“Nu le tinea in seama pacatul acesta”

Cum este posibil ca un om, in momentul in care este omorat intr-un mod atat de violent si nedrept, sa rosteasca aceste ultime cuvinte: “Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta”? As putea eu, ca Stefan in Fapte capitolul 7, sa demonstrez iertare in inima si vorbirea mea?

Numele lui Stefan este mentionat prima oara in Fapte capitolul 6, unde ni se spune ca el este un crestin in Biserica din Ierusalim, unde este ales sa fie unul dintre sapte barbati responsabili cu distribuirea de mancare celor aflati in nevoie. Stefan este descris ca un om plin de credinta si de Duhul Sfant. Datorita predicarii neintrerupte a apostolilor si acest program organizat in care cei nevoiasi erau ingrijiti, biserica crestea constant in numar.

In plus de asta, Stefan “facea minuni si semne mari in norod”. Aceasta putere atrage atentia conducatorilor iudei din diferite parti ale lumii care incep o cearta de vorbe cu el. Dar ei nu sunt capabili sa “stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el”. Cu alte cuvinte, ei nu puteau gasi vreo greseala sau contradictie in invatatura lui si nu il puteau convinge sa renunte la convingerile lui. Insa, in loc sa considere ca invatatura lui ar putea veni de la Dumnezeu, ei au instigat martori cu marturii mincinoase si au intaratat un norod impotriva lui. Ei l-au acuzat ca spune cuvinte de hula impotriva Locului Sfant si impotriva Legii si ca “schimba obiceiurile date de Moise”.

Daca aceste acuzatii vi se par familiare, este pentru ca sunt foarte asemanatoare cu povestirea lui Isus si slujirea Lui. Norodul era uimit de cuvintele Lui si de autoritatea cu care invata. Ei Il slaveau pe Dumnezeu pentru puterea Lui de netagaduit impotriva bolilor, duhurilor rele si chiar asupra mortii. Mii de oameni Il urmau dorind sa afle mai mult si sa primeasca mai mult. Conducatorii religiosii ai acelui timp, totusi, se certau cu El si Il puneau la incercare. Ei au incercat sa il prinda la stramtoare, dar raspunsurile Lui scoteau in evidenta fatarnicia lor si onorarea “poruncilor oamenilor”. Asa ca ei erau hotarati sa Il distruga. 

Cand Stefan a inceput sa se adreseze multimii, “toti cei ce sedeau in Sobor, s-au uitat tinta la Stefan, si fata lui li s-a aratat ca o fata de inger”. Trebuie sa intelegem din asta ca fata lui era schimbata in mod vizibil si stralucea de lumina? Sau era el neinfricat, un mesager senin al cuvantului lui Dumnezeu? Noi nu avem raspunsul la aceasta intrebare, dar detaliul este mentionat lui Luca, iar el ni-l relateaza noua.

Stefan raspunde acuzatiilor ca el intentioneaza sa distruga Locul Sfant si Legea. Cuvantarea lui este o frumoasa relatare a istoriei relatiei lui Dumnezeu cu poporul Sau ales. Stefan incepe de la momentul in care Dumnezeu Si-a intemeiat legamantul lui, promisiunea facuta lui Avraam, cu mult inainte de nasterea lui Moise. El le aminteste de oameni credinciosi ca Avraam, Iosif si Moise si de nenumaratele ocazii cand poporul ales s-a razvratit si a dovedit necredinta. El nu militeaza pentru distrugerea Templului, dar le aminteste de cuvintele lui Dumnezeu prin profetul Isaia: “Cerul este scaunul Meu de domnie, si pamantul este asternutul picioarelor Mele. Ce fel de casa Imi veti zidi voi Mie…?” (Fapte 7:49).

Stefan isi incheie oratoria numindu-I “oameni tari la cerbice” si “netaiati imprejur cu inima si cu urechile”. El ii condamna pentru refuzul lor de a crede, pentru ca au adoptat obiceiurile parintilor lor si i-au respins pe profeti. Intr-un final, ii declara vinovati de uciderea “Celui Neprihanit”.

Noi ne reamintim de pilda spusa de Isus in Ierusalim in ultima Lui sapamana de viata, despre un om care a plantat o vie, si a plecat in alta tara. La vremea culesului, proprietarul viei a cerut ispravnicilor lui o parte din strugurii care ii apartineau. Dar in loc sa ii returneze ceea ce ii apartinea, ei i-au batjocorit pe mesagerii trimisi, intr-un final, ucigandu-l chiar pe fiul preaiubit al stapanului vitei. Inamicii lui Hristos intelegeau clar ca El se referea in mod specific la ei si atunci au inceput sa planuiasca arestarea Lui.

Aceasta acuzatie dura a lui Stefan a infuriat multimea pana la nebunie. Stefan se uita sus spre ceruri si Dumnezeu ii ofera o viziune – a cerurilor deschise, a slavei lui Dumnezeu si pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu. Cand a spus cu voce tare ceea ce a vazut, ei si-au acoperit urechile si s-au napustit asupra lui. Ei l-au tarat afara din cetate si, fara nici o justificare, au inceput sa il loveasca cu pietre.

Stefan merge spre moartea lui, dupa ce i se permite sa vada slava eterna pregatita pentru cei credinciosi. Mai exista altceva pentru el in acest moment? Mania sau razbunarea isi mai au ele vreun rost? Cat de reala si ingrozitoare este soarta lor in ochiii lui Stefan?

Gandindu-ne la Isus, care fiind intrebat de Marele Preot daca El este Fiul lui Dumnezeu, raspunde: “Da, sunt si veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii si venind pe norii cerului” (Marcu 14:62). Isus stia ca aceasta afirmatia Ii va garanta condamnarea la moarte. El s-a lasat sa fie batut, sa fie batjocorit, scuipat si pus pe cruce pentru a plati pretul pacatului nostru. Atarnand pe cruce, El a spus: “Tata, iarta-I ca nu stiu ce fac” (Luca 23:34). De multe ori, El s-a referit la oameni ca oi fara pastor. Chiar in timpul agoniei Lui, Bunul Pastor Si-a iubit oile. Si strigand la Dumnezeu, Isus Si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu si a murit (Luca 23:46).

“Dusmanii” mei si acuzatiile care mi se aduc, palesc in comparatie cu cele ale lui Stefan sau Isus. Dar atunci cand nu mi se face dreptate sau sunt respinsa sau se fac glume la adresa mea sau nu sunt inclusa, unde mi se duce gandul meu? Din pacate, gandul meu este concentrat pe durerea pe care o simt, iar durerea creste in manie, apoi mania gaseste placere in razbunare. As putea eu, ca Stefan, sa ma uit la ceruri cu imaginea clara prezentata in Scripturi, al lui Hristos victorios sezand la dreapta scaunului lui Dumnezeu, si sa stiu ca eu am aceasta speranta numai pentru ca sunt un pacatos care a fost iertat? La randul meu, ii voi ierta eu pe cei care m-au ranit?

Noi nu stim daca Stefan L-a intalnit vreodata pe Isus pe acest pamant sau a avut ocazia sa Il asculte, dar este clar ca el Il cunostea pe Isus. Viata lui Stefan era dedicata predicarii fratilor lui, slujind pe vaduve si propovaduind cu indrazneala adevarul. Si la momentul mortii, el a cerut Domnului sa ii primeasca duhul. El s-a inchinat si a facut o ultima rugaminte, “Domne, nu le tinea in seama pacatul acesta”. Stefan mergea pe urmele lui Isus, Domnul si Mantuitorul lui.

Si chiar daca povestirea este cu adevarat trista si  infioratoare, Albert Barnes are urmatorul comentariu:

“Cat de plina de pace si liniste este o moarte ca aceea a lui Stefan, in comparatie cu teroarea si frica unui pacatos! Un moment de asemenea liniste, in timpul acelei incercari, este mai de dorit decat toate placerile si onorurile pe care lumea astea le poate oferi”.

Haideti sa analizam mai in detaliu cum dorinta de a ierta asa cum Hristos iarta, are influenta asupra bisericii Sale.

Un tanar numit Saul a aprobat uciderea lui Stefan; hainele lui i-au fost lasate la picioarele lui Saul. Saul a condus o campanie menita sa extermineze aceasta noua secta, iar Fapte 8:3 ne spune ca el facea prapad in biserica, aruncand in inchisoare atat barbati cat si femei.

Dar, dupa cum stim, Dumnezeu cunostea inima lui Saul si avea un plan pentru viata lui. Lui Saul insusi I s-a oferit o viziune din ceruri si a primit un mesaj prin vocea lui Dumnezeu. Saul a fost convins de adevar si a devenit un credincios si, aproape instantaneu, a inceput sa Il proclame cu toata puterea pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu.

Ca urmare a schimbarii vietii lui Saul, au fost doua tipuri de reactii. Iudeii i-au devenit imediat dusmani si au cautat sa il omoare. Ei l-au persecutat in continuu. Si cu toate astea, peste putin timp, orasul Ierusalim si Templul au fost distruse. Imparatia fizica a lui Israel nu mai exista.

Dar care a fost reactia crestinilor? Credinciosilor, in mod firesc, le era frica de Saul si ezitau sa il primeasca. Dar in Ierusalim, Barnaba l-a adus in fata apostolilor unde a povestit intreagul sir de evenimente, explicand cum Saul predica acum cu indrazneala in numele lui Isus. In Fapte 9, ni se spune ca “el se ducea si venea impreuna cu ei in Ierusalim” si cum crestinii l-au scapat atunci cand viata lui era in pericol. Familia lui Dumnezeu a gasit in inima lor puterea de a ierta pe omul care a adus produs atata durere acelora ca ei.

Si ce s-a intamplat cu Imparatia lui Dumnezeu, Israelul spiritual? In Fapte 9:31 ni se spune, “Biserica se bucura de pace in toata Iudea, Galilea si Samaria, se intarea sufleteste, si umbla in frica Domnului; si, cu ajutorul Duhului Sfant se inmultea”.

Cu recunostinta in inima mea, eu nu trebuie sa infrunt o multime care sa imi doreasca moartea, ca Stefan. Totusi, eu ma pot ruga, “Doamne, ajuta-ma sa iert asa cum Tu ierti, si fie ca Imparatia Ta sa se inmulteasca”.