Cu fiecare rasuflare, tanjesc sa calc pe urmele lui Isus

De Sarah Hanlon, Tampa, Florida

In general, la ce va ganditi? Pentru cineva, subiectul este hainele. Pentru altcineva, mintea ii zboara la construirea unei case sau decorarea ei. Unii traiesc intr-o panica continua din cauza testelor sau comportamentul copilului in scoala. Altii se ingrijoreaza din cauza sanatatii parintilor lor in varsta sau a unui prieten.

Mintea noastra este ocupata in continuu cu ceva. Daca nu vorbim sau consumam informatie, atunci gandim. V-ati gandit vreodata cat de des vorbiti cu voi insiva? E impresionant sa realizam cat de mult timp petrecem in vorbirea cu noi insine. 

Eu, personal, am tendinta sa ma gandesc la cantece. Imi place cand versurile unui cantec mi se imprima in minte, in special cand versurile au un mesaj relevant. Cu cat imbatranesc mai mult si cu cat vad si traiesc necazuri, urmatoarele versuri imi rasuna in urechi:

“Cu fiecare rasuflare, tanjesc sa calc pe urmele lui Isus,

Pentru ca a promis ca m-a va duce acasa

Si zi de zi, stiu ca ma va reinnoi

Pana cand voi sta cu bucurie inaintea tronului.

In aceast promisiune imi pun increderea, speranta mea este numai Isus

Toata slava fie adusa Lui

Cand cursa se va sfarsi, buzele mele inca vor mai repeta

Nu datorita mie, ci datorita lui Isus care traieste in mine.”

Cand un cantec ca acesta mi se imprima in minte, este singurul lucru la care ma gandesc. In continuu meditez la dorinta mea de a fi impreuna cu Isus cand Ii voi putea aduce intreaga slava. 

In anii din tinerete, ma gandeam la Isus cu teama. Imi era frica de iad si cautam o cale de scapare. Cand am mai imbatranit, am inceput sa ma gandesc la Isus cu respect. Stiam ca aceasta era atitudinea cuviincioasa, si ca El era Imparatul Imparatilor. Acum, in anii inaintati, cu fiecare zi care trece, ma gandesc la Isus cu afectiune. Tanjesc sa fiu cu El, doresc cu toata inima sa ma inchin in rugaciune inainte lui Yahweh, Domnul meu. De aceea, imi face placere sa cant acest cantec mereu. 

Asa ca, m-am hotarat ca atunci cand gandesc nu vorbesc numai cu mine insumi. Am redefinit aceste momente ca o conversatie cu Domnul meu. El deja imi stie fiecare gand, asa ca de ce nu L-as invita in conversatie? Cred ca la asta se referea Pavel atunci cand a incurajat Biserica din Tesalonica sa “se roage neincetat” ( 1 Tesaloniceni 5:17) .

La inceput mi-a placut aceasta idee pentru ca are sens. Daca ma gandesc la anumite lucruri, de ce sa nu concep ca Dumnezeu le aude si ca nu trebuie sa I le mai aduc in rugaciune mai tarziu? Dar cu cat mai mult ma rugam neincetat, imi dau seama ca este mai mult decat o strategie, ci un mod de viata pentru ca devine victoria finala, aceea de a fi intr-o comunicare constanta cu Domnul, Dumnezeul nostru.

Ne petrecem zilele pe acest pamant incingandu-ne coapsele si purtand armatura lui Dumnezeu, ca sa putem rezista atacurilor diavolului, ca intr-un final, sa locuim in casa Domnului. Mergem la lupta zi de zi ca sa putem castiga victoria la sfarsit, dar luam noi o pauza ca sa meditam la definitia victoriei?

Ma intorc mereu la Psalmii lui David pentru ca el in permanenta se gandeste la victorie. Acesti Psalmi sunt colectia gandurilor lui cele mai intime-conversatia lui constanta cu Yahweh.

Ati remarcat voi calitatea inimii lui David reflectata in aceste cereri?

Psalmi 142:7-“Scoate-mi sufletul din temnita, ca sa laud Numele Tau.”

Psalmi 119:17-“Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc Cuvantul Tau.”

Psalmii 51:15-“Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta.”

Chiar si in mijlocul celor mai grele momente, el spune “Voi lauda Numele lui Dumnezeu prin cantari, si prin laude Il voi preamari.” (Psalm 69:30)

Inima lui David era fixata pe victorie. Fiecare petitie, fiecare tanjire, cea mai adanca dorinta a inimii lui era de a fi in prezenta lui Dumnezeu, ca sa Il poata slavi pentru totdeauna. El a purtat o lupta fizica ca soldat al lui Dumnezeu “tinand piept uneltirilor diavolului”, iar inima lui a ramas fixata pe adevarata victorie: nu o cununa sau un templu facut de maini omenesti, ci prezenta cu bucurie inaintea tronului.

Apocalipsa ne da o frantura de cum va decurge ziua in care vom obtine victoria. Capitolul 7 ne spune:

“Si unul din batrani a luat cuvantul, si mi-a zis: ‘Acestia care sunt imbracati cu haine albe, cine sunt oare? Si de unde au venit?’. ‘Doamne’, i-am raspuns eu, ‘Tu stii.’ Si el mi-a zis: ‘Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele, si le-au albit in sangele Mielului. Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, si Il slujesc zi si noapte in Templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie, isi va intinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-I va mai dogori nici soarele, nici vreo alta arsita. Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu le va sterge orice lacrima din ochii lor.’”

Astfel, v-ati dedicat viata voastra, si v-ati imbracat cu toata armatura Sa: adevarul Lui, dreptatea Lui, pacea Lui, credinta Lui, mantuirea Lui. Toate acestea sunt daruri milostive de la Tatal nostru cel bun. 

Sunteti voi pregatiti pentru victorie? La ce va ganditi voi tot timpul? Va tanjeste inima ca sa fiti in prezenta lui Dumnezeu, sa Il slaviti si sa Ii slujiti zi si noapte? Rasplata noastra este Edenul etern, umblarea in gradina cu Dumnezeul, Tatal nostru.