“Ai vazut pe robul Meu, Iov?”
Cartea Iov incepe aproape ca o poveste: “Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, si se abatea de la rau”. Inca de la inceput, aflam ca Iov era un om bun, bogat si avea o familie numeroasa carora le placea sa petreaca vremea impreuna, o viata de familie idilica. Apoi, personajul negativ este introdus in versetul 6-Satana sau Adversarul. El se prezinta pe el insusi inaintea Domnului in timpul unei adunari a fiilor lui Dumnezeu si afirma ca vine de la cutreierarea pamantului. Aceasta conversatie cu Domnul ia o intorsatura interesanta-Domnul il intreaba pe Satana: “Ai vazut pe robul meu, Iov?” si apoi se lauda cu calitatile lui Iov, afirmand ca el este un om fara prihana si curat la suflet. Raspunsul Satanei este de a-L intreba pe Dumnezeu daca Iov Il slujeste fara nici un motiv si scoate in evidenta viata lui lipsita de griji si binecuvantarile si protectia oferita de Dumnezeu pentru intreaga lui familie.
Majoritatea dintre noi stim cum continua aceasta poveste-Dumnezeu ii permite Satanei sa ia tot ce ii apartine lui Iov, cu exceptia vietii lui. Dezastru dupa dezastru, Satana ii ataca averea lui Iov, iar cel mai dureros, ia viata copiilor lui. Iov ramane credincios lui Dumnezeu si I se inchina afirmand: “Gol am iesit din pantecele mamei mele, si gol ma voi intoarce in sanul pamantului”. Capitolul 2 incepe cu o alta adunare a fiilor lui Dumnezeu in prezenta Lui si cand are loc o conversatie similara intre Dumnezeu si Satana, Dumnezeu din nou il intreaba pe Satana: “Ai vazut pe robul Meu, Iov?”. Satana acum Ii raspunde ca neprihanirea lui Iov nu este afectata pentru ca el, personal, nu a suferit. Daca Iov ar simti durerea pe pielea lui, atunci L-ar blestema pe Dumnezeu. Asa ca, Dumnezeu ii permite Satanei sa ii provoace durere lui Iov atata vreme cat nu ii ia viata. Satana l-a lovit pe Iov cu buba rea din talpa piciorului pana in crestele capului. Pana si sotia lui Iov l-a incurajat pe Iov sa Il blesteme pe Dumnezeu si sa moara. Iov o mustra pe sotia lui zicand: “Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si sa nu primim si raul?”. Intr-un final, prietenii lui Iov il insotesc ca sa aduca mangaiere si compasiune. Aceasta intalnire se transforma intr-o conversatie intre Iov si prietenii lui avand ca subiect suferinta in vietile noastre.
Asta este intrebarea la care as vrea sa cugetam: De ce permite Dumnezeu nu numai ca noi sa suferim, dar si mai important, de ce Iov este oferit Satanei, aproape in zeflemea? Inainte de a deveni prea incantati, ar trebui sa marturisesc ca nu voi putea sa raspund in mod adecvat la aceasta intrebare, dar as vrea sa ofer o idee. Va aduceti aminte ca am inceput acest articol cu faptul ca aceasta carte aproape ca suna ca o poveste. G.K. Chesterton a scris in cartea lui Ortodoxia:
“Intr-o poveste o fericire de neconceput are la baza o conditie de neconceput. O cutie este deschisa si toate rautatile ies afara. Un cuvant este uitat si orase intregi sunt distruse. O lampa este aprinsa si dragostea se imprastie. O floare este zmulsa si vietile umane sunt distruse. Un mar este mancat si speranta lui Dumnezeu dispare”.
Ceea ce el remarca este ca puterea unei povesti este sa ne impartaseasca adevarurile importante ale vietii. Prima propozitie are un mesaj foarte puternic: “O fericire de neconceput are la baza o conditie de neconceput”. Pentru Satana atat conditia cat si fericirea sunt absolut de neconceput. Eu cred ca Dumnezeu vrea sa fie sigur ca Iov intelege ce este la baza fericirii pentru ca acea fericire sa fie deplina. Chiar daca Iov nu Il respinge pe Dumnezeu, el pune la indoiala buna intentie a lui Dumnezeu pana acolo incat cere ca Dumnezeu sa ii accorde sansa de a se justifica. Aceasta cerinta face ca Dumnezeu sa Il chestioneze pe Iov. Iov nu primeste niciodata raspunsul la intrebarile lui, dar el primeste raspunsul la intrebarea esentiala-intrebarea vietii. Cine este in control? Raspunsul este simplu: Dumnezeu. Aceasta este conditia de neconceput-noi trebuie sa ne supunem, in orice circumstanta, lui Dumnezeu. Si aceasta atitudine va avea ca consecinta o fericire de neconceput.
Este fascinant de observant ca inceputul acestei povesti este foarte asemanator cu povestile evreice: “Era un om…”. Avem o lectie de invatat de la Iov, asa cum am invata o lectie de la o fabula sau o pilda. Eu nu am abilitatea de a intelege mintea lui Dumnezeu, asa ca nu voi intelege niciodata de ce Dumnezeu l-a oferit pe Iov Satanei. Unul dintre motive ar putea fi ca sa ii schimbe modul de percepere a suferintei. Iov recunoaste in fata prietenilor lui ca si el ar fi gandit in acelasi mod despre suferinta, si anume ca greselile lui ar fi provocat acest chin, daca nu ar fi trait prin aceasta suferinta in propria lui viata. El este capabil sa inteleaga pana la sfarsit ca, desi el nu a facut nimic vrednic de acesta tragedie (si asta era adevarul), totusi el nu era creatorul universului. Acum a vazut si a inteles din vocea proprie a lui Dumnezeu ca el a rostit lucruri despre care nu a avea nici o idee.
Astfel, care este lectia pentru noi? Cu totii trecem printr-o suferinta sau alta, fiecare dintre noi. Cateodata poate fi, in adevar, consecinta pacatului nostru (Romani 5:15). Cateodata cauza poate fi blestemul pus peste aceasta lume (Ioan 16:33). Cateodata cauza poate fi glorificarea lui Dumnezeu (Romani 8:17-18). Cateodata poate fi foarte clar pentru noi care este motivul suferintei noastre si alta data motivul va ramane necunoscut in aceasta parte a eternitatii. Totusi, ceea ce stim fara nici o indoiala este ca Dumnezeu este in control, si El a promis sa fie cu noi atata vreme cat NOI alegem sa nu Il parasim. Noi trebuie sa raspundem la fel ca Iov si sa acceptam ca daca conditia este de neconceput, atunci si fericirea va fi de neconceput. Fie ca pe fiecare dintre noi Dumnezeu sa ne numeasca robul Lui.
