Purtarea poverilor

In Galateni 6:1-5, apostolul Pavel spune:

“Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata intr-o greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetei. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu. Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel legea lui Hristos. Daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic, se insala singur. Fiecare sa isi cerceteze fapta lui, si atunci va avea cu ce sa se laude numai in ce-l priveste pe el, si nu cu privire la altii; caci fiecare isi va purta sarcina lui insusi”.

Veti remarca ca am subliniat doua parti ale acestui pasaj care intotdeauna mi-au starnit curiozitatea, pentru ca par ca se contrazic. As vrea sa va impartasesc o experienta proprie care pe mine m-a ajutat foarte mult sa inteleg acest pasaj.

In anul 2017, eu si sotul meu am fost binecuvantati cu posibilitatea de a calatori in America de Sud, unde am facut o drumetie pe Poteca Incasa ca sa vedem citadela Machu Picchu. Sa fiu complet sincera, nu m-am pregatit suficient dn punct de vedere fizic pentru aceasta drumetie. Caram cu noi rucsace in care se gaseau toate hainele noastre si alte obiecte necesare pentru 3 zile de calatorie. La sfarsitul primei zile, eram foarte demoralizata si incercam sa gasesc scuze ca sa renunt la aceasta calatorie si sa nu trebuiasca sa mai imi car rucsacul in spate. In acea seara nu am avut nici pofta de mancare si emotional eram epuizata, ca urmare a oboselii fizice. Sotul meu, Kent, a venit in cortul meu si mi-a spus ca in urma discutiei cu ghidul nostru, a formulat un plan pentru a doua zi (care urma sa fie cea mai dificila zi de urcare pana la cea mai inalta altitudine). Greutatea rucsacului meu va fi impartita intre sotul meu si ghidul nostru, astfel ca sa imi usureze mie povara si sa pot continua drumetia. Ei imi purtau povara mea.

Ajutorul lor fizic si emotional m-au ajutat teribil de mult. Am rezistat a doua zi, si asta mi-a intarit propria incredere ca pot sa termin drumetia ziua urmatoare. In acea seara, insa, Kent mi-a spus ca nu i-a fost usor sa care povara mea, si ca in ultima zi are nevoie ca sa imi duc propria mea povara, pentru ca nu va putea sa reziste inca o zi. Vedeti, el a adaugat toata greutatea care imi apartinea mie la propria lui greutate, si asta in cea mai dificila zi a drumetiei. Dar nu mai putea continua in acelasi ritm. Eu trebuia sa imi car propria mea povara.

Am terminat drumetia impreuna si a fost o rasplata nemaipomenita sa vedem Machu Picchu la sfarsit. Mai tarziu, pe masura ce depanam amintirile, am inteles mai bine ce vroia apostolul Pavel sa spuna in acel vers din Galateni.

Cand vedem ca altii nu mai rezista si si-au atins limita emotionala, iar noi avem posibilitatea sa ajutam, atunci trebuie sa le caram povara. Cu totii facem parte din aceasi oaste luptand acelasi inamic, si trebuie sa ne ajutam camarazii de arme.

Pe de alta parte, daca incepem sa credem ca ceilalti soldati TREBUIE  sa ne care povara, atunci exista riscul ca ei sa nu isi pot atinge scopul lor. Noi trebuie sa ne caram povara proprie atunci cand suntem capabili. Ca cu orice altceva in viata, cateodata vom fi cei care vom oferi ajutor si cateodata vom fi cei care vom necesita ajutor. In ambele cazuri, trebuie sa fiti cinstiti cu ceea ce aveti nevoie si cu influenta asupra altora. Lupta noastra spirituala este asemanatoare unei armate fizice: o combinatie a efortului propriu cu efortul intregului grup. Trebuie sa avem intelepciunea de a sti cand trebuie sa luam initiativa de a cara o povara care altora le este prea grea. Asemanator, trebuie sa avem suficienta intelepciune sa recunoastem cand povara noastra apasa prea greu si fara rost, pe umerii altcuiva. Fiecare dintre noi suntem binecuvantati sa nu trecem prin aceasta viata de unii singuri, ci sa avem alti camarazi pe care ne putem bizui si carora le putem plati inapoi la nevoie.

Rugaciunea mea astazi este ca noi sa ne cercetam propria situatie si cea a camarazilor nostri. Aveti voi posibilitatea de a purta povara altora? Daca da, atunci oferiti acel ajutor. Este povara ta prea grea pentru altcineva sa o poarte? Daca da, atunci luati-o inapoi si oferiti acelei persoane o perioada de usurare si ragaz. “Fiecare dintre voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)