“Cine este cel care Imi intuneca planurile, prin cuvantari fara pricepere?”

de Lori Asher

Cu multi ani in urma, am trecut prin una dintre cele mai intunecate perioade pe care viata pe acest pamant o poate oferi. A fost incercarea cea mai dificila sau poate una dintre cele mai dificile din viata mea. Din fericire, am avut suportul persoanelor capabile sa imi ofere intelepciune si sfat duhovnicesc. Nu voi uita niciodata sfatul pe care l-am primit, acela de a deschide Biblia la cartea Iov si a o citi in intregime. Nici o alta instructiune nu a fost necesara; doar de a citi povestea suferintei acestui om drept. Vreau sa precizez aici, ca nicidecum nu incerc sa compar suferinta mea cu cea a lui Iov sau credinciosia mea cu a lui. Dar era o incercare atat de dureroasa, ca eram disperata sa gasesc mangaiere oriunde ar fi posibil.

Ca sa fiu bine inteleasa, eu doar cautam orice alinare sub orice forma! Am terminat de citit cartea Iov intr-o singura zi sau poate doua, dar ca sa fiu sincera, aproape ca am aruncat Biblia in coltul camerei! Unde este alinarea durerii in aceasta carte? Unde sunt raspunsurile pe care le cautam cu atata ardoare in momentele de deznadejde? Inainte sa citesc aceasta carte, la fel ca Iov, am petrecut mult timp punand intrebari si presupunand raspunsuri. Cand am ajuns la sfarsitul cartii lui Iov, mi-am dat seama ca nici el nu a primit vreun raspuns la intrebarile lui. Ceea ce a primit, in schimb, a fost un raspuns in forma de intrebare din partea lui Dumnezeu: “Cine este cel care Imi intuneca planurile prin cuvantari fara pricepere?” Este o intrebare foarte simpla.

Cum se face ca acesta este inceputul raspunsului pregatit de Dumnezeu pentru Iov? In multe din capitolele anterioare, Iov s-a confruntat cu Dumnezeu pe tema suferintei oamenilor neprihaniti. Dumnezeu nu ii ofera un raspuns direct, ci intoarce conversatia spre Iov punandu-I lui intrebari. Toate intrebarile care vor urma ii ofera lui Iov perspectiva necesara pentru a intelege raspunsul la prima intrebare pusa de Dumnezeu.

Dumnezeu il acuza pe Iov ca Ii intuneca planurile cu cuvinte ignorante. Citind capitolele anterioare, cred ca este corect sa presupunem ca Iov nu era un om nepriceput. Capitolele de inceput ne spun ca el era “un om fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau”. Iov se descrie pe el insusi astfel: “Oamenii ma ascultau si asteptau, taceau inaintea sfaturilor mele” (29:21). Atunci, de ce sunt cuvintele lui nepricepute in acest caz? Aproape de finalul cartii, Iov ne raspunde el insusi la aceasta intrebare: “Da, am vorbit despre lucruri pe care nu le inteleg”. Iov era intelept in ochii oamenilor, dar intelepciunea lui, pusa sub perspectiva divina, era ignoranta.

Cele 68 de intrebari pe care Domnul I le pune lui Iov in ultimele capitole ale cartii ii ofera un mod nou de a privi suferinta si viata lui. Este usor pentru noi ca fiinte umane, in special in mijlocul incercarilor, sa ne inchipuim ca suntem in mijlocul universului, ba chiar universul in sine. Dumnezeu nu ii da nici o sansa lui Iov de a-si permite aceasta greseala in gandirea lui. In acest discurs minunat si ingrozitor in acelasi timp, Dumnezeu deschide cortina pentru ca Iov sa vada lucraturile misterioase si salbatice ale unei lumi mai neobisnuite decat Iov si-ar fi putut imagina. Aceasta lume neobisnuita este, de asemenea, plina de elemente de grandoare si pericol pe care nimeni nu o poate controla, in afara Domnului Isusi.

Cam pe la mijlocul discursului, Domnul ii cere socoteala lui Iov si raspunsul lui ne ofera o intelegere profunda a efectului pe care intrebarile lui Dumnezeu le are asupra lui. El Ii raspunde in capitolul 40:4-5: “Iata eu sunt prea mic. Ce sa Iti raspund? Imi pun mana la gura. Am vorbit o data si nu voi mai raspunde; de doua ori, si nu voi mai adauga nimic”. El imediat intelege locul lui in aceasta lume. Dar si mai important, el intelege locul lui Dumnezeu in aceasta lume, ca un creator si sustinator al vietii, bun si indurator.

Chiar daca intotdeauna am inteles ca rezultatul acestei serii de intrebari este de a face pe cineva sa se simta nesemnificativ si nepotrivit, eu ca un citator modern, inca mai am nevoia de a intelege de ce viata lui Iov a decurs in modul in care a decurs. Modul nostru modern de viata ne-a invatat sa incercam sa intelegem rostul fiecarui lucru. Noi credem ca am putea sa ne confruntam mai bine cu incercarile si suferinta noastra daca am sti motivul care le-a provocat. Acest lucru poate sau nu fie adevarat, dar nu asta este lectia cartii Iov. 

Poate ca ceea ce a fost cel mai surprinzator si, as indrazni sa spun, cel mai frustrant aspect al acestei carti, este lipsa de claritate oferita de Dumnezeu la sfarsitul cartii. Ceea ce este interesant de remarcat, un detaliu pe care nu l-am observant atunci cand am citit aceasta carte cu multi ani in urma, este ca Iov nu pare frustrat deloc asa cum as fi fost eu. In ciuda intrebarilor nesabuite si a nemultumirilor prezentate lui Dumnezeu, tonul lui Iov se schimba dramatic dupa ce Domnul il trage la raspundere. Pare nu numai ca s-ar fi linistit, dar cu adevarat a fost mangaiat de intelegerea capatata prin schimbarea perspectivei. Intr-un comentariu asupra cartii Iov, scris de GK Chesterton, el descrie aceasta transformare atat de minunata: “enigmele lui Dumnezeu sunt mult mai satisfacatoare decat solutiile omului”.

Multi ani au trecut decat am umblat prin acea vale intunecata, si uitandu-ma in urma, recunosc ca prezenta mangaietoare si sustinatoare a lui Dumnezeu era cu mine, chiar si atunci cand nu am recunoscut-o. Asemanator, ma uit in urma cu multa recunostinta la sfatuitorii mei credinciosi care m-au indreptat catre intelepciunea lui Dumnezeu pastrata pentru momente de suferinta si indoiala. Chiar daca nu eram pregatita sa accept intregul mesaj si mangaierea oferita de aceasta carte in acea perioada de incercare, totusi a ramas una dintre acele lectii minunate de viata care continua sa se descopere putin cate putin si cu mai multa claritate pe masura ce timpul trece. Cu cat trec mai multi ani, cu atat imi dau seama cat de nesemnificativa sunt eu in marea schema a vietii, si poate intr-o zi voi invata sa “imi acopar gura cu mana”. Ca sa fiu sincera, nu sunt chiar acolo, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca intr-o zi sa fiu.