Asteptand mangaiere de la Dumnezeu

De Lauren Sheffer

Imi aduc aminte atat de clar cuvintele doctorului: “Vrem ca tu si sotul tau sa fiti pregatiti de posibilitatea de a va pierde fiul”. Baietelul nostru, atat de frumos si abia nascut de cateva saptamani. Primul nostru copil. Un copil pentru care ne-am rugat cu atata fervoare, dupa ce am pierdut cativa alti copii care sunt in siguranta in bratele lui Isus. Reactia mea umana a fost sa fiu maniata pe Dumnezeu. De ce noi? De ce copilasul nostru atat de dragalas? Nu ne-am dovedit suficient de mult credinciosia si supunerea noastra?

Apoi mi-am adus aminte de sfatul pe care l-am dat unei prietene cu cativa ani inainte – ca ar trebui sa ne bucuram cand trecem prin incercari pentru ca Satana, de obicei, alege pe cei mai puternici si credinciosi ucenici ai Domnului ca sa ii indeparteze de El. Asa cum Iacov mentioneaza in capitolul 1: “Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.”

Unii dintre barbatii si femeile pe care le admiram cel mai mult in Scripturi, au indurat cele mai rele incercari si suferinte. Ce anume in Psalmul 91 ne da siguranta ca Dumnezeu ne va proteja de toate lucurile? De multe ori facem greseala de a crede ca acest pasaj este o promisiune ca Dumnezeu va proteja pe ucenicii Lui de toate greutatile si incercarile dureroase. Noi uitam ca scopul nostru final este viata eterna in Ceruri si, in schimb, ne petrecem timpul incercand sa perfectionam viata noastra aici pe pamant.

Dumnezeu niciodata nu a promis o viata perfecta. Isus ne spune in Ioan 16:33: “V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar, indrazniti, Eu am biruit lumea.” Daca El ar permite ca sa traim o viata perfecta aici pe pamant, ce ne-ar face sa tanjim dupa Ceruri? Daca ne-am intreba ce am dori cel mai mult sa gasim in Ceruri, care ar fi raspunsul nostru? Sunt sigura ca am primi raspunsuri diferite precum: “Imi doresc sa Il intalnesc pe Isus” si “Portile de margaritare si ulitele de aur curat”, dar cred ca cel mai potrivit raspuns este ca “In Ceruri nu va mai fi nici un pacat si nici o durere”.

Atunci care este rolul Psalmului 91? “Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei. El Te va acoperi cu penele Lui, si Te va ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!”. De curand, o prietena buna a mea si sotul ei au pierdut fetita lor de 5 ani, pe neasteptate. Doi dintre cei mai credinciosi ucenici ai Domnului si parinti devotati. Exemplul lor spiritual in timpul acestei tragedii cumplite au scos in evidenta insemnatatea Psalmului 91. Nu vom intelege vreodata de ce rugaciunile si cerintele noastre nu au raspunsul pe care il dorim sau il asteptam. In schimb, in aceste momente “cautam adapost sub aripile Lui”. Noi suntem protejati de “pacea care intrece orice pricepere”.  Ne confruntam cu realitatea Cerurilor si cu faptul ca aceasta lume este temporara. Trupul nostru este slab, dar sufletul nostru apartine Cerurilor. 

Psalmul 91 descrie protectia oferita de Dumnezeu si cum nici un necaz nu ne va coplesi. Cred ca aceasta promisiune se refera la sufletele noastre. Daca avem incredere in Dumnezeu si mergem la El in timp de necaz si incercare, El promite sa ne protejeze sufletele de durere si sa le protejeze pe masura ce inaintam in aceasta viata. Raspunde Dumnezeu rugaciunilor cu referire la trupurile noastre? Cu siguranta ca El raspunde. Eu pot sa atest acest adevar acum cand privesc la baietelul meu de 4 ani alergand si jucandu-se si vad cum multi din jurul meu sunt vindecati de bolile lor. Imi amintesc ca Dumnezeu a trimis pe singurul Sau Fiu, Isus, ca sa isi dea viata pentru toate pacatele omenirii. Acea durere de a pierde unicul Fiu a fost cumplita, dar asta este masura cu care EL ne iubeste. Lui ii pasa mai mult de sufletele noastre si doreste o relatie cu fiecare dintre noi. El vrea ca noi sa fim cu El pe vesnicie. Lui ii pasa de noi si ne iubeste, ca un Tata care Isi iubeste copiii. El intelege durerea noastra si ne aude rugaciunile. 

El tanjeste sa venim la El in timpuri de incercare aici pe pamant, pentru ca El sa ne ofere mangaiere. Acestea sunt ocaziile cand relatia noastra cu El devine mai apropiata si credinta noastra se intareste. Aceasta este bucuria produsa de incercarile descrise in Iacov, capitolul 1. Totusi, pana cand Isus se intoarce, noi sunt implicati intr-o lupta spirituala: “Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti”. Ca ucenici ai lui Isus, dorinta noastra este infrangerea celui rau a carui putere se manifesta in aceasta lume si in locurile ceresti. Cand ne intoarcem la Dumnezeu si Ii permitem sa ne ia durerea, povara si frica noastra, ni se ofera ocazia de a lupta impotriva inamicului: “Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vecinice”. (2 Corinteni 4:18)

Noi vom cauta “adapost sub aripile Lui” de multe ori in timpul vietii noastre atata timp cat este pacat, moarte si decadere, dar speranta noastra este in Cel care continua sa ne potejeze sufletele, pe masura ca calatorim prin aceasta lume si tanjim dupa pace si odihna eterna in El. “Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul! Toti cei ce sa lupta in jocurile de obste, se supun la tot felul de infranari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capate o cununa, care se poate vesteji; noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa, care nu se poate vesteji”. (2 Corinteni 9:24-25).

Haideti sa ne fixam ochii pe Isus, astfel ca intr-o zi cand trupurile noastre vor fi epuizate, vom putea sa ne revendicam rasplata si sa auzim cuvintele “Bine, rob bun si credincios” (Matei 25:21).