Un studiu din Psalmul 51 despre iertare

De Amanda Olson

“A gresi este uman, a ierta este divin.” Acest citat, atribuit lui Alexander Pope in 1711, este atat de des folosit incat nu cred ca ne-am oprit vreodata ca sa intelegem cu adevarat puterea lui. Iertarea este una din modalitatile in care ne ridicam deasupra dorintei umane pentru dreptate si egalitate. Iertarea incalca legea insamantarii si culegerii, cauzei si efectelui si a legii de aur. In intelesul cel mai profund, conceptul de iertare este in directa opozitie cu crestinismul; daca avem incredere si ne supunem lui Dumnezeu, atunci nu avem nevoie de iertare. Dar dupa cum fiecare dintre noi a experimentat, alegerile noastre egotistice si neintelepte ne readuc in starea de decadere. Intelegand conceptul de iertare si oferind aceasi mila altora, este rezultatul puterii transformative a evangheliei in noi. Iertarea initiaza o reactie in lant in vietile noastre. Punctul initial al acestei reactii este sfintenia si natura lui Dumnezeu care se extinde in inimile si sufletele noastre si intr-un final influenteaza vietile celor cu care venim in contact. 

Iertarea incepe cu Dumnezeu. Cand imparatul David deplange pacatul lui, el incepe prin a enumera conditiile pentru iertare: “Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!” (Psalmul 51:1). Caracteristicile lui Dumnezeu Tatal sunt dragostea statornica si mila nelimitata. David intelege ca iertarea pe care o cere nu este rasplata pentru faptele lui bune sau a relatiei stranse si pentru ca era plin de cainta. Iertarea este datorata faptului ca Dumnezeu este dragoste. 

In acest moment din istoria Bibliei, dragostea nestramutata a lui Dumnezeu era demonstrata prin statornicia lumii create. Maiestria reflectata in luna si in stele, in anotimpuri, in cultivarea semintei si adunarea rodului, in ciclul de viata al plantelor si animalelor, toate dovedesc natura statornica a divinitatii. Considerati mila lui Dumnezeu atunci cand rasa umana a fost protejata si renascuta prin salvarea familiei lui Noe. In zilele lui David, dragostea statornica a lui Dumnezeu a fost dovedita prin promisiunea data lui Avraam cu sute de ani inainte, prin incercarile exodului, a pribegiei prin pustietate, prin cucerirea pamantului fagaduit, prin conducerea judecatorilor. Pamantul fagaduit de Dumnezeu a fost oferit unui popor care s-a dovedit a fi necredincios si nestatornic, si El totusi l-a revendicat sa fie al Lui, l-a protejat si i-a implinit toate nevoile. David intelege in profunzime ca iertarea de care are nevoie cu disperare depinde de caracterul divin al lui Dumnezeu.

Apoi David ii cere lui Dumnezeu: “Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea, si curateste-ma de pacatul meu!” (Psalmii 51:2). Natura divina a lui Dumnezeu este afisata prin capacitatea lui Dumnezeu de a trece cu vederea conceptul de dreptate. Natura noastra umana are nevoie de un sistem in care totul este echitabil. Un sistem in care cei ce fac rau sunt pedepsiti, iar cei ce fac binele sunt rasplatiti. Eficienta unui conducator este demonstrata prin puterea lui de a mentine dreptatea si distribuirea egala a resurselor supusilor lui. Prin procesul de iertare, Dumnezeu pune deoparte nevoia umana de retributie si prin sfintenia Lui daruieste mila. Impotriva a ceea ce am crede, acest act nu ii reduce puterea Lui, ci ii determina pe cei ce Ii sunt supusi sa il adore si sa I se inchine in reverenta sfanta. David se pleaca in fata lui Dumnezeu pentru a cere mila din partea Dumnezeului Atotputernic care da “mila si indurare necurmata”.

A doua reactie, in acest lant de iertare care porneste de le Dumnezeu Tatal, este manifestata direct in inima lui David. In versetele 3-5, David marturiseste ca intelege ca a pacatuit. Marturisirea pacatului este direct legata de iertare, in acest pasaj. David vorbeste despre pacatul sau, la fel cum Dumnezeu a vorbit despre acest pacat - ca nu poate exista in prezenta sfinteniei lui Dumnezeu. David spune ca Dumnezeu este drept si caile Lui sunt fara vina intotdeauna. In mod repetat, vedem acest lucru in vietile noastre – este atat de greu pentru multi dintre noi sa recunoastem cand gresim. Pentru a reinstaura relatia dintre om si Dumnezeu este necesar ca David sa inteleaga ca el a gresit si ca Dumnezeu are dreptate. Daca neglijam acest pas de meditatie si marturisire, iertarea nu va fi simtita cu adevarat. 

David intelege ca dorinta lui Dumnezeu este ca “adevarul sa fie in adancul inimii”, un pas indispensabil in procesul de iertare. Dupa cum am observat in comportamentul copiilor, putem sa graim “imi pare rau” si “te iert”, dar fara cercetarea adanca a sufletului care mediteaza la greselile proprii, nu putem sa fim suficient de umili pentru ca iertarea sa isi aiba efectul pozitiv. 

A treia reactie in acest lant este ca iertarea atinge in afara noastra, si ne permite sa iertam pe cei care ne-au gresit sau au incalcat legea lui Dumnezeu. David descrie natura lui Dumnezeu in versetele 13-15: “Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca…limba mea va lauda indurarea Ta…gura mea va vesti lauda Ta.” Revarsarea dragostei dintr-o inima care este iertata ar trebui sa ne transforme intr-un popor care invata, care lauda, care declara harul lui Dumnezeu tuturor. Crestinii ar trebui sa fie caracterizati de acest tip de bucurie!

Cand ma gandesc la toate ocaziile cand m-am chinuit sa ii iert pe altii, de obicei erau datorate faptului ca ma gandeam numai la relele facute impotriva mea, mai degraba decat la relele infaptuite impotriva sfinteniei lui Dumnezeu. De multe ori ma intorc la Pilda fiului risipitor din Luca 15. Fiul risipitor, care a pacatuit impotriva tatalui, si-a parasit familia, se pocaieste de pacatul lui, marturiseste greseala si se intoarce la tatal milostiv. In timpul sarbatoririi, atentia se concentreaza asupra fratelui mai mare care refuza sa intre in casa. Intr-un sens, el refuza sa “declare bunatatea lui Dumnezeu” pentru ca el personal, nu a simtit bucuria iertarii. Nici macar nu realizeaza ca el are nevoie de iertare, desi el este acela care sta in afara casei tatalui sau pe cand fiul risipitor este inauntru. Frumusetea acestei pilde si multele sale invataturi, este o oglinda puternica pentru fiecare dintre noi in diferite momente ale vietii noastre. 

Psalmul 51 ofera o simpla explicatie despre cum iertarea transforma pe aceia care sunt intr-o relatie cu Dumnezeu.  Pe cand era pe cruce, Isus a demonstrat aceleasi aspecte ale iertarii. Afirmatia lui gasita in Luca 23:34, “Tata, iarta-I ca nu stiu ce fac”, ne aminteste ca natura lui Dumnezeu este un model de comportament. Cand Isus striga pe cruce “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu de ce m-ai parasit?”, este in agonie pentru ca El intelege cum pacatul L-a separat de Tatal lui cel Sfant. Si, in final, cand Isus rosteste ultimele Sale cuvinte, “S-a sfarsit”, cei din jurul Sau au inteles slava lui Dumnezeu: “Cu siguranta acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”. Prin procesul de iertare, natura lui Dumnezeu este demonstrata, inimile noastre sunt spalate, si noi putem declara rezultatul altora intr-un mod atat de puternic care sa slaveasca pe Dumnezeu pe acest pamant. Cu adevarat greseala noastra umana ne poate conduce sa devenim mai mult ca Mantuitorul nostru divin atunci cand imbratisam puterea iertarii in vietile noastre.