Intr-un final, vegheati

De Joetta Roberts

Efeseni 6:11 ne indeamna sa “ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu”, ca sa putem “sa tinem piept impotriva uneltirilor diavolului”. Versetul 18 spune, “Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta…”

Pastrand in minte acest verset, haideti sa ne gandim la cea mai frecventa uneltire folosita de diavol – distragerea atentiei. Daca diavolul ne poate distrage atentia, atunci punctul nostru de interes nu mai sunt lucrurile spirituale. Diversiunile lui ne impiedica sa respectam cele dintai porunci, care sunt “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu toata puterea ta” si “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. (Marcu 12: 29-32)

Isus ne-a avertizat despre efectul distragerii atentiei in pilda semanatorului:

“Samanta, care a cazut intre spini, inchipuieste pe aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, isi vad de drum, si-l lasa sa fie inabusit de grijile, bogatiile si placerile vietii acesteia, si n-aduc rod care sa ajunga la coacere.” (Luca 8:14)

Prin metafora “samanta care a cazut intre spini”, Isus a descris credinciosi care nu vegheaza, care devin distrasi, si intr-un final isi pierd interesul de a-L sluji pe Domnul. Aceasta se poate intampla in perioade diferite din viata noastra.

Perioada de inceput, pe care o voi numi “Prima faza”, este atunci cand ne cautam un partener de viata. Gasim pe cineva, ne implicam in viata acelei persoane, si petrecem din ce in ce mai putin timp gandindu-ne la Dumnezeu. Apoi, apar ispitele. Pentru ca nu veghem cu toata staruinta, nu ne comportam cu intelepciune. Distragerea atentiei de catre un posibil partener de viata, ne-a schimbat punctul de interes.

O a doua faza poate avea loc in timpul casatoriei. Noi ne concentram toata atentia pe sotul nostru, si Il neglijam pe Domnul. Acest fenomen este mentionat in 1 Corinteni 7:34-35:

“Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.”

O a treia faza ar fi atunci cand familia noastra se largeste cu nasterea unor copii. Multe distractii apar in aceasta faza. Doar simplul fapt de a avea grija de nevoile familiei ne distrage atentia de la lucrurile spirituale spre cele fizice. Isus a vorbit despre aceasta in Luca 10:38-42 atunci cand a oferit Mariei laude pentru ca a cautat lucrurile spirituale si a avertizat-o pe Marta despre pericolul de a fi ingrijorata de nevoile fizice. 

Aceasta pierdere treptata de interes se intampla multor familii tinere, care nu sunt atente. Ca parinti, noi vrem ca copiii nostri sa aiba toata avantajele posibile oferite de aceasta viata. Noi vrem ca ei sa aiba succes in orice activitate sunt implicati, nu conteaza cat de nesemnificativa acea activitate este. Pot fi activitati sportive. Pot fi activitati educative. Poate fi muzica. Pot fi tabere. Toate aceste interese lumesti, cu toate ca sunt benefice, ii invata pe copii sa aiba o ordine a prioritatilor gresita. Cateodata ii aud pe copiii cu care studiez biblia spunand: “Nu am avut timp sa imi fac lectiile din Biblie pentru ca am fost foarte ocupat saptamana asta”.

Consecintele acestor distractii pot ramane necunoscute pentru o perioada indelungata. Ele se resimt mult mai tarziu, si de obicei cand este prea tarziu. Cand copiii cresc, daca ei si parintii lor au fost in continuu ocupati cu activitati lumesti, mintile lor au fost antrenate sa nu se dedice slujirii Domnului.

In aceasta dimineata, unul dintre barbatii din biserica chiar a introdus acest gand in rugaciunea lui. El s-a rugat Domnului sa ii ajute pe parinti sa isi aminteasca ca nu sunt “jocuri in ceruri”. Copiii nostri stiu care ne sunt prioritatile.

Perioada finala este “faza a 4a”, care are loc mai tarziu in viata. Chiar si crestinii maturi pot sa se ingrijoreze si sa uita sa aiba incredere in Dumnezeu. Cateodata, sunt distrasi din cauza sanatatii fragile, uitand ca Domnul este in control. Un asa exemplu se regaste in 2 Cronici 16, cand Asa a avut mai multa incredere in doctori decat in Domnul. Cateodata suntem distrasi de prea multa bogatie, si asta se poate intampla la orice varsta. 

Acum imi dau seama, la varsta mai inaintata, ca cumva m-am instruit sa observ semne de atentionare atunci cand imi pierd concentrarea. Cand incep un proiect, am tendinta sa muncesc la el pana este terminat, cu pretul neglijarii altor lucruri. Pe parcurs, incep sa imi pierd interesul in Domnul pentru ca citesc si meditez din ce in ce mai putin la Cuvantul Sau. In acele perioade, devin irascibila. Stiu imediat unde este problema.

Trebuie sa fim atat de dependenti de Cuvantul lui Dumnezeu, incat sa devenim irascibili atunci cand nu avem acces la el. Intotdeauna trebuie sa fim constienti de distractiile care ne apar in cale. Distractiile pot lua forma lucrurilor pe care le indragim cel mai mult, dar care pot inlocui nevoia de Domnul. Noi stim ce ne starneste interesul cel mai mult, sunt acele lucruri despre care ne gandim si vorbim cel mai mult. Noi trebuie sa ne cercetam in permanenta si sa ne vedem exact asa cum Dumnezeu ne vede pe noi insine. 

Deci, cum staruim pana la sfarsit? Trebuie sa stau de veghe. In primul rand, trebuie sa fiu constienta de toata lucrurile care ma pot distrage in fiecare etapa a vietii, si trebuie sa ma cercetez pe mine insumi si sa fiu sigura ca nu imi pierd calea din cauza acestor distractii.

In plus, trebuie sa creez obiceiuri care sa ma ajute sa imi tin ochiii pe tinta. Aceste obiceiuri ma vor purta prin toate etapele vietii. Ascultati la predici in timp ce faceti curatenie in casa sau faceti sport. Oferiti-va sa invatati un grup de copii. Inchinati-va lui Dumnezeu de una singura, rugandu-va si cantand. Rugati-va unele pentru altele si nu renuntati, ci perserverati.