Unde este fratele tau Abel?

Cu totii stim povestea lui Cain. Din pricina faptului ca Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel si a respins-o pe cea a lui Cain, in gelozie, el si-a ucis fratele. In Geneza 4:9, cand Dumnezeu il intreaba pe Cain unde este fratele lui, pare ca exista o departare fizica si temporala intre Cain si fapta lui. Nu stim daca trupul lui Abel a fost ingropat sau pur si simplu lasat pe camp in graba lui Cain de a fugi, dar Dumnezeu vine la el, stiind ce a facut Cain, si ca intotdeauna, Dumnezeu ii ofera pacatosului posibilitatea de a-si asuma raspunderea.

Ca si in cazul lui Adam si Eva, Dumnezeu pune o intrebare al carui raspuns Ii este cunoscut, doar pentru a-I oferi lui Cain sansa de a se cerceta pe sine insusi. Intrebarea lui Dumnezeu nu este acuzatoare; Dumnezeu vrea ca el sa se acuze pe sine insusi. Cu totii trebuie sa ne impacam cu ideea ca motivatiile inimii noastre nu sunt mereu drepte si sa ne judecam pe noi insine atunci cand pacatuim. Noi ori ne pocaim de pacatele noastre ori nu. Este evident ca Cain nu s-a pocait. Prima parte a raspunsului lui este o afirmatie, a doua o intrebare.

Cain pur si simplu Il minte pe Dumnezeu cand spune ca nu stie ce s-a intamplat cu fratele lui, Abel. Afirmatia lui este inselatoare, iar intrebarea lui sarcastica. Un comentariu sugereaza ca folosirea cuvantului “pazitorul” este o aluzie la faptul ca Abel era pazitor de oi. In aroganta lui, Cain ii spune lui Dumnezeu, “Ce, eu sunt pazitorul pazitorului?”

Este interesant sa remarcam ca Dumnezeu, in intrebarea Lui, ii aminteste lui Cain ca Abel este fratele sau. El nu este un strain oarecare. Chiar daca Cain este gelos, Abel este fratele lui, si asta ar trebui sa aiba o semnificatie. Dar buna intentie a lui Dumnezeu nu are nici un efect asupra lui Cain. El este prea incapatanat, prea nedornic de schimbare pentru a se acuza pe el insusi; in consecinta, Dumnezeu il condamna cu o alta intrebare “Ce ai facut?”. Este aceeasi intrebare pe care Dumnezeu i-o pune mamei lui Cain in Geneza 3. Este aceeasi intrebare pe care Samuel i-o pune lui Saul in 1 Samuel 13. Ambele intrebari au intentia de a-l face pe Cain sa gandeasca, dar el doar se ascunde in spatele mandriei lui. Ma intreb daca chiar si pentru un minut a crezut ca poate sa Il pacaleasca pe Dumnezeu. 

Nu este neobisnuit ca un pacat sa conduca la altul. Asta a fost si situatia lui Cain. Dumnezeu l-a avertizat pe Cain ca pacatul asteapta ca il devoreze. Pacatul deja si-a luat prima inghititura prin amaraciunea care a luat stapanire pe inima lui Cain. Cain l-a acuzat pe Abel de greselile lui, si pentru ca nu a reusit sa isi corecteze propriile lui slabiciuni, el s-a razvratit cu intentia de a elimina lumina care ii facea intunericul lui si mai intunecat.

Daca aplicam aceste intrebari la propria noastra persoana, putem sa inlocuim numele lui Abel cu oricare din numele celor din jurul nostru, de care ne-am ingrijora. Cand Isus le spune ucenicilor Lui, in Ioan 13, ca El va pleca si acolo unde se duce El, ei nu Il pot urma, Isus le da o porunca noua in versetul 34: sa se iubeasca unii pe altii asa cum I-a iubit El. Motivul dragostei pe care le-o porunceste este faptul ca El i-a iubit la inceput, si continua sa spuna ca aceasta dragoste de slujire, acest devotement fata de cei din jur, este indiciul ca ei Ii apartin Lui. Nu se vor deosebi prin darurile spirituale sau vindecarile miraculoase, acestea vor intari cuvantul, dar modul prin care lumea va sti ca aceasta imparatie este diferita este datorita dragostei cetatenilor ei.

Trebuie sa fim dornici sa iubim asa cum a iubit Isus. Isus nu vorbeste despre intensitatea dragostei Lui, ci vorbeste despre obiceiul dragostei Lui. El tocmai a terminat de spalat picioarele ucenicilor Lui, si El le spune ca si Ei trebuie sa iubeasca in acelasi fel. Ei trebuie sa se slujeasca unii pe altii, asa cum El i-a slujit. 

Amintiti-va de impactul pe care inceputul imparatiei l-a avut asupra celor din Ierusalim in primele capitole ale cartii Faptele Apostolilor. In Fapte 2:44, ni se spune ca primii Crestini “…erau impreuna la un loc, si aveau toate de obste”. Aceasta influenta era datorita revarsarii de dragoste. Duhul S-a manifestat in diferite feluri, dar cea mai puternica manifestare era dragostea si grija fata de noii frati si surori. Cei din jur au remarcat-o si i-a atras si pe ei in acest grup. Era o lumina intr-o lume intunecata. Ei stiau cine avea nevoi, si era datoria tuturor sa implineasca aceste nevoi, chiar daca nu ii cunosteau, chiar daca nu le intelegea limba, chiar daca traditiile lor le erau straine. Din propria lor vointa, au renuntat la proprietatile lor personale pentru ca altora sa nu le lipseasca necesitatile vietii.

Ei au iubit si au slujit pe toti cei care erau in nevoie. Este usor sa alegi pe cine vei sluji. Noi iubim pe cine ne place si presupunem ca altii vor avea grija de ceilalti. Noi nu depunem efortul de a cunoaste pe alte persoane, spunand ca nu avem prea mult in comun cu ei. Aceasta nu este dragostea pe care o vedem in Faptele Apostolilor sau dragostea care a fost exemplificata de Isus. 

Noi trebuie sa ne iubim fratii si surorile, si asta implica sa stim unde sunt. Inseamna ca trebuie sa stabilim o legatura si sa stim care le sunt nevoile, cum ii putem sprijini, cum ii putem sluji.

Trebuie sa fim pregatiti si dornici sa ne sacrificam propria mandrie. A sluji altora nu este intotdeauna o placere. Cateodata poate fi complicat si mizerabil, si poti afla lucruri despre o persoana pe care ai prefera sa nu le sti. Va spun cu mana pe inima, ca uneori m-am aflat in locuri si situatii unde ma gandeam: “Cum este posibil ca asta sa fie viata mea?” Nu neaparat ca erau locuri periculoase, dar locuri unde nu mi-as fi inchipuit niciodata ca pot ajunge.

Atunci cand iubim pe cineva, stim exact in ce moment al vietii se gasesc fratii si surorile noastre. Noua ne pasa suficient incat sa cerem si sa oferim ajutorul. Am facut acest comentariu si in trecut, ca ceea ma frustreaza cel mai mult este atunci cand oamenii intreaba si vorbesc despre altii, nu pentru ca au intentia de a ajuta, ci doar pentru dorinta de a sti. Daca vrei sa sti cum o duce o sora, intreab-o direct pe ea, si apoi fi pregatita sa ajuti.

Iubirea unei surori sau unui frate devine complicata. Va fi incomoda. Poate fi costisitoare-din punct de vedere financiar sau emotional. Dar nu putem iubi pe cineva daca nu depunem nici un efort sa o cunoastem. 

Dragostea este ceea ce ne uneste. Hristos le ofera ucenicilor Lui mangaierea de fi impreuna. Ei vor crea o alianta unii cu altii, acesti barbati si femei cu trecuturi diferite si apartinand diferitelor partide politice. Intr-o lume in care pare ca nu au nimic in comun, ei vor deveni frati si surori. Aceasta este puterea acestei imparatii!

Asa cum ar fi trebuit sa aiba insemnatate ca Abel era fratele lui Cain, tot asa ar trebui sa insemne ceva pentru noi relatia cu fratii nostri. Ei sunt familia noastra.

Unde este fratele sau sora ta? Din pacate, de multe ori raspunsul este “Nu stiu”. Ar trebui sa imi fie rusine. Ar trebui sa ma invinuiesc pe mine insumi. Ar trebui sa depun orice efort ca sa-mi cunosc fratii si surorile si sa fac tot ce este mai bun in favoarea lor pentru ca evanghelia sa fie raspandita, si altii sa fie incurajati, si ca lumina lui Hristos sa straluceasca in intunericul acestei lumi.

Si apoi, daca m-am epuizat in slujba altora, cand imi va veni si mie randul sa raspund la intrebarea “Ce ai facut?”…voi putea sa raspund “Am facut tot ce mi-a fost in putinta.”