Puterea limbajului si a discursului

De Gundula Sohr

Limbajul este o inventie minunata. Prin limbaj, oamenii sunt conectati unii cu altii. Chiar si Creatorul nostru foloseste limbajul ca sa comunice cu noi. El isi face cunoscuta dorinta Lui prin limbaj. 

Limbajul este un dar unic pe care Dumnezeu l-a creat pentru noi. Chiar si animalele au un sistem de comunicare, iar cercetari stiintifice sunt facute pentru a dovedi posibilitatea comunicarii intre copacii unei paduri sau intre diferite plante.

Totusi, noi suntem singurele fiinte care pot lua decizii constiente despre modul in care ne exprimam, ceea ce inseamna ca aceasta comunicare nu are loc accidental sau doar cu scopul de a supravietui.

Cu ajutorul cuvintelor putem implini lucruri bune sau rele. Cu ajutorul cuvintelor putem exprima dragoste, arata bucurie, oferi ajutor, mangaiere, incurajare. Pe de alta parte, ca si Satana, cu ajutorul cuvintelor putem minti, pune la indoiala adevarul, exprima neplacere, ura sau agresivitate.

Cu ajutorul cuvintelor, noi Il laudam si marturisim pe Dumnezeu si Ii cerem iertare. Prin vorbirea noastra, Ii putem multumi lui Dumnezeu pentru iertarea Lui si pentru mantuirea noastra. 

Asemanator cu toate lucrurile create, Dumnezeu si Isus au creat un mod de comunicare atat pentru noi cat si in noi; aceasta comunicare ar trebui folosita cu un anumit scop. Spre exemplu: “Caci orice faptura … este sfintita prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune”(1 Timotei 4:4-5). Astfel, Biblia contine avertizari si sfaturi despre cum ar trebui sa ne folosim cuvintele. Este fascinant sa aflam cum Dumnezeu doreste sa incorporam limbajul uman in vietile noastre si sa il folosim in slujba credintei noastre. In acelasi scop, El doreste ca noi sa intelegem si sa fim capabili de a nu vorbi. 

In unele pasaje biblice, Dumnezeu se exprima deschis si fara ascunzisuri. In Proverbe 13:3, Dumnezeu ne sfatuieste si ne avertizeaza: “Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga spre pieirea lui.” Bineinteles, ca majoritatea dintre noi intelegem ca “pieirea” se refera la distrugerea trupurilor si a integritatii lor. Cu siguranta acesta este intelesul principal. Totusi, nu trebuie doar sa ne imaginam o situatie in care vorbirea unei persoane provoaca atata agresiune si violenta incat rezultatul poate fi o crima. Chiar un singur cuvant vorbit cu intelepciune si intr-o tonalitate calma poate avea un efect devastator sau ziditor, cum ar fi recomandarea unui doctor de a accepta un tratament medical. Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea din cauza catorva afirmatii care nu erau adevarate (Fapte 5:1-10).

Uneori, cuvintele dintr-o gura deschisa pot fi pe atat de devastatoare pe cat de insufletitoare poate fi simpla tacere. Prin asta, nu ma refer doar la situatiile in care suntem loviti, raniti sau criticati prin cuvintele altuia. Pentru mine personal, durerea este tot atat de mare atunci cand cuvintele mele ranesc sau distrug o alta persoana. Ambele experiente, din pacate, raman in mintea mea o perioada lunga  de timp. Ambele experiente se manifesta intr-un mod fizic prin  slabiciune, insecuritate, lipsa de energie. Totusi, cea mai dureroasa experienta are loc atunci cand eu sunt cea care a cauzat ranirea si distrugerea altei persoane. Nu numai ca sunt vinovata pentru ca am ranit pe aproapele meu, ci mai ales pentru ca ar fi trebuit sa fiu capabila de a ma comporta mai bine; eu am pacatuit impotriva Domnului in ciuda faptului ca El m-a avertizat si mi-a oferit ajutorul de “a-mi imblanzi limba” (Iacov 3:8).

Eu trebuie sa iau in serios acest avertizment si sa permit ca Duhul Sfant sa lucreze in mine. Sfatul altor oameni, pe de alta parte, nu are acelasi efect asupra mea. Nu am putut niciodata sa “numar pana la zece” sau “sa fac cativa pasi in aer liber” pentru a nu “intina” pe altcineva, si prin urmare a ma intina pe mine prin afirmatii neplacute si nesabuite (Iacov 3:6).

In cartea Proverbe din Vechiul Testament, Dumnezeu ne ofera multa cunostinta despre consecintele vorbirii noastre. Creatorul nostru ne avertizeaza sa nu fim nesabuiti si facatori de rele, ci mai degraba ne motiveaza sa fim de ajutor si sa urmarim pacea.

In Noul Testament, totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa Ii dovedim prin vorbire si fapta ca noi “suntem facuti dupa asemanarea Lui” (Iacov 3:9). Uitandu-ma prin ochii lui Dumnezeu, la puterea cuvantului si utilizandu-l cu respect, in concordanta cu instructiunile Lui, eu am ocazia sa implinesc planul Sau pentru toata creatia Lui. Mai mult inca, am posibilitatea de a creste in caracter ca un crestin. Daca accept sfatul apostolului Pavel  de a “umbla carmuit de Duhul”, nu numai ca voi putea rezista poftelor firii pamantesti (Galateni 5:16), dar Dumnezeu a promis ca va aduce rod in mine: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea si infranarea poftelor. Fiecare parte a acestui rod poate fi exprimat prin cuvinte sau poate infrana folosirea cuvintelor!

Dumnezeu stie ce este mai bine. Eu pot doar sa ofer acest sfat atat mie cat si surorilor mele: “Nici un cuvant strigat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29). Cu alte cuvinte: cu ajutorul Duhului, ramaneti in tacere. Ocaziile in care mi-am putut controla limba si am tacut, mi-au adus bucurie si usurare. Desi, de multe ori, simt nevoia de a completa cu amanunte o anumita discutie sau de a prezenta o situatie direct-lucru care de multe ori este absolut lipsit de importanta sau chiar dureros-totusi, am reusit sa ma opresc la vreme, cu ajutorul Lui. Cat de surprinsa am fost atunci cand am ales sa nu vorbesc, sa aflu ca o alta persoana a spus ceva foarte folositor si plin de afectiune, sau poate ca pacea a fost stabilita. Aceste comentarii nu ar fi fost posibile daca as fi ales sa vorbesc. Dorinta sufletului meu este ca si eu si surorile mele sa simtim consecintele minunate ale puterii cuvantului.