De ce va este frica?

De Jeanne Culp

Deoarece am trait in zona centrala a Floridei intreaga mea viata, sunt foarte obisnuita cu furtuni. Furtunile tropicale si uraganele sunt parte a vietii in perioada din iunie pana in noiembrie. Din fericire, intotdeauna avem cateva zile sa ne pregatim pentru aceste evenimente, pentru ca putem sa le depistam cu mult timp inainte sa ajunga pe teritoriul statului. Furtuna despre care citim in Matei capitolul 8 este mult mai diferita. Ucenicii din corabia in care se afla Isus, nu aveau avantajul unei asemenea avertizari. Acestia erau pescari cu experienta care, fara indoiala, s-au confruntat cu asemenea furtuni anterior, dar aceasta furtuna a fost puternica si din senin!

“Isus S-a suit intr-o corabie, si ucenicii Lui au mers dupa El. Si deodata s-a starnit pe mare o furtuna atat de strasnica, incat corabia era acoperita de valuri. Si El dormea. Ucenicii S-au apropiat de El, si L-au desteptat, strigand: ‘Doamne, scapa-ne ca pierim!’ El Le-a zis: ‘De ce va este frica putin credinciosilor?’ Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare. Oamenii aceia se mirau, si ziceau: ‘Ce fel de om este acesta, de-L asculta pana si vanturile si marea?’” (Matei 8:23-27)

De-alungul anilor, de cate ori am citit aceasta istorisire, mi se facea mila pentru acesti ucenici. Pana la urma, era o furtuna strasnica, si s-a starnit deodata! Strigand la Isus cu frica pare o reactie normala. Frica pare o reactie naturala atunci cand cineva este amenintat cu pieirea. Asa ca nu era justificata frica lor? Apoi, imi vin in minte toate lucrurile la care au fost martori inainte de a intra in corabie – vindecari miraculoase, una dupa alta! Auzind pe Isus laudand credinta unui sutas, care a crezut ca Isus poate vindeca pe slujitorul lui de la distanta… si El chiar l-a vindecat. Ei I-au vazut PUTEREA de aproape. 

Asa ca Isus ii intreaba, “De ce va este frica?” In acelasi timp, ei au fost martorii PACII Lui pe cand dormea in mijlocul unei furtuni strasnice. Cum putea El sa ramana calm cand chiar vietile lor le erau amenintate? Pacea pe care Hristos o simtea putea veni numai din faptul ca El Si-a predat viata complet in mainile Tatalui Sau. El stia ca lucrarea nu era inca terminata. Nu erau si ei constienti de acest lucru? Asa ca El i-a intrebat, “De ce va este frica?”

Apoi imi amintesc de PROMISIUNILE eterne pe care Hristos le-a dat ucenicilor Lui in Predica de pe Munte (Matei 5-7). El Si-a incheiat acea cuvantare cu “…orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceia, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.” Ei au auzit promisiunea ca vor fi binecuvantati daca vor indura pana la sfarsit. De aceea Isus ii intreaba, “De ce va este frica?” De multe ori si eu ma intreb aceeasi intrebare. De ce imi este frica?

Si eu I-am vazut PUTEREA, in jurul meu – in natura, in inimile care sunt schimbate, prin rugaciunile raspunse…I-am simtit PACEA (desi nu suficient de des!) atunci cand imi concentrez atentia asupra Lui. Numai atunci pot sa simt liniste in interior, chiar daca la exterior este tristete si ingrijorare. Si I-am vazut PROMISIUNILE implinite de nenumarate ori-curcubee dupa furtuni, promisiunea iertarii si o viata din belsug in El. Hristos a promis chiar si atunci cand situatii dificile vor veni, ca sunt incercari fizice, emotionale, financiare sau evenimente in lumea larga, noi le putem face fata daca temelia noastra este zidita pe El.

Gandindu-ma la Promisiunile Lui, imi aduc aminte de un cantec din copilaria mea:

“Stand pe promisiunile lui Hristos, Imparatul meu,

In vesnicie, fie ca laudele Lui sa rasune,

Slava in ceruri, voi striga si canta,.

Stand pe promisiunile lui Dumnezeu.

Stand pe promisiuni care nu vor ramanea neimplinite,

Atunci cand furtunile suieratoare ale indoielii si fricii ma ataca,

Datorita Cuvantului viu al lui Dumnezeu, eu voi iesi victorios,

Stand pe promisiunile lui Dumnezeu.” (R K Carter-1886)

Inca imi sunt vii in memorie cuvintele tatalui meu atunci cand conducea acest cantec: “Fratii mei, noi trebuie sa stam in picioare pe promisiuni, nu sa stam jos pe bancile bisericii”. Ce vroia el sa spuna este sa nu devenim doar persoane care ocupa un loc in biserica. In schimb, noi trebuie sa stam ridicati, sa fim activi, sa avem incredere in binecuvantarile spirituale care ne-au fost date! “Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta” (2 Timotei 1:7).

Aceasta credinta este descrisa ca fiind plina de curaj, chiar atunci cand furtunile vietii par ca sunt complesitoare. Situatiile noastre s-ar putea sa nu se schimbe, DAR NOI PUTEM SA NE SCHIMBAM, punandu-ne increderea in Cel care controleaza toate furtunile. Poate ca victoria asupra fricii incepe prin a ne reaminti de PUTEREA, PACEA si PROMISIUNILE Mantuitorului nostru!

De ce ne este noua frica? Cu puterea, pacea si promisiunile Lui, de ce ar putea sa ne fie frica?