Intelepciunea ne striga. O auzim noi?

Intelepciunea striga de buna voie. Asta ni se spune. O auzim noi? Daca credem cu adevarat cuvintele autorului cartii Proverbe, atunci trebuie sa acceptam ca daca ne lipseste intelepciune, nu este vina Intelepciunii. Capitolul 1 al cartii Proverbe este o personificare realistica a Intelepciunii.

“Intelepciunea striga pe ulite, isi inalta glasul in piete;

Striga unde e zarva mai mare; la porti, in cetate, isi spune cuvintele ei:

“Pana cand veti iubi prostia, prostilor? 

Pana cand le va placea batjocoritorilor batjocura, si vor uri nebunii stiinta?

Intoarceti-va sa ascultati mustrarile mele!

Iata voi turna duhul meu peste voi, va voi face cunoscut cuvintele mele” 

(Proverbe 1:20-23)

Intelepciunea este accesibila tuturor; ea nu este selectiva si nu cauta anumite persoane cu un nivel de inteligenta ridicat. Ea isi ridica vocea in locuri publice unde ne gasim in fiecare zi! O gasim la porti, in pietele unde ne conducem afacerile, ea mustra si roaga, isi impartaseste cu generozitate cuvintele ei, facandu-le cunoscute tuturor. Atunci cine sunt aceia care nu asculta la strigarea ei? Cum se face ca multi nu o vad sau nu o aud atunci cand ea striga la ei?

Noi nu neglijam atunci cand mamele noastre ne cheama la masa, noi nu ignoram soneria care anunta terminarea unei anumite clase, noi nu trecem cu vederea atunci cand numele nostru este strigat in biroul unui doctor, noi chiar ne trezim din somn atunci copiii nostri striga in mijlocul noptii. Nu este de mirare, atunci, ca Intelepciunea este uimita cand cei care au nevoie de ea in disperare, nu ii asculta strigarile sincere si persistente. 

Intelepciunea lui Dumnezeu este demonstrata in toata splendoarea ei in timpul creatiei acestui univers, dupa cum Psalmul 104 ne aminteste “ Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune” (Psalm 104:24-25). Noi vedem duhul de intelepciune dat de Dumnezeu tuturor celor care au lucrat sa construiasca si sa decoreze cortul intalnirii, lui Iosua, lui Isaia si multor altora. Efeseni 1:17 ne spune ca Dumnezeu da un duh de intelepciune celor ce cred in Domnul nostru Isus Hristos, prin descoperirea si cunoasterea Lui.

Iacov 1:5 ne incurajeaza ca daca “vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data”. Astfel, nu este nici o indoiala ca tuturor li se ofera ocazia de a fi intelept, ca toti avem access la acest tip de intelepciune pe masura ce ea striga si ii roaga pe toti sa asculte. Tuturor ni se ofera aceeasi posibilitate de a asculta; iar celor care raspund la chemarea ei si vin sa fie iluminati de Intelepciunea descrisa in cartea Proverbe, cuvintele sunt impartasite si de inteles! Astfel, cum este posibil ca atat de multi sunt neintelepti, cum este posibil ca atat de multi nu cunosc intelepciunea descoperita in creatie, in cuvinte care ofera har, mila, pace, mangaiere si dragoste?

Problema pe care umanitatea o are este ca intelepciunea descrisa si oferita tuturor in aceste texte biblice, nu este intelepciunea gasita in salile universitatilor, in laboratoarele spitalelor, in birourile conducatorilor nostri politici sau in emisiunile de stiri ale natiunilor noastre. De fapt, intelepciunea lui Dumnezeu care este impartasita din locurile ceresti este urata de nesabuiti, dispretuita de nobili si batjocorita de cei puternici: “De pilda fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales” (1 Corinteni 1:26).

Si astfel, in timp ce barbatii si femeile se zoresc, cautand cunostinta in institutii de invatamant, raspunsuri de la terapeuti, sfaturi de la experti si modelandu-si personalitatile in functie de cultura si gandirea moderna, ei neglijeaza strigatul intelepciunii divine, reflectata in creatie si descoperita in logica. Intelepciunea lui Dumnezeu nu ia captivi, nu trage pe nimeni de mana, nu se impune prin forta. Ea striga. Noi trebuie sa ascultam si sa fim atrasi ca sa cunoastem o asemenea intelepciune.

Psalmul 119 repeta sentimentele celui care stie valuarea acestei intelepciuni si cunostinte:

“Cuvantul Tau, Doamne, dainuieste in veci in ceruri…Daca n-ar fi fost Legea Ta desfatarea mea, as fi pierit in ticalosia mea” (89-92).

“Sunt mai invatat decat toti invatatorii mei, caci ma gandesc la invataturile Tale. Am mai multa pricepere decat batranii, caci pazesc poruncile Tale” (99-100)

“Da-mi pricepere, dupa fagaduinta Ta…si judecatile Tale sa ma sprijineasca” (169, 175).

Este o lipsa completa de intelepciune in aceasta lume; noi suntem lasati in ruina atunci cand dorintele noastre, scopurile, preocuparile, meditatiile si energia sunt risipite pentru ca ne lasam calauziti de intelepciunea lumeasca. Noi trebuie sa cautam, sa ne dedicam si sa ne preocupam cu intelepciunea divina pe masura ce ni se descopera de-alungul zilelor noastre. Intelepciunea lui Dumnezeu nu este obtinuta cu fiecare zi de nastere; este cautata de cei care au dorinta de a o avea, oricare ar fi varsta lor si imprejurarile in care se gasesc. Intelepciunea lui Dumnezeu nu este pastrata numai pentru cei foarte inteligenti, ci mai degraba, este obtinuta de cei sarguinciosi care sunt hotarati sa o gaseasca si o pastreze in inima lor. Intelepciunea lui Dumnezeu nu este plina de mister sau magie; este simpla si usor de obtinut, fara intelesuri ascunse sau enigme care trebuiesc deslusite.

Preocuparea cu intelepciunea duhovniceasca este esentiala in viata unui crestin. Atunci cand Isus Isi incepe slujirea evanghelistica, El promite ca ii va satura pe cei care infometeaza si inseteaza dupa dreptate. El ne asigura ca binecuvantarile spirituale apartin celor al caror caracter este transformat prin intelepciunea cereasca: cei blanzi, cei care plang, cei care sunt saraci in duh si cei care sunt cu inima curata. Cand auzim chemarea, trebuie sa neglijam intelepciunea lumeasca si sa credem in intelepciunea care este batjocorita si ignorata de lume ca fiind prea simpla si fara valoare.

Voi incheia discutia noastra cu frumosul pasaj din Proverbe 3:21-28, care descrie valoarea unei vieti pline cu intelepciune duhovniceasca. Fie ca fiecare dintre noi sa avem vieti care reflecta intelepciunea sanatoasa si chibzuinta:

“Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai;

Pastreaza intelepciunea si chibzuinta!

Caci ele vor fi viata sufletului tau, si podoaba gatului tau.

Atunci vei merge cu incredere pe drumul tau,

Si piciorul nu ti se va poticni. 

Cand te vei culca, vei fi fara teama,

Si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce.

Nu te teme nici de spaima napraznica,

Nici de o navalire din partea celor rai;

Caci Domnul va fi nadejdea ta,

Si El iti va pazi piciorul de cadere.

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti sa o faci.

Nu zice aproapelui tau: “Du-te si vino iarasi; iti voi da maine!”

Cand ai de unde sa dai.