Infertilitate

Era o zi inzapezita cand s-a intamplat sa citesc un post pe retelele sociale. O sora si prietena veche a afisat o poza a unei sonograme cu comentariul, “Sunt atat de priceputa,  incat am putut sa creez un bebelus”. Sper ca ma veti ierta cand va spun ca primul meu gand nu a fost prea frumos. Cand mi-am dat seama ca inima mea era neplacuta, am incercat sa inteleg de ce aceasta veste emotionanta ma afecta atat de negativ. Poate ca eram geloasa? Impreuna cu sotul meu, Dan, avem doua raze de lumina pe care le iubim si adoram mai mult decat ne-am inchipuit ca este posibil. Familia mea s-a aventurat in Etiopia de unde am adoptat copiii nostri. Cu siguranta mi-am meritat titlul de mama, cand am petrecut 5 luni in Etiopia impreuna cu mama mea si 2 bebelusi. A fost o adevarata aventura, si sunt recunoscatoare ca am fost binecuvantata cu aceasta posibilitate. Adevarul fie spus, gandul de a fi avut un alt copilas atunci m-a speria. Motivul pentru care eram atat de afectata, era mandria. Sora mea buna si evlavioasa putea implini ceva ce eu nu am putut, desi am incercat multi ani la rand-ea a creat un bebelus.

In acea zi anume, eu eram pe patul de spital recuperandu-ma dupa o operatie de eliminare a 8 cisturi. Corpul meu nu creaza bebelusi, numai cisturi. Cu cateva saptamani inainte, doctorul incerca sa imi explice marimea acestor cisturi, comparandu-le cu fructe. Eram in Germania, si ca sa evite sa foloseasca unitatile de masure metrice, doctorul a comparat cisturile cu fructele cu care eram obisnuita. Asa ca mi-a explicat ca aveam cateva “mere”, trei sau patru “portocale din California” (care sunt mai mari decat portocalele obisnuite), si un pepene galben, toate inchise inauntrul corpului meu producandu-mi o durere imensa. Un pepene galben, am aflat, are cam 15 cm in diametru si este de marimea unui bebelus la 34 de saptamani. Doctorul mi-a spus ca este necesar nu numai sa elimine cisturile, dar si organele pe care sunt situate. La sfarsitul conversatiei, mi-a inmanat singura sonograma pe care o voi primi vreodata si m-a trimis acasa ca sa impachetez pentru spital.

Dragele mele surori, daca v-ati confruntat vreodata cu infertilitate, atunci nu sunteti singurele. Sunt multe femei in aceeasi situatie. Depinde de tara unde locuiti, cam 10-25% din cupluri se confrunta cu infertilitate. Imi aduc aminte de ziua in care mi s-a spus ca nu voi putea niciodata sa fiu insarcinata; o prietena buna mi-a impartasit propria ei experienta cu infertilitatea si mi-a oferit suport si incurajare. Imi voi aminti intotdeauna bunatatea, dragostea si dorinta ei de a impartasi ceva atat de personal. Dorinta mea este sa fiu si eu o incurajare pentru alte femei, asa cum prietena mea a fost pentru mine cu multi ani de zile in urma. Aceasta este binecuvantarea de a fi parte din familia lui Hristos. Bineinteles, ca sursa cea mai importanta de incurajare si intelepciune sunt scripturile.

In mod surprinzator, sunt numai sapte (sau poate opt) femei in biblie care sunt numite “sterpe”. Cele mai binecunoscute sunt: Sara, mama lui Isaac (Genesa 11:30), Rebeca, mama lui Iacov si Esau (Genesa 25:21), Rahela, mama lui Iosif si Beniamin (Genesa 29:31),  sotia lui Manoah, mama lui Samson (Judecatori 13:2), Ana, mama lui Samuel (1 Samuel 1:2) si Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul (Luca 1:7). Intr-adevar! Aproape fiecare femeie stearpa mentionata in scriptura a avut nu numai un copil, ci un copil care a condus poporul lui Dumnezeu, intr-un fel sau altul.

Celelalte doua posibile exemple sunt Mical si femeia Sunamita. Mical, va amintiti, era fata Imparatului Saul si prima sotie a lui David. Vedem in 2 Samuel 6, ca Mical l-a criticat in mod public pe sotul si imparatul ei si ca urmare, a fost pedepsita pentru comportamentul ei. Capitolul se incheie astfel, in versetul 23: “Si Mical, fata lui Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii ei”. Traditia evreica ne spune ca Mical a murit dand nastere unui copil. Mishna (legea evreica transmita oral) descrie in amanuntime nasterea si copilul. Aceasta explicatie este interesanta si posibila, dar sursa ei este in afara bibliei. Pe de alta parte, multi carturari crestini cred ca imparatul David a indepartat-o pe Mical, astfel ca ea nu a avut nici o posibilitate sa dea nastere la un copil. Oricare varianta ar fi reala, lipsa de copii este o pedeapsa a comportamentului ei si nu o imposibilitate fizica de a avea copii. Asa ca ea nu poate fi pusa pe aceasi lista cu celelalte femei sterpe. Femeia Sunamita din 2 Imparati 4, ar putea fi adaugata la lista noastra. Scripturile spun ca ea nu a avut nici un fiu. Nu putem sa stim cu certitudine daca ea nu a avut absolut nici un copil sau doar un copil de parte barbateasca. Oricum ar fi, as vrea sa discutam situatia ei pentru un moment.

Cu siguranta, intelegem ca spiritualitatea si evlavia unei femei nu este direct legata de posibilitatea de a se casatori si de a avea copii, pentru ca fiecare dintre noi cunoastem surori care nu s-au casatorit sau nu au avut vreodata copii. Dar de multe ori, aceasta legatura dintre indreptatirea femeii si nasterea de copii este exprimata chiar de fratii si surorile noastre, poate fara intelegere. Este o minciuna, este daunatoare si nu este un mod crestin de a gandi. Am vazut femei crestine, tinere si puternice, care si-au pierdut credinta atunci cand vietile lor nu au implinit asteptarile impuse de altii. Asta imi aminteste de omul orb vindecat de Isus la inceputul capitolului 9 al cartii Ioan: “Cand trecea, Isus a vazut pe un orb din nastere. Ucenicii Lui L-au intrebat: ‘Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?’. Isus a raspuns: ‘N-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu’”. Cand sotul meu si cu mine treceam prin perioada cea mai dificila, cand am primit 15 rezultate negative la testele de sarcina, primeam intrebari de genul acesta: “Va rugati voi suficient de mult?” sau “Crezi ca Dumnezeu stie ca nu ati fi parinti buni?”. Sunt constienta ca oamenii spun multe lucruri insensibile incercand sa fie de ajutor, si eu am facut aceasta greseala de multe ori-nu judec pe nimeni, aici. Ca si apostolii, cred ca toti avem intentia de a fi de ajutor chiar si atunci cand incercam sa intelegem nedreptatea acestei vieti. Sa fiu absolut sincera, eu inteleg modul acesta de gandire.

In 1 Samuel 1:9-18, o vedem pe Ana rugandu-se cu atata pasiune pentru a primi un copil, incat preotul Eli credea ca este beata. In Evrei 11:11, ni se spune ca “Prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-I fagaduise”. Femei Sunamita a primit un fiu datorita bunatatii ei fata de profetul lui Dumnezeu, Elisei (2 Imparati 4:8-17). Este logic sa presupunem ca bunatatea, credinta si rugaciunile evlavioase ale acestor femei au fost auzite si ca raspuns au primit copilul pentru care s-au rugat. Dar aceasta este o gandire lumeasca, si asemanator cu omul orb, as vrea sa va sugerez ca motivul pentru care au primit un copil a fost nu pentru a rasplati bunatatea lor, ci pentru ca “lucrarile lui Dumnezeu sa se arate”! Ganditi-va la femeia Sunamita. Aceasta slujitoare a lui Dumnezeu, bogata, dar fara macar un nume, a primit un fiu ca rasplata din partea lui Elisei. In continuarea capitolului, vedem ca fiul sau a murit in mainile ei proprii si a fost inviat de acelasi profet. Darul de la Elisei nu a fost doar primirea unui fiu, ci si posibilitatea de a fi martora a puterii miraculoase a lui Dumnezeu, nu numai odata, ci de doua ori. Pentru cele sase mame mentionate anterior-Dumnezeu nu numai ca a produs viata din nimic, dar a creat eroi mareti pentru poporul Sau. Si chiar daca aceste femei sunt evlavioase, Isaac, Iacov, Iosif, Samson, Samuel si Ioan Botezatorul reprezinta exemple ale bunatatii lui Dumnezeu, si nu ale mamelor lor. Precum fiul Sunamitei, toti acesti copii vor fi folositi pentru intarirea credintei si miracolul existentei lor nu poate fi explicat altfel decat prin Dumnezeu!

Care este concluzia tuturor acestor lucruri? Multe femei se chinuie multi ani la rand si intr-un final sunt binecuvantate cu un copil. Unele aleg tratamente medicale, iar altele se multumesc cu viata pe care o au si se dedica ajutorului si sprijinului celor care cresc copii. Pentru mine si sotul meu, rugaciunile noastre au fost raspunse prin adoptie, si ce binecuvantare aceasta a fost. Dar orice alegere am face-sau poate ce alegere este facuta in locul nostru-ceea ce ne tine impreuna nu este infertilitatea. Ceea ma leaga pe mine de tine, este acelasi lucru care ma leaga de toti ceilalti frati si surori: este Hristos! “Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus” (Galateni 3:28). Si ca un popor unit in Hristos, noi dezvaluim puterea lui Dumnezeu tuturor, din toate locurile si toate timpurile (1 Petru 1:10-12).

Dupa multa cercetare a inimii mele, mi-am dat seama ca numai mandria ma oprea sa nu imi felicit un prieten bun si o mama pentru ce ceea ce cu adevarat este, un miracol. M-am rugat pentru iertare, m-am gandit la toate binecuvantarile pe care le-am primit, si apoi am felicitat-o. Si chiar daca trupul meu nu va produce niciodata un bebelus, ci numai cisturi, nu este mai mult decat un vas de pamant. In ceruri mi s-a promis unul nou, si mie si surorii care a creat un bebelus, si impreuna vom obtine o identitate cu adevarat spirituala in Hristos-nu ca mame, ci sa fete si surori.