Pentru ce mahnesti tu pe robul tau?
“Pentru ce mahnesti tu pe robul tau?” Moise l-a intrebat pe Dumnezeu in timpul calatoriei lor prin pustie cand poporul a inceput sa pofteasca carne. Haideti sa aflam care au fost evenimentele inaintea acestei conversatii. Moise s-a nascut in mijlocul natiunii evreice, natiune subjugata si dispretuita. El a fost salvat de la moarte si crescut ca un print, simultan fiind educat de propria lui mama. El a fugit din Egipt, tara in care era nascut, pentru ca a ucis un egiptean care atacase un israelit. Apoi s-a ocupat de pastorit timp de 40 de ani in tara Madian (Exodul 1-2). S-ar fi intreabat el oare de ce povestea vietii lui era atat de complicata?
Poate ca rostul vietii lui a devenit mai clar atunci cand Iehova I s-a aratat intr-un rug aprins, spunand, “Am vazut asuprirea poporului Meu care este in Egipt…caci Ii cunosc durerile…M-am pogorat ca sa-l izbavesc din mana egiptenilor, si sa-l scot din tara aceasta…intr-o tara unde curge lapte si miere…Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, si vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” (Exodul 3:7-10).
Desi sovaia, Moise s-a intors in Egipt. Iraelitii au crezut mesajul lui Moise si Aaron ca Dumnezeu le-a vazut suferinta, si ei I s-au inchinat. Dar Faraon, maniat de aceasta rugaminte, a impovarat vietile israelitilor si mai mult cerandu-le sa lucreze mai greu si pedepsindu-I cand nu reuseau. La randul lor, israelitii s-au revoltat impotriva lui Moise si Aaron. Moise L-a intrebat pe Dumnezeu, “Doamne, pentru ce ai facut un astfel de rau poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?...Nu ai izbavit pe poporul Tau”. Dumnezeu a raspuns cu aceste cuvinte, “Vei vedea acum ce voi face lui Faraon…” Dumnezeu le-a oferit lui Moise si lui Faraon suficiente semne pentru ca ei sa creada cuvintele Domnului, dar ceea ce va urma va fi impresionant.
Incapatanarea lui Faraon L-a determinat pe Dumnezeu sa trimita urgii care vor distruge tara Egiptului, dar cu nici un impact asupra israelitilor. In noaptea celei de a zecea urgii, care a luat o viata din fiecare casa egipteana, israelitii au parasit aceasta tara pentru totdeauna, imbogatiti cu aurul si argintul daruit de egipteni, asa cum Dumnezeu i-a promis lui Avraam 400 de ani mai inainte (Geneza 15:13-14).
Iehova i-a insotit in calatoria lor; El i-a condus cu un stalp de nor pe timpul zilei si cu un stalp de foc pe timpul noptii. Avand Marea Rosie in fata lor si armata egipteana in spatele lor, israelitii si-au pierdut speranta imediat, plangandu-se ca le era mai bine ca sclavii in egipt decat sa moara in pustietate. Moise le-a raspuns cu incredere, “Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul…” (Exodul 14: 11-13). Marea Rosie s-a despicat in doua; israelitii au trecut pe pamant uscat, dar intreaga armata egipteana s-a inecat.
Calatoria a continuat. Poporului I s-a facut sete si ei s-au plans lui Moise. Moise a strigat catre Domnul, iar El a tasnit apa din pamant uscat. Lor li s-a facut foame. Ca si cum nu au ar fi fost martorii nici unei minuni anterioare, ei au cautat cearta cu Moise, iar Dumnezeu le-a trimis paine din ceruri.
Cand Israelitii au ajuns la Muntele Sinai, Dumnezeu a declarat, “Daca veti asculta glasul Meu, si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele…o imparatie de preoti si un neam sfant” (Exodul 19:5-6). Familia lui Avraam era acum un popor si lui i s-a dat o lege de intelepciune. Ei erau doar la cativa kilometri de pamantul fagaduintei. Totusi, dupa cum stim binecunoscuta istorisire, ei si-au creat un idol din aur si I s-au inchinat ca dumnezeului care i-a scos din sclavie. Moise s-a rugat pentru ei, aducandu-I aminte lui Dumnezeu despre promisiunile facute lui Avraam, Isac si Iacov.
In Exodul capitolul 33, citim despre relatia remarcabila si intima conversatie dintre Moise si Dumnezeu. Moise si-a intins cortul in afara taberei, care a devenit locul de intalnire cu Dumnezeu. Acolo, ne spune textul, Dumnezeu ii vorbea lui Moise fata in fata, asa cum vorbeste un om cu prietenul lui. Moise I-a cerut lui Dumnezeu sa fie cu ei pana cand vor ajunge la pamantul fagaduintei. El a cerut cu umilinta, dar cu indrazneala, “Arata-mi slava Ta!”. Dumnezeu il asigura pe Moise ca el a capatat trecere inaintea Lui, spunandu-I “Te cunosc pe nume”. Apoi Dumnezeu i-a aratat lui Moise o frantura din gloria Lui.
Si acum suntem la momentul conversatiei din cartea Numeri, capitolul 11. Poporul a primit Legea si a construit Cortul, iar Domnul ii conduce, intr-un final, spre pamantul promis. Dar inca - si probabil ca ati ghicit - ei au inceput sa se planga de “nenorocirile” lor. Lor li s-a facut pofta de carnea si de verdeturile din Egipt, care “nu-I costa nimic”. Mania Domnului s-a aprins, si El a distrus jumatate din tabara cu foc. O mare parte din tabara plangea la usile corturilor lor. Moise era nemultumit. Uitati-va ce urmeaza apoi.
Moise striga catre Domnul, dar pe un ton foarte diferit decat cel al conversatiei din Cortul Intalnirii. El intreaba, “Pentru ce mahnesti tu pe robul Tau, si pentru ce nu am capatat eu trecere inaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor intreg? Oare eu am zamislit pe poporul acesta?...De unde sa iau carne ca sa dau la tot poporul acesta?...Eu singur nu pot sa port pe tot poporul acesta, caci este prea greu pentru mine. Decat sa Te porti asa cu mine, mai bine omoara-ma…”
Dumnezeu ii raspunde lui Moise cu blandete. I-a spus lui Moise ca se va pogori si va vorbi cu el. El i-a prezentat planul de a lua din duhul care este peste Moise si sa il imparta cu batranii poporului, “Ca sa poarte impreuna cu tine sarcina poporului”.
Dar Moise mai avea o rugaminte. El I-a amintit lui Dumnezeu ca in tabara erau peste 600.000 oameni si imposibil de a avea atata carne sau peste pentru a-I hrani. De data asta, Dumnezeu ii raspunde, “Nu cumva s-a scurtat oare mana Domnului?”. Si asemanator cu conversatia de la rugul aprins, Dumnezeu ii spune, “Vei vedea acum daca ceea ce ti-am spus se va intampla sau nu”.
Ce s-a intamplat cu acel Moise care a vazut lucrarile marete ale lui Dumnezeu? Unde este increderea ca promisiunile lui Dumnezeu vor fi implinite? Unde este omul care stie ca a capatat trecere cu Dumnezeu?
Pentru ca scripturile nu ne dau nici o explicatie, si eu prefer sa nu spun nimic. Dar eu personal, intuiesc exasperare, oboseala si infrangere in cuvintele sale. Si de ce nu? Ganditi-va la toate ocaziile cand israelitii au cartit si s-au razvratit.
Chiar si eu am razbufnit in exasperare, in epuizare si oboseala. Cuvantul care iese in evidenta in cuvantarea lui Moise este “singur”. El spune, “Eu singur nu pot sa port pe poporul acesta”. La rugul aprins, si in primele zile in Egipt, Moise nu a avut ocazia de a vedea lucrarile marete si intelepciunea prin care Dumnezeu Isi va conduce poporul. Mintea lui nu putea intelege ca el, Moise, putea implini aceasta sarcina. Dar ce s-a schimbat acum, de el nu mai are incredere in ajutorul constant al lui Dumnezeu?
Si in viata mea au fost momente cand am simtit ca greutatea slujirii evlavioase era prea grea pentru mine. Eu muncesc din greu si fac tot posibilul, cu toate astea, responsabilitatea de a creste o familie in credinta, de a ajuta crestinii care au probleme sau bisericii care nu sunt in pace, sau trairea intr-o lume care isi intoarce spatele la Dumnezeu ma epuizeaza, pana cand Satana se strecoara si incearca sa ma convinga ca duc aceasta povara de una singura. Eu cred ca slujirea mea este atat de importanta incat incep sa ma indoiesc ca lucrurile ar putea sa se intample fara mine. Eu ma intreb care sunt asteptarile lui Dumnezeu despre mine?
Apoi aceste cuvinte, “Nu cumva s-a scurtat oare mana Domnului?” m-au taiat la suflet si m-au adus in genunchi. Mi-am adus aminte tot ce a facut si tot ce a promis sa faca. Ma intorc la cuvantul Lui, de unde capat intelepciune si alinare. Hristos mijloceste pentru mine atunci cand Ii cer ajutor. Si atunci sunt pregatita sa Ii vad planul Lui desfasurandu-se in viata mea.
Moise a acceptat planul lui Dumnezeu de a impartasi sarcina cu 70 din batranii poporului. El a primit ajutorul de care avea nevoie la acel moment. Daca continuati sa cititi prin cartea Numeri, cartirile si razvratirile israelitilor sunt constante. Moise inca are multe lucruri de implinit si sarcina inca este grea de purtat. Dar noua ni s-a permis sa vedem ca Moise, un conducator remarcabil, un om cu care Dumnezeu a vorbit fata in fata, era un om real cu emotii si limitari umane. Atunci cand avem impresia ca strabatem aceasta viata de unii singuri, trebuie sa ne intoarcem la acest verset si sa ne intarim sufletul. Trebuie sa ne amintim de lucrarile marete ale lui Dumnezeu, sa Ii dam Lui slava, sa Ii cerem ajutorul, si sa vedem ce va face El.