Supunerea lui Ghedeon si intelepciunea duhovniceasca
Cartea Judecatori este istoria natiunii evreice in pamantul fagaduintei inainte de dorinta lor de a avea un imparat lumesc. Chiar in primul capitol ni se spune ca israelitii Il vor uita pe Dumnezeu, se vor intoarce la pacat si vor suferi opresiunea natiunilor idolatre. Cand israelitii se vor pocai si vor striga la Dumnezeu, atunci El va trimite un izbavitor sau judecator, care le va infrange dusmanul. In capitolele de la 6 la 8, noi citim despre un om numit Ghedeon care, prin supunere si intelepciune duhovniceasca, a fost transformat dintr-un fiu de fermier intr-un soldat viteaz si un judecator. Ce a produs aceasta transformare? Ghedeon a dovedit intelepciune duhovniceasca prin supunere.
Cand incepem sa citim despre Ghedeon aflam ca el batea graul in tascul de struguri pentru a tine recolta de grane ascunsa de Madian, popor care ii oropsea. Inceputul vietii lui este in saracie si umilinta. Cand Ingerul Domnului I s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa mearga si sa izbaveasca pe Israel din mana lui Madian, Ghedeon nu a inteles ce i se cerea. Familia lui era cea mai saraca din Manase, el era cel mai mic din casa tatalui lui, iar tatal sau se inchina lui Baal. Cum ar fi fost posibil ca el sa fie ales pentru o slujba atat de importanta? Dar in versetul 16, citim raspunsul ingerului: “Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madian ca pe un singur om”. Prezenta lui Dumnezeu i-a oferit calauzire, intelepciune si putere.
Dumnezeu nu face diferenta intre oameni. Avem parte de adevarata intelepciune si putere atunci cand Il urmam si avem incredere in Dumnezeu. Lumea a dat o alta definitie puterii, tariei si intelepciunii. Ca ucenici ai lui Dumnezeu, si noi cadem prada acestor redefinitii, ca oricine altcineva. Educatia, influenta sociala, varsta si experienta inlocuiesc adevarata intelepciune si autoritate. Luati in considerare momentul cand Moise vorbeste natiunii Israel, cu putin inainte ca ei sa intre in tara fagaduintei. Deuteronomul 4:5-6 ne spune: “Iata, v-am invatat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire. Sa le paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: “Acest neam mare este un popor cu totul intelept si priceput!”. Numai prin supunere putem avea acces la intelepciunea lui Dumnezeu. Psalmul 19:7 spune: “…marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor”. Ascultarea noastra transforma chiar pe cel mai simplu dintre noi intr-o persoana inteleapta.
Acelasi lucru il vedem si in viata lui Ghedeon. Dupa ce a acceptat rolul de conducator al armatei lui Dumnezeu (si dupa ce a daramat altarul dedicat lui Baal care apartinea tatalui sau), citim ca “Ghedeon a fost imbracat cu Duhul Domnului” (Judecatori 6:34) si atunci cand i-a chemat pe barbatii din Manase, Aser, Zabulon si Neftali toti au venit sa il intalneasca, 32 000 de barbati impreuna. Armata Madianului era formata din 135 000 de barbati (Judecatori 8:10), dar aflam ca “Domnul a zis lui Ghedeon: ‘Poporul pe care il ai cu tine este prea mult, pentru ca sa dau pe Madian in mainile lui; el ar putea sa se laude impotriva Mea, si sa zica: ‘Mana mea m-a izbavit’” (Judecatori 7:2). Ghedeon asculta de Dumnezeu si le spune celor care le este frica sa mearga acasa. 22 000 de barbati s-au intors acasa, lasand doar 10 000 de barbati sa infrunte batalia. Ghedeon trebuie sa se fi simtit foarte surprins si descurajat. Cu toate astea, il vedem supunandu-se cu umilinta si credinciosie.
Adevarata intelepciune il glorifica pe Dumnezeu si nu pe sine. Iacov 3:13-17 ne spune: “Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii. Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca. Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele. Intelepciunea care vine de sus, este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune, fara partinire, nefatarnica”.
La momentul in care Ghedeon era pregatit de lupta, el deja isi stabilise o reputatie. El a chemat pe barbatii din Israel si multi erau pregatiti sa il urmeze. Totusi, vedem aici ca el era dornic si pregatit sa ii ofere lui Dumnezeu slava, cu o adevarata umilinta si intelepciune.
Totusi, inca o data, Domnul ii spune lui Ghedeon ca soldatii sunt prea numerosi si ii cere sa micsoreze numarul lor. De data asta, ii conduce pe soldati la apa. In versetul 5 din capitolul 7 citim instructiunile primite de Ghedeon: “Pe toti cei ce vor limpai apa cu limba, cum limpaieste cainele, sa-I desparti de toti cei ce vor bea apa din genunchi”. Aceasta cerinta intotdeauna mi s-a parut ciudata. Am auzit unele pareri care spuneau ca Dumnezeu i-a ales pe acesti barbati sa lupte pentru ca modul lor de bea apa era foarte ciudat si El vroia ca cei mai slabi si neantrenati sa Ii dovedeasca puterea lui divina. Alte pareri sustin ca, dimpotriva, un soldat antrenat sa va grabi sa bea apa din cupa mainilor si nu va avea timp sa bea din genunchi. Sunt unii care sustin ca ingenuncherea era parte a inchinarii lui Baal si prin aceasta distinctie Dumnezeu a inlaturat armata de idolatrie. Intr-un final, nu cred ca are o prea mare importanta. Ceea ce este clar este ca Dumnezeu doreste o armata chiar si mai mica, numai 300 de barbati.
Inteleciunea lui Dumnezeu separa ce este lumesc de ce este duhovnicesc. In 1 Corinteni 1 incepand cu versetul 27, citim: “Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu”.
Intelepciunea lui Dumnezeu nu pare intotdeauna “naturala”-si de ce ar fi? Prin propria ei definitie este o intelepciune supranaturala. Nu pare natural sa ne supunem sotilor nostri sau altor crestini. Nu pare natural sa ii punem interesele altora deasupra intereselor noastre, chiar si atunci cand suntem obositi si nu impartim sarcina egal. Nu pare natural sa ne oprim din barfeala in mijlocul conversatiei. Nu pare natural sa iertam de nenumarate ori, la nesfarsit, fara nici un semn de regret sau dorinta de schimbare din partea celui care ne-a gresit. Lumea ne spune ca atunci cand ne cunoastem valoarea intrinseca, cream bariere in jurul nostru, dar intelepciunea duhovniceasca ne spune ca valoarea noastra este derivata din dorinta Fiului Sau de a renunta la tot in favoarea noastra.
Dupa reducerea numarului soldatilor, intelepciunea lui Dumnezeu este descoperita lui Ghedeon. Domnul ii spune lui Ghedeon sa mearga cu slujitorul lui si sa iscodeasca tabara inamica. Cand s-a tupilat in tabara Madianului, Ghedeon a auzit istorisirea unor visuri inspaimantatoare, profetii si distrugere. Inviorat, Ghedeon se intoarce la armata lui cu un plan de batalie. Capitanul-judecator isi pregateste trupele-separand cei 300 de soldati in 3 grupuri de 100 si inarmandu-I cu trambite si ulcioare goale, cu niste faclii in ulcioare. Impreuna, ei au incercuit tabara inamica in toiul noptii. Dintr-o data, soldatii au sunat din trambite si au spart ulcioarele, nu numai cauzand multa zarva, dar si descopering lumina facliilor lor. Auzind strigatul “Sabia Domnului si a lui Ghedeon!” si in completa teroare, armata inamica se lupta cu sine insasi, omorandu-se unii pe altii si fugind in orasele apropiate. Armata lui Ghedeon a urmarit pe Madian. Intr-un final, intelepciunea lui Dumnezeu este descoperita pe deplin si, precum ulcioarele sparte au iluminat tabara Madiana, tot asa si planurile lui Dumnezeu au fost iluminate.
Intorcandu-ne la pasajul din 1 Corinteni 1 incepand cu versetul 21, aflam ca:
“Caci, intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si Grecii cauta intelepciune; dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie Iudei, fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decat oamenii.”
Hristos este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu si asemanator Mantuitorului nostru, ascultarea este calea spre intelepciunea duhovniceasca: “macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care Le-a suferit. Si dupa ce a fost facut desavarsit, S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice” (Evrei 5:8-9)