Pocainta

De Bonny Cable

“Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!” (Psalmii 51:1)

O idee neimpartasita de multi: cateodata imi vine greu sa admir maretia Imparatului David. Stiu ca povestea in care il infrange pe Goliat este remarcabila, la fel ca si ridicarea lui pe tron incet dar sigur, in ciuda luptei continue cu Saul. Poate ca ceea ce ma deranjeaza este caracterul lui imperfect care se regaseste in paginile scripturii; cu toate astea, el inca este laudat ca unul al carui inima ar trebui sa o imitam. Poate ca sunt mai asemanatoare lui David, decat imi place sa recunoasc. Ceea ce David face ne dovedeste ca el este un barbat imperfect, temator de Dumnezeu, plin de emotii care il pot conduce pe cai drepte sau gresite. Ceea ce Dumnezeu ne arata prin David conteaza chiar si mai mult. Prin incercarile si greselile din viata lui David, ni se permite sa intelegem mai profund cine este Dumnezeu, cum reactioneaza El catre cei care Ii urmeaza dorinta Lui, si cum raspunde atunci cand nu ne supunem Lui. 

Pocainta. Psalmul 51 este scris de David dupa ce este confruntat de Natan si este un psalm de pocainta. El implora pe Dumnezeu: “Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!”

Cand a introdus Dumnezeu ideea de cainta? Cainta sau pocainta nu isi face aparitia in scripturile vechii pana cand israelitii nu sunt in desert, iar Dumnezeu incepe sa stabileasca regulile pentru ca aceasta relatie sa functioneze. El stabileste un proces prin care sunt aduse jertfele pentru pacate. Asta demonstreaza ca El intentioneaza ca poporul Sau sa isi recunoasca pacatele si sa participe in procesul prin care sunt indreptatiti (Leviticul 4). Apoi, in 1 Samuel 15, vedem incercarea lui Saul de a se ispasi, incercare pe care Dumnezeu o respinge, urmata de ispasirea lui David, care este acceptata de Dumnezeu. Modul in care David s-a cait de pacatele lui, ne serveste drept model al relatiei dintre Dumnezeu si poporul Lui, atunci cand ei cauta ispasirea. 

De ce pocainta este necesara acestei relatii? Pocainta urmeaza acceptarea faptului ca ceea ce am facut este impotriva legii lui Dumnezeu. Exprima dorinta de a merge in paralel cu Legea lui Dumnezeu pe masura ce inaintam in viata. Atunci cand o inima este dornica sa se pocaiasca, dovedeste acceptarea legamantului cu Dumnezeu si cu poporul Lui, si umilinta de a recunoaste ca legamantul a fost incalcat. Dumnezeu se asteapta ca atata vreme cat sunt pe acest pamant, copiii Lui sa traiasca si sa iubeasca la un standard inalt. Si El a facut cunoscut aceste standarde in cuvantul Sau. El stie ca noi nu vom putea vreodata sa implinim perfect intreaga Lui lege, dar vrea ca inimile noastre sa fie dornice de a implini aceste standarde si sa isi dea toata silinta de a merge in lumina. 

O inima caita care marturiseste raul facut, este o inima asemanatoare cu cea a lui David-care realizeaza ca chiar daca marturiseste sau nu, Dumnezeu cunoaste greseala. Totusi, Dumnezeu nu vrea ca aceasta inima sa marturiseasca numai de frica pedepsei. El vrea sa stie ca poate veni la El cu un cuget zdrobit, iar El va fi acolo gata sa stearga orice faradelege. 

Uneori, cand baietii mei vin de la joaca de afara, picioarele lor sunt pline de mizerie. Ii indemn sa se grabeasca sa se spele si ii intreb: “Nu va derajeaza ca sunteti murdari? Nu vreti sa va curatati de pamant ca sa va simtiti curati din nou?”. Acelasi lucru este valabil si pentru pacat. Uneori devine ca un strat de mizerie asupra noastra cu care ne obisnuim, si care nu ne mai derajeaza pentru ca devine parte componenta a vietii noastre de zi cu zi. Noi purtam aceasta mizerie pe pielea noastra ca si cum este parte din trupul nostru. Mai tarziu, in Psalmul 51, David Il implora pe Dumnezeu: “zideste in Mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic…da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale.” Relatia lui David cu Dumnezeu este evidenta in acest Psalm si devine un exemplu pentru noi de cum Dumnezeu poate aduce restabilirea acestei relatii prin pocainta. Dumnezeu ne poate spala si curata. Dumnezeu poate si doreste sa ne redea bucuria mantuirii.

Uneori, intristarea este dupa voia lui Dumnezeu atunci cand regretam pacatele care ne-au ademenit. David descrie acest fapt in Psalmul 32 atunci cand oasele i se topeau de gemete necurmate, iar mana lui Dumnezeu apasa greu asupra lui. Greutatea mainii lui Dumnezeu este prezenta pana cand gasesti in inima ta dorinta de a cere iertare de la Dumnezeu. Dumnezeu l-a incojurat pe David cu cantari de izbavire (Psalmii 32:7). Acesta este acelasi Dumnezeu la care ne cerem iertare chiar si astazi. El va face acelasi lucru pentru noi astazi, dupa cum a facut pentru David. De aceea a dorit ca David sa impartaseasca experienta lui cu noi!

Ce ne invata pocainta despre Dumnezeu? Daca nu simtim ca avem o cale de a fi eliberati de greutatea pacatului, acesta ne va coplesi. Dumnezeu a creat aceasta relatie cu noi, cunoscandu-ne pe deplin. Dumnezeu a asigurat o cale de a ne usura de greutatea pacatului. Dupa cum David impartaseste cu noi, dragostea lui Dumnezeu este statornica si indurarile Lui sunt nemarginite. Aceeasi invatatura o gasim si in Plangerile lui Ieremia 3:22-23-“Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!” Asta este Dumnezeul nostru. Statornic. El nu se schimba. Noi putem sa ne bazam pe dragostea si mila Lui, ca ne vor fi accesibile atunci cand vom avea nevoie de ele. Cat de maret este Dumnezeul nostru! Cat alinare ne aduce acest gand! Ca si David, atunci cand voi cadea, Dumnezeu ma va iubi, ma va curati, si imi va sterge faradelegile prin mila Lui nesfarsita. Bucuria mea poate fi reinnoita pentru ca Dumnezeu poate implini acest fapt. El nu doreste ca nici unul dintre noi sa traiasca in adancimile intunecate ale pacatului nostru. El doreste pocainta noastra pentru a ne putea dovedi cat de mult ne iubeste. El cu adevarat este tatal fiului risipitor din Luca 15.

Ce putem spune despre cei care au nevoie de pocainta sau care s-au pocait? Poate fi o experienta dureroasa sa privim cum cineva cade prada capcanelor inamicului. Este greu sa vezi consecintele unei decizii pacatoase care poate lasa in urma numai distrugere in inima si viata.  Cateodata nu stim cum sa raspundem la o asemenea situatie. Natural va fi o lupta continua intre noi si pacat; este consecinta naturii noastre spirituale fortata sa traiasca intr-o dimensiune fizica. Din fericire, ni s-a dat ajutor si in acest caz. Galateni 6:1 ne invata “…daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu.” Uneori, Dumnezeu trimite un “Natan” ca sa ne atraga atentia asupra raului infaptuit. Cateodata noi putem sa fim “Natan” pentru altii care gresesc, dar scrisoarea catre Galateni sa spune ii indreptam cu un duh de blandete. Daca nu suntem chemati sa intervenim, atunci sa luam seama la a doua parte a acelui verset si sa nu fim ispititi si noi. Anul asta, m-am rugat in special lui Dumnezeu sa imi arate barnele din ochiii mei, precum este invatatura in Matei 7:3-5. Sunt constienta de unele dintre aceste barne, dar cerand ca Dumnezeu sa mi le descopere pe toate, sper ca voi petrece mai putin timp ingrijorandu-ma de probleme altora, neglijand diavolul care poate sa strecoare pacate in viata mea. Noi nu vrem sa ne caim de pacate numai atunci cand sunt prinsi in act. Daca anticipam pacatele noastre, noi putem fi curatati si inoiti la fel ca David. 

Uneori tragedia desfasurata in povestea lui David-Batseba-Urie (2 Samuel 11-12) pare ca nu are nici o legatura cu noi. Cu siguranta ca noi nu vom trai o situatie cu consecinte atat de grave. Asta poate fi adevarat. Dar totusi, ce invatam din acest Psalm este mai mult decat povestea lui David, descoperim caracterul lui Dumnezeu. Chiar daca pare ca David este personajul principal in aceasta tragedie, aduceti-va aminte ca povestea lui este una din multele povesti care se gasesc in biografia lui Dumnezeu unde personajul principal este un Dumnezeu a carui dragoste nestramutata si mila din abudenta poate crea in David, in mine, in tine o inima curata. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru acest dar pretios.