Astazi, riscul de pericol incendiar este foarte crescut

De Bailey Maycumber

Care poate fi cauza unui incendiu forestier? Este suficient ca taciunele unui foc de tabara sa fie lasat nesupravegheat, pentru ca o intreaga padure sa fie cuprinsa de flacari. Stiti voi ca 85% dintre incendiile forestiere in Statele Unite ar fi putut fi prevenite? Tot ceea ce este necesar este doar un pic de efort din partea noastra pentru a fi siguri ca flacarile sunt complet stinse, astfel ca o tragedie sa fie prevenita. Acelasi lucru poate fi spus si despre cuvintele pe care le vorbim. Oricat de mici sau insignificative credem ca sunt cuvintele noastre, ele sunt tot atat de periculoase ca acel taciune lasat nesupravegheat. Dupa ce un incediu forestier a fost starnit, vor fi necesare ore nenumarate si o energie abundenta pentru a il stinge. Pretul platit, cateodata, este chiar pierderea vietii. Dupa ce un incendiu forestier este stins, ce ramane in urma? Pamantul ars, distrugere si ruina. Ceea ce ramane in urma unui incendiu nu poate fi refacut pentru multe luni sau chiar ani.

Un comentariu asemanator poate fi facut despre puterea cuvintelor. Cu totii am luat parte la conversatii care ne-au epuizat, ne-au rupt sufletul si tot ce ne-am dorit la sfarsitul lor a fost de a lua inapoi toate cuvintele vorbite-de catre noi sau de cealalta persoana. Aceste situatii necesita multe ore si efort pentru a repara toate ranile provocate. De multe ori, aceste eforturi nu sunt suficiente, cuvintele au ranit prea adanc. Situatii asemanatoare pot fi prevenite daca aprofundam studiile si cugetam la cuvantul Domnului.

Proverbe 13:3 spune: “Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga spre pieirea lui”.

In Iacov 3:5-8 gasim scris: “Tot asa si limba este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde! Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre, care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de pasari, de taratoare, de vietuitoare de mare se imblanzesc, si au fost imblanzite de neamul omenesc; dar limba niciun om n-o poate imblanzi. Ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de otrava de moarte”. 

Ceea ce spunem trebuie sa fie in permanenta filtrat prin gandirea noastra, trebuie sa ne cunoastem audienta si sa intelegem experientele prin care ei trec. Cum vor reactiona cei care va asculta la mesajul transmis? Considerati fiecare persoana cu care vorbiti ca fiind un suflet sau un potential suflet al Imparatiei lui Dumnezeu? Ceea ce spuneti voi are semnificatie, nu conteaza cine sunteti si cu cine vorbiti.

De fiecare data cand ne folosim cuvintele este necesar sa luam in consideratie starea de spirit in care ne aflam. Dupa cum a fost afirmat in epistola lui Iacov, nici o persoana nu poate imblanzi limba; de aceea trebuie sa avem mare grija cand suntem tulburati. Acest lucru poate fi foarte dificil cand ne simtim raniti sau atacati, dar trebuie sa pastram strans sagetile cu care dorim sa ne razbunam – sa nu le lasam sa scape intr-o rabuvnire – pentru a ne pastra viata si a preveni consecinte neplacute. Proverbe 12:18 ne invata ca “cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor, aduce vindecare”.

Fiecare dintre noi vrem sa ne pastram viata. La un moment sau altul in vietile noastre, cu totii ne-am simtit acuzati si atacati pe nedrept. Odata, cand m-am aflat in acea situatie, mi s-a spus “Modul in care ei reactioneaza, nu este o reflectare a cine esti tu”. Am pastrat aceasta incurajare in sufletul meu ori de cate ori am avut de a face cu cuvinte care m-au ranit; am incercat sa imi aduc aminte ca persoana din fata mea poate trece prin perioade dureroase, iar prin cuvintele vorbite incearca sa se protejeze. Ce cuvinte pot vorbi sau nu vorbi pentru a o ajuta sa se simta in siguranta? Rugati-va lui Dumnezeu in acele momente ca El sa va poate calauzi si intari ca sa Il puteti slavi pe El prin cuvintele si actiunile voastre. Proverbe 18 ne aminteste continuu ca imposibilitatea de a ne controla limbile ne face sa aparem nesabuiti:

• “Nebunului nu ii este de invatatura, ci vrea sa arate ce stie el”. (versetul 2)

• “Vorbele nebunului aduc cearta, si gura lui injura pana starneste lovituri. Gura nebunului ii aduce pieirea, si buzele ii sunt o cursa pentru suflet”. (versetele 6-7)

• “Inainte de pieire, inima omului se ingamfa, dar smerenia merge inaintea slavei. Cine raspunde fara sa fi ascultat, face o prostie si isi trage rusinea”. (versetele 12-13)

Cateodata cel mai eficient mod de a ne pazi gura este prin a ramane tacut si a ne folosi abilitatea de a asculta. Prima oara cand l-am intalnit pe sotul meu, el era foarte tacut, dar atunci cand isi deschidea gura, oamenii il ascultau cu atentie. El intotdeauna a avut talentul remarcabil de a vorbi exact cuvintele pe care cei din jurul lui aveau nevoie sa le auda, si acele cuvinte aveau semnificatie si importanta in acea situatie. Aceasta calitate a lui m-a atras si mi-a starnit dorinta de a-l cunoaste mai bine. M-am intrebat cum a capatat intelepciunea de sti cand sa vorbeasca si cand sa taca.

Cand suntem in prezenta cuiva care vorbeste de dragul de a se auzi vorbind, ei sunt singurii care asculta, dar cand cineva care rar deschide vorba decide sa spuna ceva, de obicei starneste interes si toate urechile sunt deschise. Care este explicatia? Din nou, cartea Proverbe ofera un raspuns: "Cine isi infraneaza vorbele, cunoaste stiinta, si cine are duhul potolit este un om priceput. Chiar si un prost ar trece de intelept daca ar tacea, si de priceput daca si-ar tine gura”. (17:27-28)

Atunci cand vorbesti aduce-ti aminte ca orice cuvant vorbit va fi judecat. In Matei 12:36-37, Isus Insusi spune multimii din jurul Lui: “Va spun ca, un ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit”. Acest verset poate fi, in mod evident, aplicat cuvintelor pe care le vorbim in voce tare, dar si cuvintelor vorbite in secret, prin barfa sau pe internet.

Vazand nevoia critica de a ne controla limbile, cum vom reusi noi sa ne “pazim gura”? Trebuie sa stingem carbunii aprinsi ai limbii noastre neinfranate pentru ca nici un dezastru sa nu fie starnit. Apoi continuam prin a ne controla permanent limba care nu poate fi stapanita. Trebuie sa luam in consideratie persoana careia ne adresam si care sunt intentiile noastre. Noua ni se cere sa fim umili si respectuosi de imprejurarile in care ne aflam. Este chiar necesar sa vorbim sau ascultarea este mai potrivita in acea situatie? Haideti sa ne pastram viata decat sa producem haos, distrugere si, in final, ruina.