Ce este adevarul?
De Madeleine Wessel
Cu capitolul 18 din Evanghelia dupa Ioan, incepe judecata lui Isus Hristos inainte de a fi condamnat la moarte. In acest moment din noapte, El a fost condus dintr-un loc in altul, in pezenta anumitor oameni care aveau puterea sa Ii decida soarta. Aici intalnim un barbat numit Pilat, care este un personaj interesant pentru cercetatorii materialelor biblice, pentru ca in textul biblic nu ni se ofera prea multe amanunte care sa justifice atitudinea lui fata de Isus. De exemplu, in Ioan 18:33, el Il intreaba pe Isus, “Esti Tu Imparatul iudeilor?”, dar nu stim cu siguranta daca prin aceasta intrebare el Il ia in deradere pe Domnul sau chiar incearca sa afle adevarul, impresionat de umilinta lui Isus intr-un moment atat de intens. Oricare ar fi fost atitudinea lui, in Ioan 18:38 Pilat lasa sa se inteleaga ca el Il considera pe Isus nevinovat atunci cand declara inocenta lui Isus inaintea multimii.
Aceste afirmatii facute de Pilat insotesc intrebarea noastra de astazi. In Ioan 18:37, Biblia afirma, “’ Atunci un Imparat tot esti!’, I-a zis Pilat. ‘Da’, a raspuns Isus. ‘Eu sunt Imparat. Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume, ca sa marturisesc despre adevar. Oricine este din adevar asculta glasul Meu.’ Pilat I-a zis, ‘Ce este adevarul?’ Dupace a spus aceste vorbe, a iesit iarasi afara la Iudei, si le-a zis, ‘Eu nu gasesc nici o vina in El’”.
Versetul 38 contine intrebarea care a rezonat de-alungul istoriei umane: Ce este adevarul? Pare neputincios sa incercam sa raspundem la o asemenea intrebare profunda intr-un articol scurt, dar din fericire, Evanghelia dupa Ioan deja a oferit raspunsul, anterior acestui moment din viata lui Isus. Isus raspunde la intrebare in Ioan 14:6 – “Isus i-a zis: ‘Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine’”. Este simplu, si totusi atat de profund. El este Adevarul.
Raspunsul nostru la aceasta intrebare ve determina fiecare lucru din vietile noastre ca ucenici ai lui Hristos, traind in aceasta lume. In fiecare zi, noi suntem ispititi de gandul ca putem implini lucruri prin propriile noastre forte, ca calea noastra este cea mai buna, si ca noi suntem mai demni de har decat alte persoane. Mintile noastre sunt constant bombardate deoarece fiecare moment este petrecut incercand sa implinim ceea ce ar fi cel mai bun pentru noi, ceea ce ne-ar pune pe calea succesului, ceea ce ne-ar face fericiti. Ne straduim sa obtinem lucruri care deja ne sunt promise in Hristos, deoarece nu avem incredere suficienta in El ca sa le acceptam.
Lupta pentru adevar nu este purtata doar in spatiul dintre urechile noastre. De cate ori nu am vazut noi pe retelele sociale comentarii despre “adevarul cuiva”? Adevarul determinat de ceva sau cineva care nu este perfect nu poate fi adevar, dar aceasta este o realitate pe care ei si-au construit-o.
Ce binecuvantare este ca noi avem Adevarul inmanat noua fara plata. Unul dintre versetele mele favorite este Ioan 8:31-32, “Si a zis Iudeilor care crezusera in El: ‘Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.’”
Noi avem un Dumnezeu care ne ofera cu bunavointa cele mai importante adevaruri pe care le putem cunoaste! Noi nu trebuie sa cautam sa aflam care ne este identitatea sau scopul nostru pentru ca prin El si in El le gasim pe amandoua. Este atat de eliberator sa nu trebuiasca sa depinzi de tine insusi ca sa determini cine esti – doar trebuie sa ne uitam in sus si apoi sa traim ceea ce primim de la El. Multora dintre noi ne-ar placea sa stim ce se va intampla in viitor, care va fi rezultatul unei anumite situatii sau care ar fi alegerea “cea mai buna” atunci cand suntem la o rascruce de drumuri. Toate aceste intrebari, cred eu, vin din dorinta noastra de a trai o viata demna de pretul platit. Noi dorim cu toata inima sa fim pe placerea Domnului si sa traim o viata buna, dar haideti sa nu uitam ca una dintre cele mai importante conditii de a trai ca ambasadori si copii ai lui Dumnezeu este de ne pune increderea in El la fiecare pas. Datoria noastra nu este de a sti totul si de a intelege totul, ci de a-L urma la fiecare pas si de a folosi ce avem si locul unde ne aflam ca sa-L slavim pe El. Nu este acesta un gand eliberator?
Un verset pe care tatal meu si cu mine il dezbatem mereu este Deuteronomul 29:29. Acesta spune, “Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele legii acesteia.” In aceasta situatie, Moise vorbea copiilor lui Israel cand Dumnezeu Isi reinnoia legamantul Lui cu ei la Moab, dar acest verset este la fel de adevarat si pentru noi, crestini ai Noului Testament. Dumnezeu ne-a oferit tot ce este necesar ca noi sa stim si “Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celuice ne-a chemat prin slava si puterea Lui.” Avem tot ceea ce ne trebuie pentru a trai ca niste copii ai lui Dumnezeu si sarcina noastra este de a avea incredere in El cu lucrurile care ne sunt secrete!
Haideti sa nu fim ca Pilat, care ori din frustrare ori in bataie de joc a strigat: “Ce este adevarul?” in fata Adevarului Insusi. Haideti sa nu ne risipim timpul si energia incercand sa obtinem ceva ce deja ni s-a dat fara plata. In schimb, ar trebui sa ne gasim odihna stiind ca lucrurile secrete Ii apartin lui Dumnezeu, dar ca lucrurile care au fost descoperite ne apartin noua. Noi ar trebui sa ne incurajam unii pe altii sa fim buni ispravnici ai acestor lucruri descoperite. El este Calea noastra si Viata noastra.