Ridicati-va scuturile!

Mary Ann Pope

“Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate

sagetile arzatoare ale celui rau.” Efeseni 6:16

Nu stiu sigur cand am realizat ca sunt in focul luptei. Intreaga mea viata am fost copilul sau sotia unui predicator. Parintii mei mi-au insuflat o credinta puternica. De-alungul timpului, credinta lor a devenit credinta mea. Am rezistat ispitelor. Multe dintre ele le-am evitat. Am regretat si mi-am cerut iertare pentru cele pe care nu am putut sa le rezist. Am stiut cine imi este dusmanul, dar am fost naiva sa inteleg cat de mult va incerca sa ma atace.

Dusmanul este real. Diavolul in permanenta cauta pe cine sa inghita (1 Petru 5:8). El deja are lumea in posesia lui. Ceea ce ii lipseste sunt credinciosii care Ii apartin lui Isus. Asemanator cu Faraon care i-a urmarit pe evrei ca sa ii aduca inapoi in sclavie (Exodul 14:5-12), diavolul vrea ca inca o data sa ne duca in sclavia pacatului dupa ce am fost eliberati de sangele lui Isus Hristos. In strategia militara, una din regulile fundamentale este de a nu subestima puterea dusmanului (Efeseni 6:12).

Nu este de mirare ca Dumnezeu foloseste metafore militare ca sa descrie lupta impotriva diavolului. In Efeseni 6, Dumnezeu ne ofera toata protectia necesara ca sa fim victoriosi in acesta lupta. Diavolul stie care iti este punctul vulnerabil si exact acolo va ataca. Este puternic, dar apostolul Pavel declara ca scutul credintei este suficient pentru a respinge sagetile arzatoare cu care cel rau ne ataca.

Imaginea credintei ca un scut este foarte puternica. In Vechiul Testament, Dumnezeu Insasi este scutul celor care au incredere in El (Proverbe 30:5).  In orice batalie castigata de israeliti, Dumnezeu era cel care le-a dat victoria. In 2 Cronici 32, Sanherib, imparatul Asiriei, invadeaza Iuda. Ezechia si-a incurajat oamenii: “Intariti-va si imbarbatati-va” pentru ca “cu noi sunt mai multi decat cu el. Cu el este un brat de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru care ne va ajuta si va lupta pentru noi.” Ei stiau ca nu sunt suficienti de puternici ca sa ii invinga pe asirieni, asa ca si-au pus increderea in Dumnezeu. “Dar multamiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15:57).

Credinta este increderea nestramutata in promisiunile lui Dumnezeu. Ne permite sa vedem mai departe de realitatea de acum si sa ne concentram pe realitatea din viitor. Credinta ne permite sa acceptam ca un Dumnezeu pe care nu Il vedem poate sa implineasca promisiunea de a creea un viitor pe care nu ni-l putem imagina (Evrei 11:1). Dumnezeu “ne-a izbavit de sub puterea intunericului (imparatia Diavolului), si ne-a stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui.” (Coloseni 1:13). Scripturile sunt pline de exemple in care Dumnezeu ii scapa pe cei care se incred in El si Il asculta.

Scutul era prima linie de aparare a unui soldat roman. Era usor curbat si suficient de mare incat sa ii acopere intregul trup. In luptele din vechime, un comandat ordona “Ridicati-va scuturile”, pentru ca soldatii sai sa isi ridice scuturile in aparare. Apostolul Pavel ne spune ca scutul credintei este ceva ce noi trebuie sa luam in mana si trebuie sa ridicam. Doar a lega un scut de mana, fara a face efortul de al ridica si folosi, nu ne este de nici un ajutor.

In Evrei 11, ni se ofera exemple minunate de credinta. Aceste exemple sunt ale unor oameni a caror convingere i-a ajutat sa reziste unor situatii foarte dificile. Aceste exemple sunt urmate de capitolul 12, unde ni se spune sa ne fixam ochiii pe Isus care a suferit pentru ca noi sa nu fim deznadajduiti si sa cadem de oboseala.

In anul 2018, pe cand tatal meu era pe patul de moarte, sotul meu a venit acasa din Africa de Sud afectat de o bacterie care ii devasta trupul. El a ajuns acasa intr-o marti si a fost imediat dus la spital; tatal meu a murit in acea vineri, o parte din piciorul sotului meu a fost amputat lunea urmatoare, si a doua zi dupa, l-am inmormantat pe tatal meu. Sotul meu nu a putut merge timp de 6 luni si a avut nevoie de grija mea permanenta. In aceasta perioada, casatoria fiicei noastre se destrama. Eram atacati din multe directii, dar multumita scutului nostru de credinta, am putut rezista acelor atacuri, si am aflat ca exista o sansa ca casatoria fiicei noastre va continua.

Cu trecerea timpului, piciorul sotului meu s-a vindecat, iar eu mi-am dedicat timpul si energia mamei mele care a devenit vaduva. Dar casatoria fiicei mele nu mai avea nici o sansa de supravietuire. In anul 2020, in mijlocul epidemiei de COVID, am primit un telefon in care eram anuntati de finalizarea casatoriei si de faptul ca fiica noastra a parasit credinta in Domnul. Ea si-a pus scutul jos si s-a aliat cu inamicul. Diavolul a folosit casatoria ei dificila ca sa ii atace credinta. Si o va folosi pe ea ca sa ii poata castiga pe copii.  Noi nu am renuntat si continuam sa ne rugam pentru credinta ei, pentru ca i-a sa isi ridice scutul din nou.

Eram distrusi si stateam acasa, singuri, fara fratii si surorile noastre. Diavolul gaseste placere in a ne separa si a ne invinge. Aceasta incercare a fost cea mai dificila pe care am trait-o vreodata (si au fost mult mai multe pe care nu le-am mentionat aici). Cand credinta noastra in puterea si grija lui Dumnezeu este puternica, este imposibil ca Diavolul sa treaca prin scut si sa ne atace. Dar cand permitem indoiala in vietile noastre, precum a facut Petru cand a fost speriat de valurile dimprejurul lui, atunci vom incepe sa ne scufundam. Mi s-a intamplat si mie, cand am inceput sa ma gandesc cu durere ca poate ca nu am fost o mama buna. Ce as fi putut eu sa fac ca sa previn acest rezultat? M-am confruntat cu insomnii si cu emotii de nestapanit. Dar datorita credintei mele, am fost atrasa de cuvantul lui Dumnezeu. Era o foame si o sete pe care nu o puteam stapani. Ca rezultat, credinta mi s-a intarit si mai mult (Romani 10:17).

Armata romana a inventat ceea ce ei numeau testudo, o formatie militara in forma de “broasca testoasa”. Cand inamicul ataca cu o multitudine de sageti, soldatii se apropiau foarte mult unii de altii. Cei care erau la exterior isi foloseau scuturie ca sa creeze un zid de jur imprejurul perimetrului. Iar cei din interior, isi ridicau scuturile ca sa se protejeze de sagetile venite de deasupra. Rezultatul era o modalitate de aparare extraordinara.

In Efeseni 4, Pavel vorbeste despre trupul lui Hristos. El ne indeamna sa pastram unitatea credintei in Hristos din care intregul trup bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, in concordanta cu lucrarea fiecarei parti, produce cresterea intregului trup pentru intarirea in dragoste. Cand soldatii romani isi uneau scuturile impreuna, devenau o forta de neinvins. Asemanator, daca si noi in biserica lui Dumnezeu ne unim scuturile-adica, ne intarim unii pe altii prin credinta noastra, ne zidim si ne slujim inauntrul Trupului-atunci vom deveni o forta de neinvins, capabila sa reziste oricarei incercari.

“Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va” (1 Corinteni 16:13). “Totusi, in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). Ridicati-va scuturile, doamnelor!