Omul in relatie cu Dumnezeu
Planuri au fost facute pentru inceputul de an, iar editorii acestei publicatii au decis ca tema anului va fi “Intelepciunea lui Dumnezeu-studii din Psalmii si Proverbe”. Mi s-a parut normal ca primul subiect abordat sa fie despre om in relatie cu Dumnezeu, in special in perioada creatiei.
Omenirea este un grup de oameni ciudat. De cateva sute de ani suntem preocupati cu a intelege misterele lumii in care traim si cum functioneaza ea. Multe mituri au fost inventate ca sa explice originea omenirii si multe studii stiintifice au incercat sa explice planeta si universul nostru. Dar care este explicatia data de Biblie?
Cartea Genesa incepe cu afirmatia “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intunerec…” (Genesa 1:1-2a). As vrea sa ma concentrez pe fraza “pamantul era pustiu si gol”. Fraza originala in limba ebraica este tohu wabohu. In esenta, la inceput era haos-dar apoi Dumnezeu a inceput sa creeze. Dumnezeu ia initiativa si transforma haosul in ordine. O traducere alternativa a cuvantului univers este “cosmos”, cuvant folosit de noi ca sa descriem universul din jurul nostru. Intelesul original este, de fapt, “ordine”. Astfel ca, cerurile si pamantul sunt ordine creata in haos. Totusi, dupa caderea in pacat, natura nu mai parea sa fie in ordinea perfecta in care gradina Edenului a fost creata. Acum mancarea se va obtine din pamant cu mult efort, iar lumea din jurul nostru ne va aminti continuu de natura noastra decazuta. A doua lege a termodinamicii este, in esenta, legea stiintifica care demostreaza aceasta stare de decadere. De-alungul timpului, totul se destrama sau se distruge complet, astfel ca este necesara o interventie din exterior ca aceasta degradare sa fie prevenita. Acest proces afecteaza toate lucrurile care ne apartin: de la haine, la masini, la case. Daca suntem sinceri, chiar si trupurile noastre!
Pastrati ideea de haos in minte, si acum mergeti la Psalmul 148. Psalmul 148 este parte dintr-un grup de cinci Psalmi gasiti la sfarsitul cartii Psalmii, care incep si se termina cu fraza “Laudati pe Domnul!” sau “Aleluia!”. Acest Psalm, in particular, il lauda pe Domnul datorita creatiei Lui. Incepe cu inaltimea cerurilor (cerurile cele mai inalte, unde locuieste Dumnezeu) si continua cu locurile pamantesti, apa si pamant. Acest Psalm ar trebuie sa ne aduca in minte imagini din Genesa capitolul 1. De fapt, Psalmul pare sa aduca lauda lui Dumnezeu in grupuri similare cu zilele creatiei.
Acum uitati-va cu atentie la cine sunt acele creaturi care aduc lauda lui Dumnezeu. Ingerii si ostirile ceresti. Soarele, luna, stelele luminoase. Balauri de mare. Foc si grindina, zapada si ceata. Munti si animale salbatice. Totii oamenii, inclusiv imparati, voievozi, judecatori, tineri si tinere, batrani si copii.
De ce am mentionat aceasta lista? Ce au in comun toate aceste creaturi? Daca va uitati cu atentie la lista, aceste creaturi sunt unele dintre cele mai greu de controlat lucruri din natura. Poti controla ostirile ceresti? Poti controla soarele, luna si stelele? Dar balaurii de mare sau vremea? Pot oamenii stapani in totalitate animalele salbatice sau chiar pe noi insine?
Adevarat vorbind-nu este aceasta stradania cea mai inversunata a omului? Nu incercam noi sa stapanim toate aceste lucruri? Avem programe spatiale pentru a intelege si explora misterele universului. Avem zone pline de civilizatie pe uscat, dar cercetam adancurile apelor. Am descoperit moduri de a incetini procesul de imbatranire. Suntem in conflict continuu cu natura. Dar iesim noi invingatori? Ganditi-va cum ar fi daca ati trai in desert de unii singuri numai una sau doua zile. Cum credeti ca ati rezista conditiilor naturii de unii singuri? Chiar si emisiunile de televiziune in care participantii sunt pusi in acesta situatie, le permit sa ia cu ei zece obiecte. Daca nu ati avea voie sa luati nimic cu voi? Cum ati rezista voi acelor conditii naturale? Dupa cum bine stiti, numai suntem in Gradina Edenului. Suntem inconjurati de o lume imperfecta. Totusi-pana si aceasta lume imperfecta, plina de haos, este supusa lui Dumnezeu, si numai lui Insusi!
Sfarsitul Psalmului afirma, “El a inaltat taria poporului Sau: iata o pricina de lauda pentru toti credinciosii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de langa El. Laudati pe Domnul!” Care este semnificatia acestui verset? In limba ebraica (originala a Vechiului Testament), cuvantul folosit pentru “tarie” este “corn”. Cornul este simbolul unui animal cu coarne care isi revendica victoria asupra altui animal. Cornul este folosit nu numai pentru victoria in lumea animala, ci chiar ca instrument de pedeapsa a unei creature fata de alta. Stiti cine proclama victoria la sfarsitul Psalmului 148? Dumnezeu Insusi. De fapt, la sfarsitul Bibliei gasim o carte intrega dedicate acestui subiect, cartea Apocalipsa. Victoria este a lui Dumnezeu fata de intreaga lume, fata de moarte si fata de armatele ceresti ale lui Satana.
Poate, ca si mine, si voi va uitati la lumea de jur imprejur si incepeti sa disperati. Aveti impresia ca totul este lipsit de control si poate asteptati ca institutiile umane, cum ar fi guvernele, organizatiile benevole sau institutiile de invatamant, sa rezolve aceste probleme. Din pacate, nici una din aceste organizatii nu vor putea sa ridice cornul victoriei. Ele nu vor putea sa declare victoria finala. Aceasta victorie nu poate veni decat de la Dumnezeu. Data viitoare, cand veti canta “Aleluia! Slava lui Dumnezeu!”, cantati cu incredere Celui care a declarat victorie asupra INTREGII creatii-Celui care intr-un final castiga impotriva puterilor cosmice ale intunericului. Celui care este demn de toata slava. Data viitoare cand iesiti afara si vedeti natura ce va inconjoara, amintiti-va de Cel care a creat-o de la inceput si incercati sa influentati in bine acel colt mic de lume care va apartine, ca reprezentativi si purtatori ai imaginii lui Dumnezeu.
