Cum sa iti lustruiesti platosa dupa ce te-ai poticnit

“Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic…atunci, voi invata.” Psalmii 51:10-13

Cu toata sinceritatea trebuie sa admit ca am amanat scrierea acestui articol timp de cateva luni. Acest subiect e greu de discutat cu atat de multe femei pe care nu le cunosc, dar este absolut necesar sa fie impartasit, asa cum David marturiseste in Psalmul 51.

Nu am sa descriu in detaliu modul in care m-am potihnit in ultimii ani, dar trebuie sa marturisesc ca am intrat intr-o perioada dificila in viata mea fara a avea platosa neprihanirii stransa de trup. Chiar mai mult, cred ca am pus-o deoparte pentru o vreme. Si care a fost rezultatul acestui lucru? Am fost absolut nepregatita sa infrunt bataliile pe care cu totii le avem in vietile noastre. Iar bataliile pe care le-am infruntat in aceasta perioada, m-au zdruncinat pana la temelii. Am simtit ca si cum am fost daramata de pe o fundatie pe care o credeam stabila. Totul in viata mea parea ca este lipsit de control. Ca urmare, am trecut prin cea mai adanca depresie pe care am experimentat-o vreodata. 

Asa cum am spus, acest articol nu va fi despre modurile in care m-am potihnit, sau o lista cu incercarile prin care am trecut in ultimii 2 ani. Cu totii avem ani dificili, si daca suntem sinceri, cu totii ne-am impiedicat la un moment sau altul in vietile noastre. Acest articol se va concentra pe cum sa ne ridicam inapoi in picioare, cum sa ne curatam de praf, cum sa ne lustruim si sa ne strangem platosa de corp ca sa fim pregatiti pentru urmatoarea batalie. 

Daca Petru a putut sa se arate din nou dupa ce l-a tagaduit pe Isus intr-un mod atat de public, atunci si noi putem.

Daca Pavel a putut sa isi invinga sentimentele de vinovatie care, cu siguranta, l-au afectat, atunci si noi putem.

Daca David a putut sa se ridice din nou dupa pacatele savarsite, atunci si noi putem.

Astfel, cum trebuie sa ne lustruim si sa ne incingem platosa, ca sa nu intram in urmatoarea batalie neprotejati?

In primul rand, trebuie sa realizam ca platosele noastre nu s-au bazat niciodata pe neprihanirea noastra proprie. Platosele noastre sunt create de neprihanirea LUI. Aici cred ca majoritatea noastra gresim. Noi credem ca platosa este de fapt rezultatul faptelor noastre bune. Nu e de mirare ca noi purtam o platosa plina de gauri, crapaturi si care nu sta incinsa deloc. Oricate fapte bune am face, nu vom putea crea niciodata o platosa care sa ne protejeze in lupta. Atunci cand punem platosa neprihanirii Lui, avem siguranta si securitatea pe care o dorim. In Psalmii 91:4 se regaseste pasajul meu favorit care descrie acest scut de protectie.

“El te va acoperi cu penele Lui, si te va ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!”

Acest verset m-a ajutat sa trec prin incercari atat de dificile in ultimii 2 ani, atunci cand parea ca totul in jurul meu se destrama, cand aveam inima franta si sufeream de dezamagirea tradarii mai presus de ce imi puteam imagina, atunci cand trebuia sa ma intaresc ca sa imi conduc echipa de colegi, in ciuda faptului ca eram complet epuizata. M-am lipit de versetul asta. Am invatat cum sa depind de El si sa nu ma incred in “neprihanirea” mea, ci mai degraba sa Ii permit sa ma acopere cu penele Lui si sa gasesc adapost sub aripile Lui. Fiind copilul cel mai mare in familia mea, si independenta din fire, lectia asta a fost foarte greu de invatat: faptul ca nici acum, nici in viitor nu voi fi in complet control asupra vietii mele, faptul ca nu pot prevedea fiecare pericol si proteja impotriva lui.

Dar El poate, si noi putem gasi refugiu in El si in neprihanirea si dreptatea Lui. Platosa neprihanirii ne-a fost oferita fara cost si noi trebuie doar sa o purtam. 

Atunci cand intelegem ca platosa neprihanirii nu se bazeaza pe faptele noastre drepte, ci pe ale Lui, atunci putem trece la pasul urmator, acela de a afla cum sa o lustruim si sa ii legam strans curelele pentru a fi pregatiti de urmatoarea batalie. Ne scoatem peria si crema de lustruit si ne apucam de lucru.

Asemanator cu soldatii romani, trebuie sa ne curatam armura constant. Un soldat bun nu ar fi fost NICIODATA gasit cu o armura murdara. Ei erau foarte mandri de armura lor curata stiind cat de important era sa o mentina intr-o stare perfecta de functionare. Ei o curatau si o lustruiau in permanenta. Cautau posibile crapaturi si semne de vulnerabilitate. Ei stangeau curelele des, ca sa fie siguri ca armura sta fix pe corp. Armura nu era o piesa de echipament pe care o foloseau cateodata si apoi uitau de ea. O armura in perfecta stare facea diferenta intre viata si moarte. 

Cum putem aplica aceasta lectie la noi? Cum avem noi grija de platosa neprihanirii? Curatarea platosei se face prin curatarea mintilor si inimilor noastre. Integritatea se mentine prin verificarea de crapaturi si semne de slabiciune. Atunci cand ne impiedicam, in general, nu este rezultatul unui pas gigant, ci a unei multitudini de pasi mici. Deci, trebuie sa luam seama la asta. Strangeti-va curelele sa fiti siguri ca platosa se potriveste perfect. Implinim aceste lucruri atunci cand crestem aproape de Dumnezeul nostru, cand citim cuvantul Lui si petrecem timp cu poporul Lui. 

Aveti grija de armura voastra. Asa cum ii proteja pe soldati de o moarte fizica, ne protejeaza si pe noi de o moarte spirituala. 

M-am rugat de nenumarate ori rugaciunea lui David din Psalmii 51:10 in ultimele 6 luni, si este dorinta mea ca impartasind aceste lucruri sa va pot ajuta sa intelegeti ca nu sunt singuri si ca nu trebuie sa disperati. Trebuie numai sa luati crema de lustruit si sa va apucati de lucru.

“Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.” Filipeni 4:8