Platosa neprihanirii
de Tyra Penn - Dallas, Texas
Doua saptamani inainte de nunta noastra, sotul meu mi-a daruit o bratara cu talismane. La acel moment avea numai trei talismane, dar de atunci a devenit o cronica a vietii noastre impreune, adaugand talismane care sa ne aminteasca de anumite evenimente importante sau calatorii. Candva ii voi inmana aceasta bratara fiicei mele, daca o va vrea. Talismanele si bratara vor fi ale ei, dar amintirile vor fi ale mele. Cand se va uita la frunza delicata, nu isi va aminti de plopii din Colorado inclinandu-se in vant. Cand va atinge caiacul minuscul, nu isi va aminti de valurile din California. Cand va vedea bratara, ea isi va aminti numai de mine.
Multe lucruri sunt transmise de la o generatie la alta. Unele sunt concrete-bijuteri, mobila, fotografi-si noi le pretuim pentru ca atunci cand le vedem si le atingem ne amintim de trecut. Altele nu sunt materiale-nume, povesti, traditii-si noi le pretuim pentru ca stim ca ele exista numai sunt protectia noastra.
Dar unele dintre lucrurile pe care le pretuim cel mai mult, nu pot fi transmise deloc. Valorile noastre. Credinta noastra. Acestea sunt lucruri pe care fiecare generatie trebuie sa le dezvolte la randul lor. Spre exemplu, neprihanirea. Fiind copii ai lui Dumnezeu noi suntem chemati sa traim in neprihanire (Tit 2:12). “Trairea in dreptate” necesita o stradanie continua de a fi asemanatori lui Hristos. Este o chemare la care vom da gres, datorita naturii noastre umane (Romani 3:10). Dumnezeu, bineinteles, ca stia acest lucru si ne-a daruit neprihanirea Fiului Sau Isus prin moartea Sa pe cruce (2 Corinteni 5:21, Romani 5:18-19).
Neprihanirea ia forma platosei in descrierea armaturii lui Dumnezeu, de catre apostolul Pavel in Efeseni 6. La momentul scrierii, acest pasaj ar fi redat, fara nici o indoiala, imaginea unui soldat roman purtand intregul echipament, in care platosa avea locul central. Noi nu ne putem inchipui atat de usor o platosa de metal. Platosa pe care ni se cere sa o purtam noi este una figurativa. Dar gandindu-ne la platosa soldatului si la platosa noastra, ne dam seama ca amandoua servesc aceluiasi scop semnificativ: de a proteja inima. Cu platosa noastra-neprihanirea-in loc central, inima noastra are un strat in plus de protectie, ca sa nu se impietreasca sau sa se indeparteze: “Nevinovatia omului fara prihana ii netezeste calea.” (Proverbe 11:5).
Un scutier, asa cum aflam din scriptura, era un barbat care il insotea pe soldat in lupta, avand grija de armatura lui pana cand lupta incepea. Din cauza spiritului noastru protector, noi ne inchipuim ca slujba noastra ca mame este aceea de fi scutierul spiritual al copiilor nostri, de a marsalui impreuna cu ei in timpul luptei, inmanandu-le armele atunci cand pericolul este aproape. Dar nu asta este adevarul. Daca copiii nostri aleg sa lupte impotriva celui rau, ei pot fi imbracati pentru lupta numai de Tatal lor ceresc printr-o relatie cu El. Neprihanirea Fiului lui Dumnezeu, platosa lor spirituala, le va fi oferita in momentul cand vor lua decizia personala de a se inarma si a intra intr-o relatie cu Dumnezeu prin botez. Ca si cu multe alte lucruri pe care le pretuim, acesta platosa nu poate fi inmanata de la o generatie la alta.
Dar asta nu inseamna ca noi, ca parinti, nu avem nici un rol in pregatirea copiilor nostri.
In 1955, Dorothy Law Nolte, a scris un peom intitulat “Copiii invata ceea ce traiesc”. “Daca copii traiesc cu repros”, incepe poemul, “atunci ei invata sa condamne”. Poemul continua cu o lista intreaga de comportamente si caracteristici. “Daca copiii traiesc cu batjocura, ei invata sa fie timizi…Daca copiii traiesc cu aprobare, ei invata sa iubeasca.” Comentariul lui Nolte la acest poem a fost “Copiii, cu adevarat, invata ceea ce traiesc. Apoi, ei cresc sa traiasca ceea ce au invatat.”
Copiii vor asimila ceea ce este continuu in jurul lor. Asta este si motivul poruncii din Deuteronom 6, atunci cand Moise le vorbeste israelitilor si ii invata legea lui Dumnezeu: “Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa le vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca, si cand te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini, si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochii. Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale.” (Deuteronom 6:7-9). Copiii vostri, le spune Moise, vor invata legile lui Dumnezeu daca le faceti o parte constanta in viata voastra.
Asta este chemarea noastra: traiti in dreptate (Tit 2:11-12). Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui (Matei 6:33). Flamanziti si insetati dupa neprihanire (Matei 5:6). Chemarea noastra nu este doar de a ne proteja propriile noastre inimi de “sagetile arzatoare ale celui rau” (Efeseni 6:16), ci si aceea de a scrie binecuvantarile neprihanirii pe usiorii inimilor copiilor nostri. Pe masura ce fiecare generatie observa cum cea dinainte exemplifica o viata neprihanita, aceste lectii vor fi invatate: Ai grija. Protejeaza-ti inima. “Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi!” (1 Petru 3:14). “Neprihanirea pazeste pe cel nevinovat, dar rautatea aduce pierzarea pacatosului.” (Proverbe 13:6). Ei trebuie sa ne vada si pe noi facand aceleasi alegeri. Daca copiii traiesc cu rugaciune, ei invata sa se bazeze pe Dumnezeu. Daca copiii traiesc cu scriptura, ei invata sa caute intelepciune. Daca copiii traiesc cu Dumnezeu, ei invata sa se simta protejati. Atunci cand noi traim in neprihanire nu ne garanteaza ca proprii nostri copiii vor purta platosa lor, dar ii expune la valoarea si protectia pe care evlavia o ofera.
In momentul in care m-am ridicat din apele botezului, Tatal meu mi-a oferit platosa neprihanirii. Daca ar fi fost un obiect material, pana acum ar fi o cronica a vietii mele spirituale, cu lovituri si zgarieturi din acele timpuri cand am cazut, si cu parti lucioase din timpurile cand m-am tinut strans de ea. Dar nu o pot inmana fiicei mele, chiar daca ea si-o doreste. Platosa neprihanirii este a mea si nu poate deveni a ei chiar daca ea o doreste. Nu ii pot inmana platosa, dar daca am purtat-o eu bine, ea va avea lectiile ei. Ea nu va sti fiecare rugaciune sau fapta sau alegere facuta care mi-a intarit neprihanirea, dar rugaciunea mea este ca isi va aminti de ea si se va gandi la Tatal ei.