Pentru ce m-ai pus tinta sagetilor tale?”

De Vicki Stevens

Apostolul Pavel a scris, “tot ce a fost scris mai intainte, a fost scris pentru invatatura noastra…” (Romani 15:4). Noi putem sa invatam din ceea ce a fost scris cu mult timp inainte, in timpul Vechiului Testament, de catre barbati calauziti de Dumnezeu, cu scopul de a ne oferi noua invatatura si incurajare. In Bible, gasim multe exemple remarcabile, dar cel care iese in evidenta cel mai mult este viata lui Iov. In povestea vietii lui gasim succes si pierdere, suferinta umana, perseverenta, indurare, si intr-un final, umilinta care conduce la pocainta: “cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata…(2 Corinteni 7:10). Unele dintre incercarile prin care a trecut Iov sunt asemanatoare cu incercarile din ziua de astazi.

Dupa pasajul introductiv din cartea Iov, unde regasim conversatia dintre Dumnezeu si Satana si Satana provocand dezastru in viata lui Iov, trei prieteni ai lui Iov vin din casele lor pentru a-I aduce mangaiere, deoarece vestea necazurilor lui se raspandise peste tot. Pe masura ce se apropie de Iov, “nu l-au mai recunoscut” in durerea, suferinta si necazul lui. Timp de sapte zile, ei nu au putut sa rosteasca nici un cuvant “caci vedeau cat de mare ii era durerea” (Iov 2:11-13).

La inceput, Iov a infruntat aceste nenorociri cu resemnare. Totusi, datorita perioadei indelungate de suferinta si a insultelor prietenilor lui, care ii reproseau ca este numai vina pacatului lui, intr-un final Iov si-a pierdut rabdarea. El si-a exprimat frustrarea fata prietenii lui pamantesti si chiar fata de Tatal lui ceresc, spunand ca ar fi preferat sa nu fi fost nascut deloc. El L-a intrebat pe Dumnezeu, “Daca am pacatuit, ce pot sa iti fac, Pazitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus tinta sagetilor Tale, de am ajuns o povara chiar pentru mine insumi? Pentruce nu imi ierti pacatul, si pentru ce nu imi uiti faradelegea? Caci voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi” (Iov 7:20-21).

Iov continua sa isi prezinte argumentele si sa vorbeasca despre maretia lui Dumnezeu: “El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar…Si eu, cum sa-I raspund? Ce cuvinte sa aleg? Chiar daca as avea dreptate, nu I-as raspunde. Nu pot decat sa ma rog judecatorului” (Iov 9:10-15).

Iov chiar continua sa afirme ca el este fara vina si sa Ii spuna lui Dumnezeu, “Nu ma osandi! Arata-mi pentru ce Te certi cu mine!” (Iov 10:2).

Noi stim ca Satana este rauvoitor si in permanenta pandeste din intuneric, cautand ocazii ca sa il ademeneasca pe om in pacat: “Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: ‘Sunt ispitit de Dumnezeu’. Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit” (Iacov 1:13-14). Totusi, Dumnezeu Isi disciplineaza copiii: “Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-L iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste” (Evrei 12:5-6).

Dumnezeu a ascultat suficient de mult ce au avut de spus Iov si prietenii lui si i-a vorbit lui Iov din mijlocul furtunii: “Cine este cel ce Imi intuneca planurile, prin cuvantari fara pricepere? Incinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti. Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune, daca ai pricepere. Cine i-a hotarat masurile, stii? Sau cine a intins franghia de masurat pest el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie, si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie? Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei? Cand i-am facut haina din nori, si scutece din intuneric; cand i-am pus hotar, si cand i-am pus zavoare si porti; cand am zis: ‘Pana aici sa vii, sa nu treci mai departe; aici sa ti se opreasca mandria valurilor tale?’ De cand esti, ai poruncit tu diminetei? Ai aratat zorilor locul lor?’” (Iov 38:2-12).

In capitolul 39, Dumnezeu descrie puterea imensa si instinctul animalelor pe care El le-a create pe pamant: strutul care alearga foarte repede, puterea calului impodobit cu o coama in vant, inaltimea la care zboara vulturii, etc.

Domnul i-a spus lui Iov, “’Esti incredintat acum tu, care vorbesti impotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun raspuns de dat?’ Iov a raspuns Domnului, si a zis: ‘Iata, eu sunt prea mic; ce sa-ti raspund? Imi pun mana la gura. Am vorbit odata, si nu voi mai raspunde; de doua ori, si nu voi mai adauga nimic’” (Iov 40:1-5).

Conversatia lui Dumnezeu cu Iov a devenit o “intoarcere la realitate” pentru Iov, asa cum un parinte l-ar fi adus pe copilul lui “cu picioarele pe pamant”. Cateodata un copil (poate un adolescent) are nevoie sa I se reaminteasca cine este persoana care ii cumpara haine, mancare, benzina, si poate chiar un telefon mobil. Poate fi o conversatie care starneste introspectie. Dumnezeu a provocat introspectie in inima lui Iov. 

Dragostea lui Dumnezeu pentru Iov nu s-a micsorat. Iov S-a rugat lui Dumnezeu si Dumnezeu i-a acceptat rugaciunea. Apoi, Dumnezeu l-a binecuvantat pe Iov cu o masura dubla. El a avut noi fii si fiice. Fiicele lui erau considerate cele mai frumoase de pe toata intinderea pamantului. Dupa aceasta experienta, Iov a mai trait 140 de ani si a apucat sa isi vada copiii si copiii lor pana la a patra generatie (Iov 42).

Diverse suferinte sunt indurate de catre noi toti. Eu ma lupt cu cancerul din anul 2017, si lupta continua impotriva acestei boli oribile, o boala care afecteaza atata populatie in toata lumea. Nu numai ca ii afecteaza pe oameni fizic sau emotional, dar ii poate afecta si spiritual. Chiar si membrii familiei sufera si simt emotii diferite (manie, frica, confuzie, ingrijorare, tristete, etc) datorita bolii suferite de cei dragi lor.

Din fericire, pentru ca avem o relatie cu Dumnezeu, noi suntem incurajati de o mare familie spirituala. Intr-o duminica dupa-amiaza, prieteni de departe au venit la noi acasa ca sa ma viziteze, cu teama ca aceea ar putea fi ultima oara. Vedeti voi, doctorii nu mi-au nici o sansa de supravietuire datorita blocarii unui canal biliar, o consecinta a cancerului. Sotul meu i-a rugat pe prietenii nostri sa conduca o rugaciune inainte de a pleca. Prietenul nostru, un om foarte umil, tacut si bland, si-a inceput rugaciunea cu curaj: “Doamne, noi stim ca tu ai puterea sa vindeci aceasta femeie! Nu ne indoim, ci stim cu certitudine ca Tu ai puterea sa vindeci, daca asta este voia Ta”. Din acea zi de martie 2022, sotul meu impreuna cu mine ne rugam lui Dumnezeu intr-un mod diferit. Cu curaj! Cu incredere! Cu reverenta si respect fata de Cel care ne-a creat! Cand sotul meu si cu mine am intrat pe usile bisericii prima oara dupa 5 luni de absenta, unul din batranii bisericii s-a apropiat si ne-a intrebat: “A fost acest calvar un test al credintei voastre?”. Raspunsul sotului meu a fost: “Nu am considerat niciodata acest chin un test al credintei mele, ci o ocazie de a creste in credinta!” Am ajuns la o intelegere mai profunda, ca si Iov, ca Dumnezeu este in control, si noi trebuie sa avem rabdare ca lucrurile sa se implineasca in timpul Lui, nu al nostru.