Persoane pe care mi-ar placea sa le intalnesc-Nicodim

Sunt multe persoane despre care citesc in Biblie, care cred ca mi-ar placea foarte mult sa le intalnesc; ma intreb oare cum ar fi aratat ei, cum ar fi fost casele in care locuiau, cine erau familiile lor. Atat de multe detalii sunt nespecificate, atunci cand citim despre cei care au trait in perioadele biblice. Nu vi se pare interesant ca ii cunoastem atat de bine, desi foarte putine detalii ale vietilor lor ne sunt oferite?

Nicodim este unul din acele persoane care cred ca mi-ar fi placut. Pentru ca era inteligent, dar nu atat de inteligent incat sa nu-L vada pe Dumnezeu. Pentru ca intelegea ce gandeau ceilalti fruntasi religiosi, dar, totusi, suficient de curajos incat sa caute adevarul. Pentru ca nu stia sigur cine era Isus, dar L-a tratat cu respect pentru ca raspunsul cel mai logic si rezonabil al unei persoane care cerceteaza scripturile cu sinceritate, era sa-L recunoasca pe Mesia.

Noi citim despre Nicodim numai in evanghelia dupa Ioan, si sunt foarte recunoscatoare ca Ioan ne-a permis sa il cunoastem. In Ioan 3:1-2, ni se spune: “Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea si I-a zis: ‘Invatatorule stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el’”.

Nicodim este unul dintre primele persoane despre care putem citi, care au avut o discutie semnificativa cu Domnul nostru, la inceputul slujirii Sale. Discutia dintre ei este atat de amanuntita, incat pare ca cineva a luat notite, poate Ioan a fost prezent impreuna cu ei. Noaptea in care Nicodim Il gaseste pe Hristos, este chiar la inceputul slujirii lui Isus, imediat dupa botez. Isus a venit in capitala si a indepartat pe vanzatorii din templu, anuntandu-si autoritatea Sa fruntasilor poporului., conducatorilor templului, si a Curtii Supreme a Israelului.

Influenta invataturii lui Isus asupra carturarilor si conducatorilor politici din Ierusalim este evidenta chiar din al treilea sau al patrulea capitol al evangheliei dupa Ioan. Nu avem cum sa stim cati alti farisei, membri ai Sinedriului, sau conducatori ar fi avut acelasi caracter asemanator cu Nicodim; se pare ca prietenul lui, Iosif din Arimatea, a dovedit acest caracter in noaptea rastignirii lui Isus.

Nicodim este mentionat de trei ori de catre Ioan: cand vine pe timpul noptii sa afle mai mult despre Isus, in Ioan 3, cand il apara pe Isus in fata adunarii oficiale a Sinedriului in Ioan 7, si cand il ajuta pe Iosif din Arimatea  (ei el un membru al Sinedrului) sa pregateasca trupul lui Isus pentru inmormantare in Ioan 19. Si din aceste trei ocazii, aflam multe despre acest om, si stiu ca mi-ar fi placut sa il cunosc.

Urmarind cronologia slujirii lui Isus, aflam ca discutia din Ioan 3 are loc intre chemarea primilor ucenici, pescarii galileeni, si intalnirea Domnului cu femeia samariteana. Cu totii venim de undeva, cu totii avem bariere culturale pe care trebuie sa le trecem. Nicodim analizeaza cu grija tot ce a vazut si auzit in capitala in ultimele zile. Dupa cum deja am mentionat, Domnul a venit in Ierusalim imediat dupa botezul Sau si inceputul slujirii Sale, cu misiunea de a curata templul, centrul vietii zilnice al lui Nicodim. Nicodim pare ca nu are o reactie imediata asa cum pescarii si femeia samariteanca au avut. Nu avem nici o informatie despre cat timp Isus a petrecut in Ierusalim sau cate zile mai tarziu Nicodim a venit la Isus pe timpul noptii. Dar trebuie sa fi fost suficient de mult pentru ca Nicodim sa afle despre semnele, minunile si invataturile acestui Hristos. Si a avut timp suficient ca el sa poata sa se gandeasca la toate invataturile din scriptura, sa mediteze la ceea ce s-a intamplat in capitala si in templu in ultimele zile, si sa doreasca sa stie mai mult.  

Imi place de Nicodim pentru ca el este unul dintre putinii carturari, unul dintre putinii fruntasi respectati de oameni, unul dintre putinii conducatori ai natiunii care doresc sa se indeparteze de “ordinea de zi” a capitalei. Imi place de el pentru ca si-a permis sa caute adevarul atunci cand a avut sansa de a sta departe de valtoare propovaduirii templului, departe de gandirea moderna, departe de influenta lumii academice imbratisata de toti. Imi place de el pentru ca si-a folosit timpul “personal” pentru a gasi raspunsurile rationale si logice la ceea ce a vazut, auzit si reflectat. Imi place de el din cauza umilintei lui si a respectului pe care il demonstreaza, nu numai pentru puterea de netagaduit la care este martor, dar si pentru profetii din vechime pe care ii iubeste.

Si nu este nici o indoiala ca si Isus l-a indragit. Isus este atat de bun pentru a ne duce acolo unde trebuie sa ajungem. Isus vorbea cu un carturar, si acestui carturar I s-a cerut sa isi extinda intelegerea si cunostintele culturale cu care are acomodat, pentru a accept noi ganduri spirituale. Isus il duce direct in imparatie, in versetul 3: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate  vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Iudeii intelegeau noua relatie dintre Dumnezeu si om, si chiar intelegeau si iertarea pacatelor. Dar Israel nu a avut nici o experienta similara cu ceea ce Isus a adus, si in aceasta noapte, Nicodim a fost fortat sa considere ceva total nou si periculos felului lui de viata. El nu intelegea aceasta forma de innoire spirituala, o nastere spirituala ca conditie initiala pentru o faptura noua. Acesta era mesajul “nasterii din nou” care pana la Isus nu a fost niciodata posibil si cu siguranta, nu s-a implinit vreodata.

Nicodim, dupa aceasta noapte divina, va fi fortat sa isi reconsidere propria cetatenie intr-o imparatie care ii controla toate aspectele vietii sale. Problema nu era ca el nu intelegea cum un om ar putea “deveni” altcineva, si astfel sa “fie” altcineva, ca in cazul unui prozelit care nu a fost niciodata “nascut din nou”, dar care totusi putea face parte din imparatie. Dar cum ar putea un om sa “fie” altcineva pentru a “deveni” altcineva? A fi nascut din nou, nu a fost niciodata o invatatura a credintei iudaice. Ai putea lucra cu ceea ce erai, dar nu puteai niciodata sa fi nascut din nou. Devenind prozelit in credinta iudaica, nu putea niciodata sa te faca membru deplin al familiei lui Avraam.

Nicodim a fost destul de norocos in situatia “nasterii” lui, si acum I se cerea sa re-evalueze tocmai lucrurile care ii aducea bunastare, confort, si respect in viata. Vorbim foarte mult despre cei saraci si mai putin norocosi, care au avut putin, li s-a oferit mult, iar in schimb, au dat mult. Dar poate in cultura si timpul nostru, ar fi mai potrivit sa ne gandim la cei care au avut mult, au primit mult, si in schimb au dat mult.

Mie imi plac acest tip de oameni, si cunosc pe multi dintre ei-doctori, profesori, avocati, ingineri, carturari, profesori-multi dintre fratii si surorile mele in Hristos. Si Isus ne intalneste la locul unde ne aflam, asa cum a facut cu Nicodim. Si daca suntem parte a acestei imparatii, nascuti din nou ca sa fim o fiinta noua, parte a unei familii noi si cu o cetatie noua, atunci vom oferi mult inapoi. Uneori aceasta oferta i-a forma umilintei, atunci cand lumea ne inalta, cand educatia, succesul si beneficiile ne conduc viata. Noi trebuie, la fel ca si Nicodim, sa oprim zgomotul, sa cercetam cuvintele, sa cantarim adevarul, si sa parasim zona in care ne simtim confortabili. Pare ca ar fi fost teama sau poate chiar frica in modul in care Nicodim L-a cautat pe Isus pe timpul noptii. Dar, mi-ar placea sa cred ca poate L-a cautat in linistea serii, cand el putea gandi si rationaliza. Eu cred ca L-a cautat cu televizorul inchis, cu telefonul pus deoparte, cand colegii lui exceptionali au plecat acasa… si a avut timp sa cerceteze si sa invete. Nicodim era bun si suficient de cinstit pentru a lasa in urma lumea lui imbelsugata de acasa si sa caute pe Cel care parea ca are cuvintele si semnele din ceruri. El va fi unul dintre cei doi barbati care vor pregati trupul Domnului nostru pentru invierea Sa dintre morti. Mi-as fi dorit sa il fi putut intalni pentru ca mi-ar fi placut de el.