Suntem noi buni ascultatori?

Imi amintesc una din predicile tatalui meu in care el povestea cum a decurs o intalnire cu o tanara angajata care i-a luat comanda la un restaurant. Dupa o salutare politicoasa, el a comandat “o chiftea de paine cu un carnacior”. Tanara i-a confirmat cererea “un carnacior si o chiftea cu ou”. El a raspuns: “Nu, doar o chiftea de paine cu un carnacior”. Ea a zambit, a dat din cap si a spus: “Am inteles, doar un carnacior cu o chiftea cu branza”. El isi aminteste cum a ras de unul singur, gandindu-se ca asta este o conversatie pe care ar fi avut-o cu unul din adolescentii lui. Cu toate astea, el a decis sa mai incerce inca o data. “Nu, doar o chiftea de paine cu un carnacior”, a spus el incet si clar, la care ea a raspuns, “Oh, am inteles”.

Indemnarea lui Solomon gasita in Proverbs 1:8-9 este sfatul dat unui copil de a asculta la instructiunea parintelui sau:

“Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.”

A asculta este greu, a asculta cu atentie este si mai dificil. Ascultarea cu atentie necesita implicarea mintilor noastre si participarea intr-o conversatie fara a spune un cuvant, fara a schimba cuvintele celui care vorbeste si fara sa presupunem ca deja intelegem ceea ce este spus. De cele mai multe ori, esuam lamentabil in a fi buni ascultatori. Dar noua ni se cere sa fim buni ascultatori, ca sa putem fi buni copii ai lui Dumnezeu.

Noi suntem foarte familiarizati cu pericolul descris in scripturi, a celor ce au urechi dar nu aud si ochii dar nu vad, cu imposibilitatea sau lipsa de dorinta a unora de a accepta adevarul sau de a actiona in baza acestor instructiuni. Lipsa de respect sau neglijenta dovedita atunci cand Dumnezeu vorbeste, cand instructiunile sunt date, cand intelepciunea si legea sunt communicate barbatilor si femeilor, sunt larg raspandite. Ascultarea devine doar un act de auzire a cee ace dorim sa auzim si de a schimba poruncile dupa cum credem ca este mai bine. Poate ca tanara care primea comanda tatalui meu a crezut ca a dori o chiftea de paine cu un carnacior este banal, si poate nu atat de delicious in absenta branzei si oualelor. Poate era neatenta sau poate nu a acordat atentie cererii clientului ei pentru ca era ocupata cu alte obligatii ale serviciului ei. Sau poate ca mintea ei era preocupata cu alte lucruri mai importante-un prieten, un test, probleme cu masina. Sau poate ca a auzit comanda, dar a uitat-o imediat pentru ca nu era suficient de important pentru ca ea sa o tina minte. 

Pasajul pe care il studiem luna asta are ca subiect datoria copiilor de a asculta de parintii lor, si cu siguranta cred ca acest subiect este foarte important. Totusi, intelepciunea spirituala in acest pasaj este o continuare a subiectului de luna trecuta. Noi trebuie sa ascultam, cu mare atentie, la invataturile pe care Tatal nostru ni le oferam. Noi trebuie sa le adoptam si sa le pastram adanc in inimile noastre. Capitolul 3 al cartii Proverbe continua pe aceeasi tema, versetele 1-6 ne amintesc de binecuvantarile care vin atunci cand ascultam si nu uitam ceea ce este scris:

“Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!

Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.

Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”

Cand fiul meu era mic, ii cuprindeam fata in mainile mele si ii blocam vederea laterala ca sa se poate concentra pe ceea ce ii spuneam, fara a fi distras de alte lucruri mai interesante si amuzante care ar fi trecut prin fata ochilor lui. Asta nu este un mister pentru noi, noi intelegem cat de greu poate fi sa asculti cu atentie. Adulti fiind, noi ne petrecem jumatate din timpul nostru accordand o atentie minima la lucrurile pe care le auzim, astfel neglijam detaliile unor istorisiri, sarim peste etape de instructiune pentru ca nu avem rabdare, suntem nepasatori sau trecem cu vederea. Cu totii ne-am simtim usurati cand am aflat ca putem avea manualul deschis in timpul unui test, pentru ca in timpul semestului tot ceea ce profesorul a predate a intrat pe o ureche si a iesit pe alta. 

Aceasta portiune din Proverbe include avertizari si incurajari de a asculta intelepciunea Tatalui nostru, de a dori discernamant si intelepciune de sus. Dar, daca nu ascultam cu atentie, vom pierde o mare parte din invatura oferita. Noi trebuie sa ascultam cu intentie ca sa nu uitam sau sa pierdem din invatatura, trebuie sa ascultam suficient de intens pentru ca legea sa ramana in suflet pana la sfarsitul zilelor noastre, trebuie sa purtam cu noi invatatura si judecata pe care am primit-o pentru ca sa nu ne pierdem calea. Ascultarea este o activitate care trebuie invatata si practicata, si pe masura ce ascultam cu atentie, noi ne impodobim inimile si mintile noastru cu cuvintele inspirate ale lui Dumnezeu, purtandu-le in jurul gaturilor noastre, in inimile si mintile noastre. Noi ascultam astfel incat invatatura si intelepciunea sa nu intre pe o ureche si sa iasa prin cealalta. Intelepciunea locuieste in noi, inaintea ochilor nostri, incorporata in inimile noastre si intiparita in mintile noastre. 

Tatal meu a parasit restaurantul in acea dimineata si s-a intors la biroul lui cu pachet si cu dorinta de a savura o piftie de paine cu un carnacior. Dar spre dezamagirea lui, el a gasit in pachet numai o piftie de paine cu sunca presata. Poate ca daca ar mai fi comandat inca o data si-ar fi primit mancarea dorita, dar banuiala mea este ca nu ar fi ajutat cu nimic. Cel care asculta are obiceiul de a nu auzi, chiar daca tanara avea urechi ea nu putea auzi pentru ca era neatenta si neinteresata.

Noi “citim” Bibliile noastre si plecam mai departe nestiind ce am citit. Noi “ascultam” o predica, dar nu ne aducem aminte ce a fost predicat si nu putem repeta ideile principale. Noi ne “implicam” in conversatii spirituale, dar nu auzim mustrarile si intelepciunea altora pentru ca deja ne gandim la raspunsul nostru inainte ca ei sa termine de vorbit. Noi suntem prea neatenti si zilele noastre sunt continuu ocupate pentru a ne concentra asupra cuvantului si de a-l incorpora in vietile noastre.  

Doamne, ajuta-ne sa ascultam, sa fim linistiti si sa ascultam, sa fim atenti si sa ascultam, sa fim sarguinciosi si hotarati sa ascultam. Si pe masur ace civintele sunt auzite, ajuta-ne sa le scriem in inimile noastre, sa le legam la gat si pe tablita inimilor noastre, pentru ca toate zilele noastre sa fie binecuvantate.