in evidenta si nadejdea acestei femei, dar cred ca versetul care vorbeste cel mai mult despre adevarata ei nadejde este cel in care ea rade de ziua de maine (31:25). Ea nu numai ca se pregateste pentru viitor, dar gaseste odihna in Cel care este cetatea ei de scapare. In ce ne punem noi nadejdea? In bogatii lumesti pe care molia si rugina le mananca sau pe care le fura hotii? Sau avem o ancora a sufletului care este tare si neclintita, atasata de Domnul si Mantuitorul nostru?
In final-cea mai importanta dintre toate virtutile-dragostea. Acest intreg pasaj de la sfarsitul capitolului 31 al cartii Proverbe demonstreaza un nivel ridicat al formei agape de dragoste pe care aceasta femeie o poseda. Ea lucreaza neincetat nu numai pentru bunastarea familiei ei, dar si ca sa ajute pe cei saraci si in nevoie. Acest tip de dragoste altruista nu este usor de daruit, dar este evident ca aceasta femeie si-a dezvoltat capacitatea de a iubi prin slujire repetata.
Grecii aveau un cuvant “arete” care era tradus ca “excelenta” sau “o implinire deplina a potentialului”. Acest termen grecesc este folosit in patru pasaje diferite in Noul Testament inclusiv in Filipeni 4:8 sau 2 Petru 1:3-5. Pavel ne spune sa fim insufletiti de tot ce este “excelent”, iar Petru ne incurajeaza sa unim “excelenta” cu credinta noastra. In unele traduceri, cuvantul este virtute. In esenta-trebuie sa ne implinim potentialul nostru-care este exact ceea ce pasajul din Proverbe 31 descrie: o femeie evlavioasa care si-a realizat pe deplin potentialul ei. Daca ati intra in baia mea, ati vedea o multitudine de produse care ma ajuta sa arat “prezentabil”. Scriind aceasta lectie m-a facut sa ma intreb ce as gasi in inima mea daca as putea sa ma uit inauntru? As gasi acolo virtuti sau vicii? Ce obiceiuri sunt create acolo care imi caracterizeaza persoana interioara? Rugaciunea mea este ca fiecare dintre noi sa depunem efortul de a crea acele obiceiuri si talente necesare pentru a ne atinge din plin potentialul cu care am fost inzestrate si a trai o viata plina de virtute, asa cum este descrisa in Proverbe 31.
