Castigarea victoriei

I poemul intitulat “Succesul este cel mai mult apreciat”, poeta americana Emily Dickinson scrie ca “succesul este cel mai mult apreciat de cei ce nu reusesc niciodata.”

Subiectul poemului este ca pentru a intelege succesul, trebuie mai intai sa experimentam infrangerea. Mi se pare ca acesta este un concept spiritual despre care citim foarte mult in scripturi. Pentru a tanji dupa victoria care vine in Hristos, trebuie nu numai sa realizam unde am fost in trecut, dar mai ales, ca fara Hristos de partea noasta, nu exista victorie.

Contrar intelepciunii umane, singura cale spre victorie este sa ne acceptam conditia de robi. In Romani 6:15-19, apostolul Pavel vorbeste crestinilor din Roma cu privire la harul Domnului care este oferit tuturor celor ce se dau de buna voie robi ai lui Dumnezeu. Ceea ce este interesant este faptul ca fiecare dintre noi suntem considerati robi. Nu este alta alegere decat a fi in sclavie; totusi este alegerea noastra pe cine vom sluji. In versetul 16, apostolul Pavel spune: “Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire?”. Intreaga omenire este, la un anumit moment in viata, robi ai pacatului. Trebuie sa luam o decizie personala de a ne supune lui Dumnezeu si sa avem incredere ca El este capabil si demn de incredere ca Isi va tine promisiunile. Intelegand desertaciunea intunericului pacatului din care am iesit, si caruia nu ii mai suntem loiali, ar trebui sa ne faca si mai dedicati Celui care ne aduce lumina!

Apostolul Pavel ne aminteste in versetul 23 ca “…plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” Aceasta este victoria! Fara Hristos suntem condamnati sa traim in intuneric si roada pe care o vom purta este moartea. Numai in prezenta Lui, putem obtine rasplata. 

In capitolul 8, apostolul Pavel aduce alinare cititorului cu promisiunea ca noi putem fi liberi de sub legea pacatului si mortii pentru ca Dumnezeu Si-a trimis propriul Sau Fiu in trup. Daca traim acum sub har, atunci mintile noastre nu mai sunt preocupate de lucrurile trupului, ci mai degraba de lucrurile harului. Avem o victorie deplina asupra carnii pentru ca impreuna cu Hristos,  dorintele trupului sunt supuse mintii. Speranta noastra este victoria deplina in ceruri, dar cred ne este oferita o victorie partiala chiar acum. In versetul 31 al capitolului 8, apostolul Pavel ne aminteste ca “Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?” Intelesul cuvantului “victorie” implica existenta unui conflict, in plus, daca exista un invingator, inseamna ca exista si unul care este invins. Cei ce vor pierde in aceasta batalie, nu vor putea sa se ridice vreodata. 

Eu traiesc intr-o tara a carei populatie a cunoscut infrangerea. La sfarsitul celui de al-II lea Razboi Mondial, Germania a fost spulberata. Chiar si acum sunt portiuni mari de oras, unde distrugerea este inca vizibila, 80 de ani mai tarziu. De fapt, sunt orase ca Frankfurt care sunt complet modernizate, foarte putine cladiri vechi sunt regasite, chiar daca orasul a fost stabilit in Evul Mediu. In timpul razboiului, orasul a fost culcat la pamant, dar intre timp cladiri moderne au fost reconstruite. Nu numai ca Germania a suferit o infrangere fizica, dar a devenit si un teritoriu sub ocupatie straina. Rusii si americanii au impartit tara in doua parti, si acele cicatrici sunt vizibile chiar si astazi. 

Totusi, Germania nu mai este considerata un dusman; si-a reconstruit armata si acum are economia cea mai dezvoltata din intreaga Europa. Desi, infranta categoric, tara s-a repus pe picioare.

Desi nu pot sa inteleg complet lupta spirituala in care ma lupt impotriva domniilor si spiriturilor intunericului, un lucru il stiu sigur si anume ca cei ce vor pierde nu vor beneficia de nici o reconstruire. Hristos deja a pecetluit aceasta soarta; de fapt, victoria deja a fost obtinuta, iar crestinii trebuie numai sa fie siguri ca atunci cand trambita va suna, inca vor lupta in armata invigatorului.

Si apostolul Petru ne incurajeaza sa luptam pentru obtinerea victoriei. In 2 Petru 1:3-4, el spune: “Dumnezeiasca lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celuice ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte.”

El ne-a dat “totul”. El nu a retinut nimic care ne-ar opri sa castigam victoria. El ne-a promis ca putem fi partasi naturii dumnezeisti. Aceste promisiuni par foarte cutezatoare, dar acelasi sentiment este repetat de Pavel de multe ori atunci cand spune ca pe masura ce crestem si ne maturizam si ne imbracam cu “omul cel nou”, devenim asemanator Tatalui (Efeseni 4:24, Coloseni 3:10). In Romani 8:29, apostolul Pavel scrie: “Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati.”

Eu nu cred ca putem aprecia din plin bucuria naturii dumnezeiesti atata vreme cat suntem in aceasta lume fizica; totusi, prin imparatie, Dumnezeu ne ofera un crampei din gloria ce ne este promisa.

Si daca avem aceasta intelegere, daca stim cui ii apartinem si din ce facem parte, de ce am vrea sa pierdem aceasta lupta?

Si eu am fost rob pacatului. Am trait si am experimentat aceasta viata, este goala si fara nici un rost. Sfarsitul ei este moartea. Inca ma lupt cu natura mea pacatoasa, dar nu pot sa o las sa castige, pentru ca cui ma supun, aceluia ii sunt rob. Imi sunt rob mie insumi sau al lui Dumnezeu? Sunt doar doua alegeri, fara nici o alta alternativa. Cine credeti ca a apreciat raiul mai mult, Lazar sau omul bogat? Omul bogat este  cel care este disperat sa trimita vorba fratilor lui. Deodata invins, si mult prea tarziu, el intelege ce inseamna sa fi victorios. 

Victoria spirituala a fost deja castigata-Isus a avut grija de asta. Noi trebuie doar sa avem grija sa nu ne parasim locul de pe campul de lupta. 

Aceasta lume este un loc dur. Chiar daca suntem crestini, asta nu inseamna ca suntem scutiti de greutatile acestei lumi. Noi pierdem pe cei dragi noua, putem avea greutati financiare, pierdem locuri de munca, sunt crestini care traiesc sub despotism si in tari distruse de razboi. Sunt cei din trupul lui Hristos care nu au nici macar “necesitatile” acestei vieti, ca apa curate si un acoperis deasupra capului. Crestini in diferite colturi ale acestei lumi traiesc in tot felul de conditii, unii sunt bogati, pe cand altii traiesc in saracie, unii sunt sanatosi, pe cand altii traiesc cu boli paralizante, unii nu au cunoscut pierderi devastatoare, pe cand pentru altii catastrofa este parte din traierea zilnica.

Si totusi, in orice circumstanta ne-am gasi, daca suntem ucenici ai lui Hristos si membri ai trupului Sau, soldati in armata Sa, noi deja am castigat victoria. Promisiunea ca Hristos deja a cucerit aceasta lume si suferinta ei, este o promisiune de care trebuie sa tinem foarte strans.

Cu cat imbatranesc mai mult, cu atat aceasta lume pare mai obositoare. Am obosit sa ma lupt si astept cu nerabdare sa sune trambita. Si trambita va suna. Daca va fi inainte sau dupa ce imi voi termina lupta pe acest pamant, nu stiu. Lupta mea se va sfarsi intr-un fel sau altul, si ma rog ca voi rezista pana la sfarsit si nu voi cadea prada influentei satanei in viata mea. 

Multumita victoriei supreme a lui Hristos asupra pacatului si mortii, sfarsitul acestei lupte nu este deloc neasteptat. Daca candela mea este pregatita si plina, eu voi fi gata, si victoria lui Hristos va fi si a mea.