Ce trebuie sa faci ca sa mostenesti viata vesnica?
Un oximoron este o parte de vorbire in care doua lucruri care sunt asociate se contrazic unul pe altul fundamental. Acestea sunt doua exemple: crevete urias si o tacere asurzitoare. Gasim un exemplu de aceasta parte de vorbire intr-o intrebare pusa lui Isus de catre doi barbati in doua ocazii separate.
Fiecare dintre ei L-au intrebat ce trebuie sa faca ca sa mosteneasca viata eterna. Noi stim ca darul pe care ni L-a dat Dumnezeu nu il putem castiga oricat de mult am incerca, in consecinta care este raspunsul lui Isus? Haideti sa analizam fiecare caz in parte. Prin acest studiu invatam ce putem face pentru a fi membri credinciosi ai Imparatiei Lui si pentru a mosteni viata vesnica, stiind ca nu este in puterea noastra sa o castigam.
Istorisirea din Marcu incepe cu un tanar dornic care Il abordeaza pe Isus, adresandu-I-se cu “Bunule Invatator”. El Il intreaba “Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Isus Isi incepe discursul prin a cere socoteala asupra folosirii cuvantului “bun”, amintindu-I ca Dumnezeu singur este bun. Apoi il intreaba pe tanar daca cunoaste si daca a respectat poruncile Domnului. Tanarul Ii raspunde ca le-a tinut din tinerete, ceea ce Isus deja stia. Textul apoi ne spune ca Isus l-a iubit si i-a spus ca ii lipseste un singur lucru; el trebuie sa isi vanda toate averile si sa le dea saracilor pentru a avea comori in ceruri, nu pe pamant. Tanarul a plecat indurerat pentru ca avea multe avutii pe pamant. El a dovedit ca este supus Legii Domnului, dar ce ii lipsea era dragostea pentru Cel care a dat Legea.
In Matei 6:24, Isus spune, “Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va ura pe unul si va iubi pe celelalt; sau va tinea la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona [banilor]”.
Pentru ca era atat de atasat de comorile lui pamantesti, tanarul era limitat de a-I sluji pe cei din jurul lui la deplina lui capacitate.
In Luca 10:25, un alt barbat L-a abordat pe Isus cu dispret, sperand sa Il pacaleasca cu aceeasi intrebare. Dupa ce este intrebat aceea intrebare, ce trebuie sa faca pentru a mosteni viata vesnica, Isus ii raspunde in acelasi fel; El il intreaba despre Lege. Fiind un Invatator al Legii, era evident ca el cunostea Legea si raspunsul lui este corect, ca trebuie sa Il iubesti pe Domnul si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Aceasta este o explicatie simplistica a legii, dar, in acelasi timp, atotcuprinzatoare. Raspunsul lui Isus este ca daca urmezi aceste doua lucruri, vei avea viata eterna. Dar Invatatorul Legii incearca din nou sa-L prinda in capcana, intrebandu-L cine este aproapele lui? Isus ii raspunde la aceasta intrebare cu o pilda, prin care dovedeste ca merita pe deplin titlul de “Bun Invatator”. El spune povestea unui om care a fost atacat, jefuit si lasat aproape mort pe drum. Preotul si Levitul au trecut pe langa el fara a le pasa. Dar cand Samariteanul s-a apropiat, el i-a sarit in ajutor imediat, sacrificandu-si timpul si o mare cantitate de bani pentru a fi sigur ca barbatul va fi bine ingrijit. Dupa ce a terminat de spus pilda, Isus l-a lasat pe Invatator sa decida cine ii era aproapele, la care el a raspuns ca aproapele este cel care a aratat mila. Acest barbat a dovedit ca el intelegea ce trebuie sa faca, dar cauta justificari pentru lipsa lui de ascultare si dragoste.
Nici unul dintre barbatii mentionati nu au indeplinit conditiile necesare pentru mostenirea vietii vesnice. Desi stim ca aceasta mostenire nu avem cum sa o castigam, sunt unele lucruri pe care Dumnezeu le asteapta de la noi pentru a ne pastra statutul de mostenitori. Romani 6:23 ne da o intelegere mai profunda al acestui dar al lui Dumnezeu: “Fiindca plata pacatului este moartea; dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru”.
Ca multe alte daruri in aceasta lume, sunt multe conditii care trebuiesc implinite. Daca ar fi sa castigam la loterie, trebuie sa avem cel putin 18 ani. Daca ar fi sa castigam la o tombola, trebuie sa cumparam cel putin un bilet si sa fim prezenti la tragere. Amandoua aceste exemple ne arata ca anumite conditii trebuiesc implinite pentru participare, dar nici una dintre ele nu garanteaza castigarea acelui cadou. Darul nostru fara plata oferit de Dumnezeu este asemanator; nu il putem niciodata dobandi, este dat fara plata, dar sunt conditii puse care trebuiesc implinite. Isus le-a inclus in doua categorii: ascultare si dragoste. In cazul fiecarui barbat, Isus ii intreaba despre ascultarea Legii lui Dumnezeu. Aceasta ordine pare ca are un scop, deoarece, in general, invatam sa ne supunem cu mult mai inainte de a intelege cui ne supunem si de ce ar trebui sa iubim supunerea. Vedem acest lucru in copilasi atunci cand pun la indoiala tot ceea ce li se spune, constant intreband “ de ce” si plangandu-se ca regulile sunt create pentru a elimina orice bucurie. Dar pe masura ce cresc si devin adulti, in general, ei incep sa inteleaga scopul legilor pe care trebuie sa le asculte.
Ca niste copilasi, si noi trebuie sa invatam mai intai sa ne supunem poruncilor lui Domnului, dar maturitatea in credinta noastra va implica si iubirea legii. Imparatul David vorbeste des despre dragostea lui pentu Legea Domnului.
“Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori! Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!”
(Psalmii 1:1-2)
Cu dragostea pentru Legea lui Dumnezeu, trebuie sa existe si dragostea pentru El si pentru poporul Lui. Isus a facut referire la acest principiu atunci cand a vorbit cu tanarul bogat; pentru ca el servea la doi stapani, el nu putea sa-L iubeasca din toata inima pe Domnul si pe poporul Lui. Si spunand povestea bunului samaritean, Isus i-a aratat Invatatorului, si chiar si noua, ca nu trebuie sa gasim justificari si subterfugii in legea sa, pentru ca a-L iubi pe El, ca Domn, inseamna a iubi toti oamenii Lui.
In ambele povestiri, intrebarea este aceeasi, dar intentia din spatele intrebarii este total diferita. Cu toate astea, raspunsul este acelasi. Trebuie sa facem orice sacrificiu este necesar pentru a implini termenii si conditiile impuse. Trebuie sa invatam sa ne supunem poruncilor Domnului si trebuie sa crestem in dragoste pentru Legea Lui si pentru oamenii care o urmeaza. Fara supunerea noastra lui Dumnezeu si fara dragostea noastra intensa si loiala pentru El, noi vom pierde statutul nostru de mostenitori. Noi vom fi stersi din testamentul Lui, fara vreo sansa de a-L auzi intampinandu-ne in mostenirea vietii eterne cu El in ceruri.
“Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti…faceti aceste lucruri si veti trai”-veti mosteni viata vesnica.