Scutul credintei

Kathy Towers

 

Care este scaparea sufletului tulburat al unui credincios, atunci cand este asaltat de sageti ce tintesc la pantecul fiintei sale?

Acel dusman inspaimantator, Satana, poate sa-l implice pe crestin intr-un conflict spiritual. La nasterea noastra din nou, suntem destinati sa ne implicam intr-o lupta spirituala in care, chiar daca nu murim, putem sa fim raniti foarte grav. Acest inamic invizibil are puterea de a ne urma necontenit.

Lupta este reala, dar vestea cea buna este ca Domnul nostru ne-a oferit tot ce este necesar ca sa putem sa infruntam acest dusman. In Efeseni 6:10, ni se spune sa nu ne punem increderea in trupul nostru fizic, ci sa “ne intarim in Domnul si in puterea tariei Lui”. Efeseni 6:11 ne sfatuieste sa “ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa putem tine piept impotriva uneltirilor diavolului”. Credinciosul are increderea ca nu este singur, ci ca este invaluit in bratele protectoare ale Tatalui nostru. Trebuie sa ne bizuim pe credinta noastra care este “increderea neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11:1). Credinciosul intelept trebuie sa cerceteze in profunzime multitudinea evidentelor nevazute ochiului liber. Acest pas necesita acceptarea acestor lucruri nevazute ca fiind adevarate, si a le confirma ca adevar, crescand astfel increderea in cuvantul lui Dumnezeu.

Cand un credincios apuca scutul credintei, credinta lui va fi pusa la incercare. In capitolul 11 al cartii Evrei, avem exemple numeroase de eroi care au fost supusi acestor incercari. Luarea acestui scut al credintei uneori este echivalent cu incredere si supunere, chiar si atunci cand pare ca nimic nu are sens. In scrisoarea numarul 8 al scriitorului laic C.S.Lewis, “Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar”, aflam punctul de vedere al diavolului.  Diavolul batran, unchiul Screwtape, ii ofera sfaturi diavolului mai tanar, nepotul Wormwood, despre cum sa compromita credinta unui “pacient”: “Wormwood, conditia noastra nu este niciodata mai mult in pericol ca atunci cand o persoana umana chiar in lipsa oricarei dorinte, are totusi vointa de a implini voia Dusmanului (a lui Dumnezeu). El se uita de jur imprejurul universului din care pare ca Dumnezeu este complet exclus, se intreaba de ce a fost parasit, si totusi I se supune”.

Valoarea credintei este data de valoarea obiectului sau persoanei pe care o reflecta, in acest caz cuvantul lui Dumnezeu. C.S. Lewis adauga mai multe elemente in cartea sa “Crestinismul redus la esente”…”trebuie sa intelegem ca desi sentimentele noastre se pot schimba, obiectul credintei ramane acelasi. In mod regulat, practicati principalele doctrine ale credintei: mersul la biserica, impartasirea cu ceilalti credinciosi.”

Atacul spiritual asupra mintii poate pune la indoiala mantuirea unui credincios, il poate face sa se intrebe daca este vrednic de ea si il descurajeaza si infrange. Omul mantuit trebuie sa aiba privirea atintita pe Hristos si pe misiunea Lui. Cu credinta avem increderea nestramutata in promisiunile lui Dumnezeu si in armatura spirituala din Efeseni 6, putem sa luam scutul credintei. Acest scut ne ajuta sa ne aparam si ca rezultat, sa invingem raul acestei lumi.

Isus a avut credinta in promisiunile lui Dumnezeu si astfel, a iesit victorios asupra fortele care Il ispiteau. Acest scut ne este oferit fiecaruia dintre noi si ne permite sa facem parte dintr-o comuniune de credinciosi care se protejeaza unii pe altii. Apostolul Pavel reflecta la acest adevar atunci cand vorbeste despre trupul lui Hristos in Efeseni 4:16: “Din El tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste”.

Scutul este eficient numai cand este ridicat, nu atunci cand este pus deoparte. Noi avem nevoie de camarazii nostri pentru a forma o oaste. Atunci ne unim fortele ca sa impartasim vestea cea buna, ne incurajam unii pe altii, ne rugam impreuna si ramanem in invatatura lui Hristos. Trebuie sa fim siguri ca atat cei tineri in varsta, cat si cei tineri in credinta, au cunostinta de aceasta protectie oferita, pentru ca ei sunt, in mod special, vulnerabili atacurilor celui rau. Cel rau va incerca sa ii separe, si noi avem obligatia sa ii avertizam despre puterea lui de a-i convinge ca sunt singuri si fara speranta, astfel incat sa nu pot rezista ispitelor acestei lumi. Cel rau este expert in ispitire, dar apostolul Pavel ne dezvaluie ca prin cuvantul lui Dumnezeu avem scapare de un dusman atat de viclean. Se cuvine sa ne amintim ca Isus a spus,  “…Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” (Matei 28:20).

Previous
Previous

Doamna Zebedei si intrebarile pe care le punem

Next
Next

Ridicati-va scuturile!