Umplerea unei inimi curate
Una dintre pildele mele favorite se gaseste in Matei 12:43-45. Aceasta pilda povesteste despre un duh necurat care paraseste trupul unui om si este in cautarea unui alt loc unde sa locuiasca. Totusi, negasind un alt loc la fel de comfortabil ca cel pe care tocmai l-a parasit, duhul se hotaraste sa se intoarca la omul in care traia anterior, ca sa vada care este situatia acum. Cand se intoarce la om, el gaseste “…casa goala, maturata si impodobita”. De fapt, este atat de curata incat este loc pentru mai multe duhuri, asa ca el invita alte sapte duhuri mai rele. Isus spune ca starea din urma a omului aceluia ajunge mai rea decat cea dintai.
In aceasta pilda, Isus se adreseaza natiunii Israel si in mod specific, fariseilor. Contextul acestei pilde este venirea lui Ioan Botezatorul, urmata de venirea lui Isus. Prin predicarea lor, casa lui Israel a fost curatata, intr-o anumita proportie, iar schimbarea care a avut loc era simtita de oamenii din Iudea. In Matei 3:1-12, Ioan Botezatorul predica casei lui Israel “sa se pocaiasca, caci Imparatia cerurilor este aproape.” “Locuitorii din Ierusalim, din toata Iudea si din toate imprejurarile Iordanului au inceput sa iasa la el”, dupa cum aflam din versetul 5. Ca rezultat al predicarii lui Ioan Botezatorul, oamenii au inceput sa se pocaiasca. Israel incepe sa isi curete casa.
Totusi, aceasta schimbare nu era reala pentru unii. Cand Ioan ii vede pe farisei si saduchei venind sa se boteze, ei ii numeste “pui de naparci”, o fraza folosita si de Isus mai tarziu, in Matei 12:34. Ioan ii avertizeaza ca daca nu aduc roada buna…”roada vrednica de pocainta”, ei nu vor scapa de mania care va urma.
Dar fariseii si saducheii nu erau interesati in curatenia casei lor. De fapt, chiar in dimineata cand Isus predica aceasta pilda, El tocmai dezbatea dreptul de a vindeca un indracit mut si orb. Fariseii, neputand explica o minune care nu putea fi tagaduita, acuza pe Isus ca lucreaza cu ajutorul Satanei.
Cu siguranta, vazand conflictul cu fariseii imediat inaintea acestei pilde, singura explicatie este ca reformarea spirituala a lui Israel este doar o fatada. “Legile” lor ar putea fi tinute, dar in inima lor nu exista mila, compasiune sau credinta. Ca rezultat al refuzului lor de a-L primi pe Mesia, impietrirea inimii lor este mai rea decat era anterior. In plus de asta, in Biblie ni se spune ca acesti barbati complotau la uciderea lui Isus.
Succesiunea evenimentelor si pilda pe care Isus o foloseste, clarifica faptul ca nu ne este de nici un folos sa Il rugam pe Dumnezeu sa ne curateasca inimile de lucruri rele, daca nu avem de gand sa o umplem cu lucuri bune. Noi intelegem ca trebuie sa fim curatiti, dar parte din acea curatire este umplerea inimii noastre cu lucruri care sa ne ajute sa “aducem roada vrednica de pocainta noastra.”
Noi stim ca nu ne putem curati inimile noastre prin puterea noastra proprie; numai Dumnezeu poate crea o inima curata. Si totusi, trebuie sa luam parte in acest proces, si din experienta mea personala, este un proces zilnic. Un proces prin care sunt dezamagita de mine insumi, imi este rusine si regret cuvintele si faptele comise. Unele zile as vrea sa le iau sa le iau de la capat si sa le traiesc diferit. As vrea sa pot incepe de la zero.
In versetul din Psalmul 51, pe care il folosim aceasta luna ca inspiratie pentru articolele noastre, David exprima aceeasi dorinta ca si mine. Psalmul 51 a fost scris dupa intalnirea devastatoare a lui David cu profetul Natan, atunci cand David se incrimineaza pe sine insusi, inainte de a afla ca el este omul pus in fata judecatorului. Eu sunt recunoscatoare ca greselile celor credinciosi nu sunt trecute cu vederea. David, un om dupa inima lui Dumnezeu, dupa o relatie scandaloasa cu Batseba si intentia de a ascunde pacatul prin complotarea unei crime, este atat de zdrobit incat vine la Dumnezeu sa ceara o inima curata…sa ii permita sa aiba un nou inceput.
De cate ori nu v-ati dorit sa puteti sa incepeti de la zero? Nu va doriti voi sa puteti sa va curatati mizeria unei decizii trecute si sa uitati ca a avut vreodata loc? Asta nu este posibil, bineinteles. Intotdeauna sunt consecinte pe care trebuie sa le suferim; David si-a infruntat consecintele lui, asa cum le infrunt si eu pe ale mele. Mi se pare mie ca a suferi consecintele deciziilor noastre gresite este parte a procesului de curatie. Daca acceptam curatirea ca fiind dragostea lui Dumnezeu, ca dorinta Lui de a ne arata o cale mai buna, numai atunci putem experimenta puterea transformatoare a suferintei.
In curatirea noastra, Dumnezeu nu elimina consecintele deciziilor noastre, pentru ca ele sunt parte a procesului de curatire. In versetul 8 al Psalmului 51, David se roaga ca Dumnezeu sa ii inlature pacatele si sa ii faca inima atat de bucuroasa incat “oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura”. Oasele trebuie sa fie zdrobite. Suferinta trebuie sa fie indurata. Consecintele trebuie sa fie acceptate.
Ideea ca curatenia sufleteasca este esentiala in dorinta noastra de a fi aproape de Dumnezeu, este gasita pe parcursul intregii Scripturi. In Exodul 19, natiunea Israel era aproape de a intra in legamant cu Dumnezeu. Ei au acceptat termenii legamantului si pentru ca ei sa cunoasca ca legea venea de la Dumnezeu, nu Moise, Domnul va cobori pe Muntele Sinai. In versetul 10, Dumnezeu ii spune lui Moise: “Du-te la popor, sfinteste-I azi si maine, si pune-I sa-si spele hainele.” Procesul de sfintire era alcatuit din doua parti, atat in interior cat si in exterior. Cu toate aceastea, chiar daca erau sfintiti, poporul Israel nu putea nici macar sa atinga poalele Muntelui Sinai atunci cand Dumnezeu a coborat din ceruri.
Noi intelegem ce inseamna a fi murdar si stricat. Isus ii numeste pe farisei morminte varuite, curate pe exterior dar pline de oasele mortilor si orice fel de necuratenie in interior. Pentru ca dorinta lor nu era de a-L onora pe Dumnezeu, dar de a-si etala mandria de a cunoaste legea, legea pe care fariseii au schimbat-o atat de mult incat nu mai avea nici o putere transformatoare. Ei i-au modificat orice invatatura care ar fi putut sa curateasca inima cuiva.
Si noi putem face acelasi lucru. Putem fi atat de concentrati in a tine o lista cu lucruri care trebuiesc facute si lucruri care trebuiesc evitate, incat sa uitam ce este in inima noastra. Ma ingrijorez ca la fel ii invatam si pe copiii nostri. Cand baiatul meu era adolescent, nu vroiam sa fie in compania altor tineri care beau si, mai ales, nu vroiam sa se comporte imoral cu fetele. Acestea erau lucruri pe care le verificam in permanenta, cu siguranta. Mai mult decat atat, nu vroiam ca el sa fie arogant, lipsit de mila sau avar si infumurat.
Luam noi seama la aceaste atitudini in inimile copiilor nostri? Sau suntem atat de prinsi in “comportament” – acea lista de care am vorbit anterior – incat sa uitam poruncile importante ale noii legi a lui Isus? Putem noi sa ii invatam pe copiii nostri sa doreasca inimi curate fara a ii invata care este insemnatatea acestui fapt? Nu este cu putinta! Mai mult, nici nu trebuie sa lasam inima copiilor nostri goala pentru ca lumea abia asteapta sa o umple!
Noi trebuie sa ii invatam, si asta inseamna sa le permitem sa simta durerea care vine cu consecintele unor decizii gresite. Noi nu trebuie sa intervenim si sa ii salvam sau aparam atunci cand trebuie sa se confrunte cu repercursiunile deciziilor lor. Durerea in viata unui crestin are un scop, si aceasta perspectiva trebuie sa o transmitem copiilor nostri. Ei trebuie sa o invete de la noi, dupa cum si noi am invatat-o de la Tatal nostru ceresc. El nu ne protejeaza de aceasta lume, ci ne da puterea de a trai in aceasta lume fara a fi parte din ea. El ne ofera o cale de a ne intoarce la El cand gresim, si ne ofera posibilitatea de a invata din durere.
In Iacov 1:2-4, Iacov le spune crestinilor care sunt persecutati: “Fratii mei sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Dar rabdarea trebuie sa isi faca desavarsit lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic.”
Cu siguranta ca el nu vorbeste despre incercari provocate de necuratenia noastra; dar totusi cred ca invatatura se aplica chiar si acestor incercari. Este ceea ce David invata atunci cand spune: “Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.” Ajuta-ma sa ma bucur in timp de incercare, fie ca sunt in afara mea si imposibil de controlat, fie ca sunt ca rezultat al unei situatii pe care eu am provocat-o, ajuta-ma sa ma bucur! Pune-mi la incercare credinta si creaza in mine rabdare si indurare pentru a fi desavarsit. Zideste in mine o inima curata. Tu zideste, Dumnezeule, iar eu voi indura incercarea si ii voi permite sa ma transforme…aceasta este o rugaciune plina de curaj!
Este alegerea noastra de a gasi ceva pozitiv in situatia in care ne aflam. Intreaga lume sufera, dar noi putem sa invatam din aceasta suferinta. Totusi, daca devenim inversunati si nu vedem invatatura in aceasta criza, care de multe ori este datorata faptelor noastre, sau daca incercam sa evitam dezastrul inevitabil pe care uneori noi il cream, atunci nu gasim placere in zdrobirea oaselor care este necesara pentru a ne intoarce la Dumnezeu.
Este si situatia cand suferim fara vina, viata ne aduce suferinta tuturor, dar pastram in minte ideea ca Dumnezeu lucreaza toate lucrurile pentru binele nostru, ne ajuta sa trecem prin orice furtuna. Si ar trebuie sa ne faca sa dorim, mai mult decat orice, sa ne curatam pe noi insine, sa Ii permitem lui Dumnezeu sa ne curateasca, in ciuda durerii, rusinii si umilintei, si apoi, ar trebui sa ne umplem vietile cu lucruri bune.
Daca nu ne umplem sufletele cu bunatatea si dreptatea lui Dumnezeu, atunci lumea va veni inapoi, cu mai multi prieteni, si gasindu-ne goi pe dinauntru, va umple acel spatiu, si noi vom fi intr-o stare mai de deplans decat eram inainte.
