De ce este greu sa ascultam
Daca v-ati petrecut vreodata o zi intreaga cu copii de oricare varsta, banuiala mea este ca a trebuit sa ii incurajati de multe ori sa asculte. De curand, am avut grija de nepoata mea de 2 ani care este foarte independenta si fraza ei favorita este “Eu fac”. Pentru ca meseria mea este de profesor, am conversatii cu liceenii in fiecare zi. Nu as exagera deloc daca as spune ca in fiecare zi a ultimilor 31 de ani, cineva m-a intrebat o intrebare la care doar ce am raspuns…dar el sau ea nu ascultau.
Sunt multe motive pentru care nu ascultam. Cauza nu este intotdeauna incapatanarea de a asculta. Ascultarea este o abilitate care are la centrul ei lipsa de egoism. Cand ne oprim ca sa ascultam pe cineva…chiar cu interes, noi lasam la o parte preocuparile noastre, pentru a putea nu numai auzi dar a intelege ceea ce spune acea persoana.
Nu pot sa nu ma gandesc la pilda semanatorului cand ma gandesc la modul in care ascultam. In pilda, Isus vorbeste despre patru feluri diferite de ascultatori ai cuvantului. Cu siguranta, in randurile spectatorilor in acea zi, toate tipurile de ascultatori erau prezente. Auzind…cu siguranta. Ascultand…poate.
Primii ascultatori sunt aceia care refuza sa auda ceea ce nu le place. De fapt, cand li se ofera samanta cea buna care este Cuvantul lui Dumnezeu, ei nu sunt interesati. Unii reactioneaza cu violenta impotriva adevarului si cauta sa il compromita, dar acestia par a fi in minoritate…atunci ca si acum. In sfera mea de influenta sunt foarte putine persoane care se opun cu violenta impotriva cuvantului lui Dumnezeu. Majoritatea doar il considera nerelevant. Nu exista absolut nici un respect. Multi sunt prea lenesi ca sa gandeasca la adevar o perioada prea indelungata. Cu siguranta ca nu se face nici un effort pentru a pune in practica aceste adevaruri.
De cate ori ati incercat sa vorbiti cu cineva despre Dumnezeu numai ca sa primiti raspunsul, “Pai, nu prea stiu daca sa cred sau nu acest adevar.” Apropo, acesta este sfarsitul conversatiei. Asta este cod pentru “Nu vreau sa aud nimic despre Dumnezeu sau despre adevar sau orice altceva complicat care ar cere o schimbare a felului in care imi traiesc viata”. Ei nu asculta ca sa auda adevarul. De fapt, ei nu asculta deloc ca nu cumva sa auda adevarul!
Problema cu ascultarea adevarului lui Dumnezeu este ca necesita un raspuns. Atunci cand il auzim si recunoastem ca este adevarul, trebuie sa luam o decizie. Cuvantul lui Dumnezeu este ca o sabie cu doua taisuri care separa incheieturile si maduva (Evrei 4:12). Nu este nici un loc de ascundere. Si astfel, pur si simplu refuzam sa ascultam. In aroganta noastra, noi ne impietrim inimile si ne intoarcem spatele. Fariseii au aceasta problema. Aceia care erau in audienta in acea zi, cu siguranta ca nu vroiau acest adevar pentru ca aveau iluzia ca deja stiau totul. Ei ascultau cu un scop in minte, cautand o posibila greseala. Ei nu ascultau cu intentia de a afla adevarul.
Trebuie sa avem grija sa nu devenim tipul de oameni care are iluzia ca stie tot si nu mai are nimic de invatat. Trebuie sa avem grija sa nu credem ca posedam adevarul deplin. Mai mult ca sigur ca asta nu este cazul, asa ca trebuie sa continuam sa studiem, sa crestem si sa folosim samanta cea buna ca standard al adevarului. Trebuie sa continuam sa ascultam.
Al doilea si al treilea tip de ascultatori ai cuvantului despre care Isus vorbeste, amandoi au probleme cu ascultarea. Ascultatorul care initial primeste adevarul cu bucurie este un credincios care raspunde la adevar cu entuziasm si incantare. Acesta este un ascultator a carui inima este strapunsa; este un raspuns sincer. Problema este ca pe parcursul timpului, acel raspuns initial emotionant nu a fost inlocuit cu nici unul mai puternic. Credinta va fi pusa la incercare, si acest ascultator niciodata nu munceste din greu pentru a stabili radacini puternice. Sunt multi in lume care doresc o stare constanta de euforie ca sa ii animeze. Si chiar daca exista un anumit element emotionant al credintei noastre, viata noastra in Hristos nu este o stare de euforie in care plutim deasupra greutatilor vietii. Asta este problema. Acest ascultator se usuca in caldura zilei deoarece cuvantul nu a continuat sa creasca mai adanc decat la suprafata. Este doar un raspuns emotional, si apoi ascultarea se opreste.
Autorul cartii Evrei adreseaza aceasta problema atunci cand le spune cititorilor epistolei ca ei s-au facut “greoi la pricepere”. El a discutat pozitia lui Hristos de Mare Preot, si le spune ca el inca mai are multe lucruri sa le spuna, dar nu poate pentru ca, desi ei ar fi trebuit sa fie de mult invatatori si capabili sa inteleaga, ei nu sunt capabili sa asculte lucruri complicate (Evrei 5:11).
Problema cu ascultarea este ca noi vom auzi lucruri care ne vor pune la incercare…lucruri care sunt complicate…lucruri care ar putea fi dificil de invatat si pastrat in vietile noastre. Autorul cartii continua sa spuna Crestinilor iudeii ca desi de mult ar fi trebuit sa fie invatatori, ei inca mai au nevoie de lapte. Ei s-au oprit din ascultat si nu mai sunt capabili sa deosebeasca intre ceea ce este adevarat si ceea ce este fals (14).
A treia problema a ascultatorului este neatentia. Acesta este pamantul plin de maracini. Aici pare sa existe un sistem de radacini. Si totusi, iarasi, aceasta persoana care a ascultat initial, niciodata nu a inlaturat lucruri care ar face ascultarea dificila. Ingrijorarile noastre, dusmania noastra, obsesia cu aceasta lume…sunt inca in acest camp. Nu exista spatiu pentru ca cuvantul sa prinda radacina.
Noi trebuie sa ne pregatim sa ascultam. Din nou, acest tip de ascultatori nu pot lasa in urma lucrurile acestei lumi, si intr-un final, planta care a prins radacini este sufocata.
Noi trebuie sa ne pregatim sa ascultam, chiar daca nu este usor de facut. Acest tip de ascultatori nu pot parasi lucrurile acestei lumi, si intr-un final, planta care a avut radacini este sufocata. Isus a vorbit despre cat de periculos este sa fi preocupat cu lucurile acestei lumi. El ne spune ca nu putem sluji la doi stapani (Matei 6:24).
Problema cu ascultarea este ca nu poti asculta la doua conversatii in acelasi timp…nu cu adevarat. Cand eu merg la un restaurant sa mananc cu un grup mare de oameni, locul care imi place cel mai putin este in mijlocul mesei. Nu imi place deloc sa fiu intr-un loc unde sa aud mai multe conversatii: este o chinuiala pentru mine! Parasesc acel loc simtindu-ma ca si cum nu am vorbit cu nimeni pentru ca imi vine atat de greu sa ma concentrez la o singura conversatie. Eu nu pot asculta cu toate acele voci imprejurul meu.
Din punct de vedere spiritual, si noi suntem in aceasi situatie dificila. Noi nu putem declara ca ascultam de Dumnezeu si, in acelasi timp, sa ne contopim vocea Sa in timp ce ascultam la lume. Daca aud vocea Pastorului meu, atunci nu aud toate celelalte voci care necesita atentia mea (Ioan 10:27-28).
De cine ascult? Ascult de cineva. Aud ceva. Gandurile din mintea mea si continutul conversatiei mele este un indicator excelent a directiei in care urechile mele sunt tintuite, dar trebuie sa ma opresc suficient de mult pentru a evalua ce exista in mintea mea si ce iese din gura mea-pentru ca asta reflect ace este in inima mea (Matei 12:34-40).
In final, Isus vorbeste despre tipul de ascultator care asculta cu adevarat. Asculta fara o agenda, asculta cu o inima care doreste adevarul, asculta cu o minte care se chinuie sa inteleaga. Aceasta nu este o persoana care doar asculta cu intentia de a gasi o ocazie pentru a strecura o opinie, un sfat sau o experienta personala. Aceasta este o persoana care doreste adevarul, care stie ca poruncile lui Dumnezeu au valoare si care doreste sa fie in prezenta Lui. Samanta plantata in acest pamant va prinde radacini si va creste puternica si va aduce rod. Aceasta samanta este aceea despre care Iacov vorbeste in Iacov 1:19-22.
Iacov ne asigura ca daca suntem “grabnici la ascultare, inceti la vorbire, si zabavnici la manie” si daca ne putem separa de lume, de a nu fi preocupati ca ascultatorul pamantului plin de spini, de a nu fi navalnic si condus de emotii ca ascultatorul locului stancos, apoi ca pamantul bun, putem primi smerenia cuvantului. El va fi implantat in noi, si el singur va fi capabil sa ne conduca la mantuire.
Intr-un final, Iacov descopera problema cea mai mare cu ascultarea. Daca auzim adevarul si il ascultam, trebuie sa ne dedicam sa facem ceea ce am auzit: “Fiti voi implinitori ai cuvantului, si nu numai ascultatori, inselandu-va singuri”.
Nu ne putem pacali in a crede ca am auzit cuvantul lui Dumnezeu, daca nu am pus in practica legile Lui in vietile noastre. In Predica de pe munte, Isus incheie cu o avertizare ca nu toti cei ce aud si cheama numele Domnului, va primi Imparatia. Ci, mai degraba, cel ce asculta spusele Lui si le implineste este ca un om intelept care si-a construit casa pe o stanca (Matei 7:21-24).
“Cel care are urechi, sa asculte!”
