Fiti in alerta maxima

De Karen Padgett

In 1941, Pearl Harbor parea a fi de nepatruns. Era situata intr-o locatie geografica securizata cu una dintre cele mai temute prezente militare din lume. Admiralul flotei americane, Kimmel, se pregatea sa joace golf pe 7 decembrie, intr-o duminica dimineata, nepasator de posibilitatea unui atac militar. Deja neglijase avertizmente trimise de pe continent cu cateva zile inainte. Si chiar in acea dimineata, a luat in deras un raport care anunta prezenta unor avioane si un altul despre un submarin care a fost zarit in afara portului. Datorita acestei neglijente, flotila lui a fost prinsa total nepregatita de catre armata japoneza. Ca rezultat, 328 de avioane, 19 nave si 2403 suflete au fost distruse. 

Efeseni 6 descrie lupta spirituala in care suntem implicati si armatura pe care trebuie sa o purtam ca sa ne protejam de dusman. La sfarsitul acestei descriptii, in versetul 18, incurajarea primita este de a “veghea cu toata staruinta”. Ce rost are sa ai o armata puternica daca nu sta de veghe? Indraznesc sa spun ca cu totii am vazut frati indragiti, care in aparenta pareau pregatiti pentru lupta, dar care au cazut prada inamicului din cauza unui moment de slabiciune. Multi dintre ei, intr-un final, nu au vegheat cu staruinta. 

Vigilenta este iutimea cu care observi si actionezi. Este prima linie de aparare fizica sau spirituala. Noi avem aparate de luat vederi atasate de sonerie si programe care ne atentioneaza despre conditiile de vreme ca sa ne ajute sa ramanem in siguranta din punct de vedere fizic. Dar siguranta spirituala este mai greu de evaluat. Din fericire, in paginile scripturii, Domnul ne-a oferit instructiuni despre cum sa veghem si impotriva cui sa stam vigilenti. Noi suntem capabili sa observam si sa actionam. 

1 Petru 5:8 ne spune sa: “Fiti treji, si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.” Lui Cain I s-a spus in Geneza 4:7 ca “pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine”. Din aceste doua exemple, pare ca trebui sa veghem impotriva unui dusman care sta in apropiere si care nu ezita sa atace cand timpul este potrivit. 

In acelasi timp, noi infruntam un dusman viclean care nu poate fi subestimat. Efeseni 6:11 ne incurajeaza sa ne “imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa putem tinea piept impotriva uneltirilor diavolului.” Satana este foarte ingenious. El foloseste o multime de mijloace si de smecherii ca sa ne faca sa ne intrebam din nou, in forme ce par noi si inventive, aceeasi intrebare pe care a plantat-o in mintea noastra inca din gradina Edenului: “Dar cu adevarat Dumnezeu a spus…?” 

Cultura noastra a adoptat aceasta intrebare ca propriul ei standard. Adevarul este definit ca orice pare bun cuiva la un anumit moment. Ceea ce Dumnezeu a definit ca fiind pacatos, acum pare plin de iubire si acceptare, chiar si multora care se considera ucenici ai lui Hristos. Invataturi false si atitudini lumesti sunt prezentate in culori positive. Atacurile Satanei vin cu o frecventa marita, din toate directiile si te pot dezorienta. 

Amestecarea invaturilor laice cu invataturile false, religioase, ar trebui sa provoace semnale de alarma celor care vegheaza. Cand ne confruntam cu indoiala, trebuie sa ne amintim sa “facem fiecare gand rob ascultarii lui Hristos” (2 Corinteni 10:4-5). Trebuie sa recunoastem semnele “intelepciunii care vine de sus” fata de cea “pamanteasca, fireasca, draceasca” (Iacov 3:14-18). Trebuie sa punem in balanta faptele firii pamantesti in comparative cu roada Duhului (Galateni 5:19-23). Trebuie sa recunoastem lupii in haine de oi pentru ca “ii vom cunoaste dupa roadele lor” (Matei 7:15-20). Cel mai important, trebuie sa deosebim cuvantul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2:13).

Si chiar daca stim asupra ce trebuie sa veghem, trebuie sa ne amintim sa o facem cu minte deschisa, intelegand perfect realitatea in care traim. In Matei 26, pe cand Domnul nostru se ruga in gradina Ghetsimani pentru suferinta pe care urma sa o indure, S-a intors de trei ori gasindu-I pe Petru, Iacov si Ioan adormiti. Versetele 40 si 41 afirma: “Apoi a venit la ucenici, i-a gasit dormind, si a zis lui Petru: ‘Ce un ceas nu ati putut sa vegheati impreuna cu Mine! Vegheati si rugati-va , ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa.” Isus se pregatea sa infrunte o moarte groaznica pe cruce, facand sacrifiul desavarsit pentru intreaga omenire. Si ucenicii Il vor abandona si tagadui. Tot ceea ce vedeau ei era Domnul rugandu-se in gradina – si nu incercarea sufletelor lor care se apropia. Ei nu puteau vedea realitatea. Asa ca au adormit. 

Surorile mele, noi nu avem timp sa adormim pe masura ce cercetam orizontul pentru semne de pericol spiritual. Ne intoarcem la Efeseni 6:18 pentru mai multe indrumari: “Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii.” Ati remarcat voi ca vegherea este pusa intre doua rugaciuni? Rugaciunea cu staruinta ne tine intr-o comunicare continua cu Imparatul si Comandantul nostru, astfel ca comenzile lui sunt proaspete in mintea noastra.  De aceea Dumnezeu ne spune sa ne rugam “fara incetare”. 

Trebuie sa ne mai amintim si ca rugaciunea nu este un act natural, ci unul spiritual. Este un act de incredere si supunere Tatalui nostru. Iacov 4:7 ne spune: “Supuneti-va dar lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi.” Asa ca perseveram in rugaciune. 

Duhul poate fi plin de ravna, dar de multe ori carnea este neputincioasa. De multe ori suntem obositi, stresati, si distrasi de realitatea fizica din jurul nostru. Trebuie sa vedem cu claritate pericolele spirituale care ne stau inainte, si sa ne rugam sa stam cu tarie pentru binele nostru si al celorlalti sfinti. Si cum veghem cu atentie, trebuie sa veghem si cu speranta pentru ceva mai mult. Veghem la intoarcerea Domnului nostru. Marcu 13:33 ne spune sa “Luati seama, vegheati si rugati-va; caci nu stiti cand va veni vremea aceea.” Intoarcerea Domnului ne intareste motivatia de a veghea aici si acum, stiind ca Hristos este deja victorios si ca noi vom fi victoriosi impreuna cu El. Cu aceasta speranta, noi continuam sa ramanem in alerta maxima fara frica si fara oboaseala.